Berbecul veacului mărunt

Berbecul veacului mărunt,
Stă proţăpit pe orişiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.

Cu părul lui cârlionţat,
E abonat cu moţ pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.

El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competenţe,
Limbajul frust şi limitat,
De gravele inadvertenţe.

Ne spune că-i oţâră doct,
Şi ştie toate elea-n lume,
Că e licenţiat în moft,
Printre berbeci este un nume.

Berbecul veacului marunt,
Licenţă are la Sorbona,
Căci tatăl lui, cioban de lupi,
Ştia franceză, nu saxona.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodiacală: Berbecul

El, Berbecul este-ntr-una
Ţanţoş, nimeni nu se-ndoaie,
Dar, de râsul lumii, c-una
A făcut-o... prea de oaie!

epigramă de Mihai Cosma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicianului chelos, credul

Capul lui e precum luna,
Invadat de competenţe,
Din care se scurg întruna
Farse şi inadvertenţe.

epigramă de Nicu Petria (decembrie 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul are puţine stele strălucitoare şi voi indica decât trei dintre ele, deşi constelaţia aceasta se mai întinde încă spre răsărit. Steaua γ e o dublă frumoasă pentru cele mai mici lunete. Berbecul e o constelaţie zodiacală; vom vedea că după Vărsătorul vin Peştii, apoi Berbecul; însă am amintit întâiu de Berbecul de-oarece era mai aproape de constelaţiile ce le-am descris.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului meu de condei, inginer Augustin Jianu

Închin carafa cu vin
În cinstea lui Augustin,
Beau să mă ţină tot anuʼ
Doar din... "Crama lui Jianu"!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful

Poate că n-are Dumnezeu
Directorul şi şeful meu,
C-am observat; şi nu odată
Că n-are mamă, n-are tată!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mărunt?

Eşti firul de apă pe-al vremii făgaş,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălţată trufaş,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

O floare de câmp la umbră crescută
Şi fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un deal vălurit, teşit, din argilă,
Alături de munţii semeţi cu renume,
Priveliştea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un slab felinar într-o mică odaie
Şi nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Căci El, Preaînaltul, măreţ în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El şi-ai valoare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul

Bine n-are cum să-i fie,
Că-i sărac, nu are stare,
N-are deal, n-are câmpie,
Doar... un munte de răbdare.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcătură

Inspectorul cel nou arată
A fi un tip destul de dur,
Că n-are mamă, n-are tată
Şi-atunci de cine să-l injur?

epigramă de Vasile Til Blidaru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

pentru Dorli

Doarme colo în poiată
pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nănaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
stă măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât
înger nalt s-a coborât.
Şi în noapte înadins
degetul şi l-a aprins.
Arde îngerul lui Dumnezeu
ca o lumânare de său.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie de tată

Fiul meu de o zi pare destul de jigărit,
gura lui e toată numai ţipete şi gâlgâit;
urechile-i sunt mai mari decât ar fi nevoie,
nasul turtit – şi i-ar trebui parcă o bărbie.

Pielea lui e foarte roşie, ca arsă-n foc,
iar păr pe cap n-are absolut deloc.
Dar eu-s mândru, mai mândru decât oricine,
Când aud spunându-se că seamănă cu mine!

poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva despre Adam

Din pământ a fost făcut,
N-are tată, n-are mumă,
Geaba frunza eu mi-o mut
Că el stă parcă-i de... humă.

epigramă de Ioan Neluş din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: Să nu mai aud de tigri. De acum înainte animalul meu preferat va fi câinele. Câinele e o fiinţă inteligentă, care se gudură atunci când vrea să obţină ceva şi latră atunci când nu are nimic de spus.
Funcţionarul (Către Contabil): Bravo, ţi-ai ales un animal pe măsura inimii tale. Eu prefer să mă închin berbecului. Un omagiu pios, adus miilor de berbeci sfâşiaţi de tigrul Antares. Berbecul n-are multă minte, dar dă societăţii carne şi lână.
Moisescu: Foarte bine. N-aveţi decât să vă alegeţi ce animale doriţi. Aceasta este esenţa pluralismului politic. În ce mă priveşte vă mărturisesc că nu am nici o opţiune.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul fără nume

Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veveriţele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Şi-i bătrân şi nu mai moare!

poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre sat

Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâşie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agăţat de cântecul cocoşilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat şi stă în vânturile sorţii
blajin şi resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tătuca nu-i acasă; a ieşit la arat cu cei mari. - Şi de ce spui că ţi-o lăsase mămucă-ta ţie? - Apoi nu ştii? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului şi ne-a lăsat singuri. Acu n-are cine mă spăla, n-are cine mă îngriji... n-are cine-mi spune o vorbă bună...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii şi moartea

Adesea, ca-ntr-o scenă rituală,
poeţii dorm cu moartea pe pământ,
dar moartea-i moarte, n-are istoveală,
semnând cu ei un tainic legământ:
să-i dea mereu raport şi socoteală!

Şi-ncet, prin versul lor zglobiu,
salută moartea-n pas de defilare,
ducându-şi mâna dreaptă la chipiu,
ştiind că moartea multă minte n-are,
cutremurându-se de ochiul ei şerpiu!

Trăind cu ea-n concubinaj rebel,
se hârjonesc în public şi se-njură,
dar moartea-i trece zilnic pe-un tabel,
căci, de la legământ, ades abjură:
ea n-are mamă, dor, nici cerebel...

Să le cosească drum spre ţintirim,
în zelu-i frust, ea noi dovezi adună,
dar ei îi spun: " Stop, moarte, aferim,
noi nu mai vrem să îţi cântăm în strună,
căci existăm şi după ce murim!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă (gâfâind): Să trăiţi şefu'! Aici e cabinet senatorial?
Nerva (rece, trântind receptorul): Da, stimabile! Te doare vreo măsea?
Guţă: Nu! De ce?
Nerva: Ai năvălit ca într-un cabinet stomatologic!
Guţă: Mă iertaţi! Săru' mâna, boierule! Matale eşti senatorul?
Nerva: Ce senator, dom'le! Eu sunt om serios! Sunt şeful lui de cabinet!
Guţă: Aoleu! Mânca-ţi-aş! Că bine-am mai nimerit! Matale mă poţi ajuta şi pă mine!
Nerva (acceptă limbajul lui Guţă): Te ajut, bre! Ajutăm pă toată lumea. Aceasta este deviza noastră electorală...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!