Felinarul

Neadormit veghează felinarul,
În taina nopţii osândit să vadă,
Tovarăş are colţul vechi de stradă,
Singurătăţii sfetnic — trotuarul.
El vede-a vieţii nesfârşită pradă,
Asfaltu-i spune patima ş-amarul,
În faţa lui îşi plimbă-ntreg calvarul
Întunecata veacului baladă...
În tremur lin lumina i se frânge,
Clipind încet cu licărire rară,
Îţi pare-un ochi îndurerat ce plânge.
Şi parc-aud oftarea lui sihastră:
"De ce m-aprindeţi fiecare sară,
Să luminez nenorocirea voastră?..."

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 61

În discotecă, sub lumina crudă
A reflectoarelor apatice, la bară,
Dansând pe ringul lustruit cu ceară,
Îşi etalează vag o coapsă nudă,

Vulpiţa rea ca să îi facă-n ciudă
Unui cioroi bătrân cu pana rară,
Ce-n colţul său, în fiecare seară,
Cu cascavalu'-n buzunar, asudă.

Încet, încet, dorinţa îl sugrumă
Şi'acceptă flasc când ea propune-o sumă
Drept onorariu ca s-o vadă goală,

S-o pipăie sau s-o frământe-n budă,
Dar, la sfârşit, dupa o scurtă trudă,
Face infarct”.”Povestea e banală!”.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reginei nopţii

Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară,
S-a gătit regina nopţii în rochie sidefie
Şi răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.

În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-şi cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară.

Cupe albe îşi deschide zâna nopţilor de vară,
Singuratică în noapte veghează cu străşnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarăşi luminezi

S-aprind luminile în ochii tăi
sau stelele sunt şi-n taina nopţii
luminează,
s-aprind cântând doi licurici
a lor iubire-mpărtăşind...
doi paşi trecând indiferent
pe unul îl striveşte
în taina nopţii rămânând
doar dansul mut şi-o licărire
stinsă...

În ochii tăi tăcuţi ca noaptea
ghicesc iubirea fremătând;
şi dacă gura mută îţi rămâne
şi genele plecate, tremurânde
tu – stea aprinsă-n taina nopţii
îmi răcoreşti suflarea
când iarăşi luminezi...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarăşi luminezi (Poem iubirii)

S-aprind luminile în ochii tăi
sau stelele sunt şi-n taina nopţii
luminează,
s-aprind cântând doi licurici
a lor iubire-mpărtăşind...
doi paşi trecând indiferent
pe unul îl striveşte
în taina nopţii rămânând
doar dansul mut şi-o licărire
stinsă...

În ochii tăi tăcuţi ca noaptea
ghicesc iubirea fremătând;
şi dacă gura mută îţi rămâne
şi genele plecate, tremurânde
tu – stea aprinsă-n taina nopţii
îmi răcoreşti suflarea
când iarăşi luminezi...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec întomnat

struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din şapte în şapte
trec prin al inimii ghimp.

scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.

mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!

spinarea nopţii trosneşte,
cerul îşi capătă faţa.
lumina lunii dospeşte
în struguri toată dulceaţa.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleluia

"Egalitate! Fraternitate!"

Se vaietă prin arbori vântul...
Şi pare-un glas pierdut pe stradă,
Ce cântă-a morţii serenadă:
"V-acopere pe toţi pământul...

Nimic!... rămâne-n veci cuvântul
Din a vieţei tristă sfadă!..."
Se vaietă prin arbori vântul
Şi pare-un glas pierdut pe stradă...

Aţi înţeles deznodământul?
Ca într-o stranie baladă,
S-adună oasele grămadă,
Ne face fraţi pe toţi mormântul.
Se vaietă prin arbori vântul...

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aproape 17 ani de când îmi sunt cu totul familiare formele constelaţiunilor şi strălucirea stelelor. Le ştiu pe nume aproape pe fiecare, le-am contemplat cu diferite lunete în atâtea rânduri şi cu toate acestea, încerc şi acuma emoţiunea ce încercam odinioară, când văd, de bunăoară, urcându-se încet pe cer Pleiadele, apoi Aldebaran cu lumina lui roşie, Orionul cu nenumăratele lui stele strălucitoare, Sirius cu lumina lui cea albă!... În tăcerea nopţii, stelele au un farmec deosebit.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul

Răul s-a întins şi ţi-a cuprins fiinţa
Şi simţi prezenţa lui întunecată
Te-ai tulburat şi ţi-ai pierdut credinţa
Şi-acum purtarea ta e desfrânată.
Eşti ataşat de lumea materială
Doreşti averi, putere şi renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Şi râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voinţa poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepţi spre lucruri mai plăcute
Şi inima din nou să-ţi fie vie.

Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.

poezie de Octavian Cocoş (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Şi plânge.

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui O. Goga

Cu ironia ta amară,
Amice Goga, ne înveţi
Că tu eşti "cântec fără ţară",
Noi... "ţară fără cântăreţi".

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bezna nopţii fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenuşa visurilor mele
Îşi doarme somnul ei de veci...

catren de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie într-o noapte cu vânt

Ora douăsprezece.
Pe toată întinderea acestei străzi
Acum suspendată într-o sinteză lunară,
Incantaţiile şoptitoare ale lunii
Dizolvă planurile amintirii
Cu toate legăturile ei limpezi,
Cu toate diviziunile şi preciziile ei.
Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu
Pulsează ca o tobă resemnată,
Iară prin spaţiile întunecimii
Miezul de noapte zgâlţâie amintirea
Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată.

Unu şi jumătate,
Felinarul scuipând înecându-se,
Felinarul mormăind,
Felinarul spunând, "Priveşte la femeia aceea
Cum şovăie înspre tine în lumina uşii
Deschisă asupra ei ca un rânjet.
Vezi, tivul rochiei îi e
Şi sfâşiat şi pătat de nisip,
Şi vezi cum colţul ochiului
I s-a strâmbat ca un ac răsucit".

Amintirea aruncă în sus înaltă şi uscată
O-adunătură de lucruri strâmbate,
O creangă frântă undeva pe plajă
Mâncată până la lemn, şi lustruită
Ca şi cum lumea întreagă şi-ar fi divulgat
Taina scheletului,
Ţeapăn şi alb.
Un arc plesnit în curtea unei fabrici,
Rugina agăţându-se de forma părăsită de putere
Dură, contorsionată, gata să plesnească.

Două şi jumătate,
Felinarul spunând,
"Observă cum pisica se chirceşte în rigolă,
Şi îşi strecoară limba afară
Şi devorează o bucată de unt rânced".
Tot astfel mâna copilului, în gest automat,
S-a întins furişe şi a strecurat în buzunar o jucărie care aluneca pe chei.
Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil.
Am văzut ochi în stradă
Cum încercau să spioneze prin obloane luminate,
Şi într-o după-amiază un crab într-o băltoacă,
Un crab bătrân cu ochelari pe spinare,
S-a încleştat de capătul băţului pe care eu i l-am întins.

Trei şi jumătate,
Felinarul scuipând,
Felinarul mormăind în întuneric.
Felinarul fredonând,
"Priveşte luna,
La lune ne garde aucune rancune,
Îţi face semn dintr-un ochi fără putere,
Şi mai surâde în colţuri.
Şi netezeşte părul ierburilor.
Luna şi-a pierdut memoria,
Şi un vărsat de vânt decolorat îi cojeşte faţa,
Mâna ei răsuceşte un trandafir de hârtie,
Care miroase a praf şi a apă de colonie,
E singură
Cu toate mirosurile vechi nocturne
Care-o străbat şi i se încrucişează în cap".
Şi vine o reminiscenţă
A unor muşcate uscate, fără soare
Şi a prafului prin crăpături,
Mireasma castanilor în străzi,
Mirosurile femeieşti în camerele oblonite,
Şi ale ţigaretelor pe coridoare
Mirosurile cocteilurilor în baruri.

Felinarul spunând,
"Ora patru,
Uite numărul pe uşă.
Amintire!
Ai cheia,
Becul acesta slab îşi desface un inel pe scară.
Urcă.
Patu-i făcut; periuţa de dinţi ţi-atârnă pe perete,
Lasă-ţi pantofii la uşă, dormi, pregăteşte-te pentru viaţă".

Ultima răsucire a pumnalului.

poezie clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi era indecisă?! Lia reveni în dreptul lui. Nu îndrăzni să-l privească în ochi, mai ales că de fiecare dată se pierdea în privirea lui adâncă, misterioasă, de pasăre de pradă... Acum ea era prada lui?! Dar Lucian o iubea; îi dovedise acest lucru, de prea multe ori.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasuna toaca

Răsună toaca de utrină
În pacea unei nopţi târzii
Şi, rând pe rând, câte-un opaiţ
S-aprinde-n mutele chilii...

De glasul ei tresai pe pernă,
Măicuţă, tu, cu chip frumos,
Şi-alergi în grabă la altarul
Mântuitorului Hristos...

Te văd în colţul vechi de strană
Cum stai supusă de răstrişti,
Şi-atâta jale pare scrisă
În ochii tăi curaţi şi trişti...

Şi cum te-nchini în rugăciune,
Eu mă gândesc înduioşat:
Nemilostiva toacă-a nopţii
Ce vis frumos ţi-a tulburat?...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzepezită,
Bătrâne lup cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele,
Tu eşti tovarăş visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară,-
Tu înţelegi un suflet fără ţară...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

rugăciune de Octavian Goga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

Mai plânge Maica din Carpaţi şi inima-i se frânge,
Îşi mai aşteaptă fiul drag şi-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Şi cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită

La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoşii în zori şi fraţii l-au trădat.
Nici ţintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.

Voi nu l-aţi cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în ţara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit şi ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.

Mai plânge Maica din Carpaţi, şi inima-i de piatră,
Îl mai aşteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeţi fraţii mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul veacului mărunt

Berbecul veacului mărunt,
Stă proţăpit pe orişiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.

Cu părul lui cârlionţat,
E abonat cu moţ pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.

El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competenţe,
Limbajul frust şi limitat,
De gravele inadvertenţe.

Ne spune că-i oţâră doct,
Şi ştie toate elea-n lume,
Că e licenţiat în moft,
Printre berbeci este un nume.

Berbecul veacului marunt,
Licenţă are la Sorbona,
Căci tatăl lui, cioban de lupi,
Ştia franceză, nu saxona.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Octavian Goga

Ca toate spiritele tari
Ai luminat necontenit
Căci raza ta a răsărit
Din scump pământ, la Răşinari.

madrigal de Gabriela Genţiana Groza din Cenaclul O. Goga Cluj-Napoca (2005)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!