Înainte

Acum că nu mai eşti iubita mea,
Ce e mai bun în viaţa ta?
Eşti mai fericită, s-a schimbat ceva?
Eram eu mai rău ori lumea mai rea?
Alegerea tu ai facut-o şi o vei purta.

Ai vrut ceva nou, eh! Zi ai primit?
Acum nu mai suntem, îmi mai aduc aminte,
Nu ştiu de mă crezi dar sunt fericit,
Şi chiar de nu e tot cum eu mi-am dorit,
Merg înainte.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loredana

Mi-e ruşine să privesc mai sus de mijlocul tău,
Şi tremur tot de văd prea sus,
Nu ştiu de-i bine sau e rău...
Că sunt timid o ştii şi tu, o ştie toată lumea,
Şi totuşi "te iubesc" ţi-am spus,
Dar tu de mine te-ai ascuns,
Şi poate partea cea mai rea,
De-atunci nu mi-ai mai spus ceva.
Of cât am vrut să fii a mea,
Dar poate e mai bine-aşa,
Să te visez dansând pe cer,
Plină de farmec şi mister,
Tu Loredana eşti o stea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură dorinţă

De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.

Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!

Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!

poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jesse: Poate că ce spun eu este că lumea ar putea evolua în felul în care o persoană evoluează. Ca, de exemplu, eu... Îmi merge mai rău? Îmi merge mai bine? Nu ştiu. Când eram mai tânăr, eram mai sănătos, dar eram răvăşit de nesiguranţă. Acum sunt mai în vârstă şi problemele mele sunt mai profunde, dar sunt mai pregătit să le înfrunt.

replică din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi...

De-ai fi ultima gară,
Popas în zări virgine,
Pavată cu miraje,
N-aş mai veni la tine.

Zadarnic jurăminte
Şi false sărutări.
În sufletu-ţi se-ascunde
Furtună şi ninsori.

Zadarnic timpul trece,
Căci trece fără tine,
Mă bântuie durerea
Care musteşte-n mine.

Ce aşteptare crudă
Cu sensul "a uita",
De ce-ai plecat, Alina,
Rănindu-mi inima?!

În pumnu-ţi bate încă
Inima mea rănită...
Acum te-ntreb, iubito,
Eşti oare fericită?!

Îmi las pe banca udă
De lacrimi, tot ce-a fost.
Iau în bagaj tăcerea...
N-ar mai avea vreun rost

Să petecesc iubirea
Care s-a rupt în trei.
Tu eşti cu altu-n braţe...
Ştiu că nu mă mai vrei.

Mai crezi în fericire?!
Cum nu, iubita mea?!
Dar ai schimbat macazul...
Nu asta-i gara mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum

Tu iubeşte-mă acum,
deşi nu mai este cazul.
Nu mai am aşteptari de la tine,
nu mai vreau nimic
şi chiar dacă tu eşti dispus să oferi,
eu nu mai vreau să accept
pentru că am hotărât
să merg mai departe,
îndemnată de sufletul meu.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să mă vezi altfel
aşa cum e să-ţi ceară sufletul ceva
şi tu nu-i vei putea oferi niciodată.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să simţi acea suferinţă,
cum am simţit-o eu ieri.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Eşti răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzeşte sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai ştiu ce eşti...
Eşti timpul... eşti gândul meu matur...
Sau eşti dorinţa copilului din mine!
Ştiu cine eşti!
Eşti calea ce-o urmez orbeşte
Eşti fiinţa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit şi ai ştiut ca să mă schimbi
Ai depăşit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea şi focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Eşti viaţa însăţi...
Dar ce spun... eşti nemurirea!
Tu eşti icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Şi ziua îmi încântă gândul şi privirea.
Eşti mai presus de toate
Eşti dor, eşti bucurie, destin şi nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Şi totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Eşti tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranţei
Şi şansă unei vieţi... în doi!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Deja un miliardar În Spirit! OBSERVĂ ASTA: Vrei neapărat să spui ceva, poate chiar e o bucurie să comunici sau să strălucească niţel "eu"-l MITITEL. Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Liniştea non-intenţională a Conştiinţei este deja Ananda! Poate te uiţi la un meci, şi de abia aştepţi să câştige "pozitivul" - pentru că negativul oricum trebuie să piară, nu? - realizează instantaneu că nu e despre asta, şi nu te interesează chiar deloc cine câştigă, deci: Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Poate sunt alegeri politice şi mori de nerăbdare ca să iasă "ĂIA CARE MĂCAR FAC CEVA ŞI NU FURĂ". Pur şi simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Poate te uiţi la un film, o telenovelă şi chiar acum e scena în care eroul o salvează pe Paţachină; Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Eşti pe culmile amorului şi urmează dulcele orgasm. Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Adu-ţi aminte că şi asta va trece! Eşti pe cale să câştigi primul milion de euro şi... Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Fie că-i câştigi, fie că nu, tu oricum nu ai nimic de pierdut pentru că eşti deja un Miliard în Spirit!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră e un mit

Mă uit în depărtare
Şi văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc să fac un pas în faţă
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greaţă,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă şi zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuşi e speranţă falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta şi vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în poveşti,
Să crezi că-i uşoară viaţa,
Acum te naşti şi sigur eşti
Un om făr' de speranţă.

Acum viaţa noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii şi rele.

poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câr! Câr!

Cum cu dragostea în doi?
"-Câr! câr! Doi paşi, trei înapoi."
Aşa ceva ce să însemne?
Meriţi ceva mai bun pemsene...

Vă mai miraţi de starea mea,
Cum să-mi explic aşa ceva?
Stăm împreună doar să fim,
Pretindem că ne şi iubim...

Mă mulţumesc aşa cum sunt,
Un om curat, normal, mărunt,
Prin dragoste nu mă mai dau,
Dar nici în glumă nu o iau.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş aduce înapoi

Două inimi stau în umbră,
S-or mai iubi? Chiar nu mai ştiu,
În minte e o ceaţă sumbră,
Dar tot al tău aş vrea să fiu.

E oare din obişnuinţă?
E amintirea ce o port?
Cu tine verde eram, fiinţă,
În lipsa ta sunt gri, sunt mort.

Le simt doar eu, ce nebunie!
Pare că e cum ai sperat,
Că a trecut o veşnicie,
Dar nici acum nu te-am uitat.

Două inimi? numai una,
Nu mai dai paşii către noi,
Te-ai depărtat, eşti precum luna,
Eu te-aş aduce înapoi...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea, eşti ca un copil. Crezi că, dacă spui "îmi pare rău", toate greşelile şi durerile din trecut s-au şters, s-au uitat, şi toată otrava vechilor răni a dispărut... La vârsta asta poţi spune că ai câştigat întregul univers şi ţi-ai pierdut sufletul, nu-i aşa? De când te cunosc, ştiu că ţi-ai dorit două lucruri: pe Ashley şi destui bani ca să poţi trimite la dracu pe toată lumea. Ei, acum eşti destul de bogată, ai repezit destul pe toată lumea şi, în sfârşit, îl ai şi pe Ashley, dacă-l mai vrei. Dar acum se pare că nu-ţi mai ajunge nici asta.

citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-nţelegi

Întâmplător te-am întâlnit,
Nu-ţi mai aduci măcar aminte,
Tot ce sunt eu ţi-am oferit,
Şi clipele cele mai sfinte.

Acum ce suntem, doi străini?
Eu mai naiv, te port în gânduri,
Ţi-ai făcut bine rădăcini,
Şi mai mereu te-aşterni prin rânduri.

Odată, cine ştie când,
Ne-om revedea, şi imediat,
O să-nţelegi, poate râzând,
Că nici acum nu te-am uitat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Mai bine explică-mi de ce te-ai separat de colegii tăi? Doar din cauza cuvintelor pe care ţi le-a adresat colega ta preferată? Te-au deranjat atât de mult?
Lucian: Ai auzit ce mi-a spus, aşa-i? Iar dacă ştii, de ce mă mai întrebi?
Sonya: Repet, ceea ce s-a întâmplat, nu-ţi justifică deloc comportamentul, nici decizia luată. Doar dacă... O iubeşti atât de mult?
Lucian: Cum?! Pe cine?
Sonya: Nu te preface. Ştii bine pe cine, doar nu eşti prost. Pe cea care ţi-a adresat acele cuvinte. De aceea te-au deranjat atât de mult cuvintele ei?
Lucian: Nu, nu-i vorba despre asta.
Sonya: Atunci despre ce?
Lucian: Nu ştiu... Poate că am greşit. Trebuia să mă fi gândit mai bine înainte de a fi luat o asemenea hotărâre, însă în acele momente nu eram capabil să mai şi gândesc; nu eram în stare... Orice decizie aş fi luat, tot greşită ar fi fost.
Sonya: Atunci îndreapt-o! Ce mai aştepţi? Du-te înapoi la colegii tăi şi vorbeşte cu ei! Fiţi din nou o echipă unită, aşa cum îţi place ţie, ca o mare familie.
Lucian: Cum îmi plăcea; înainte de incidentul ăsta. Acum lucrurile s-au schimbat.
Sonya: Eşti încăpăţânat! Renunţă la orgoliul ăsta prostesc; n-aduce nimic bun.
Lucian: Nu-i deloc prostesc.
Sonya: Nu eşti sincer cu mine acum.
Lucian: Încă îmi pui la îndoială sinceritatea? Tot n-ai încredere în mine?
Sonya: Nu-i vorba despre asta, deşi nici chiar tu nu eşti întotdeauna sincer, uneori ascunzi câte ceva; probabil ai motivele tale să procedezi astfel. Nu te pot acuza de nimic, dar aş vrea să te ajut.
Lucian: Nu cred că ar fi nevoie.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele absent

O să-nchid ochii, zic o rugăciune şi dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, eşti mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Şi nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc

Şi patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar aşa eram cu tine, şi nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândeţe.
Tu nu ştii vorbe dulci, doar ură şi furie, rău, tristeţe.

Acum mai uit, ce bine. Nu eşti mereu prezent.
Curând vei fi din viaţa-mi, doar marele absent.
N-o să mai ştiu de tine, cum mult timp n-am ştiut.
Am vrut, tu nu, dar înţeleg... Nu s-a putut.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa am gândit când ceva în trecut nu mi-a ieşit chiar cum mi-am dorit: Dumnezeu are în prezent ceva mai bun pentru mine pregătit care să mă facă pe deplin fericit!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire

Ai gresit, acum ti-e greu,
Incerci sa-mi zici cate ceva,
Dar ce-as putea raspunde eu?
Chiar crezi ca s-ar schimba ceva?

Asa tacere ai pus intre noi,
Acum sa vorbim, pot oare s-o fac?
Doua inimi ce ieri erau in razboi
Acum sa-si declare senin ca se plac?

Stiai ca faci rau si tot l-ai facut,
Prezentul se lupta cu tine,
Ai vrut sa ma uiti, dar nu ai putut,
Acum simti nevoia de mine?

Regrete purtam, si eu am prea multe,
Dar mereu sa te iert nu-i usor,
Ti-am zis sa n-o faci, dar cine s-asculte,
Acum sa-nteleg ca ti-e dor?

Sa nu crezi ca mi-e bine, ca sincer nu-mi e,
Dar nu pot reveni la tot ce a fost,
Fara chin intr-o zi mi-ai intors spatele,
Si am tot asteptat sa imi scrii, ca un prost.

De-ar fi sa incerc sa te iert va fi greu,
Doar doua cuvinte n-ajung,
Barbatul de-alaturi de vrei sa-ti fiu eu,
Sa stii ca drumul iertarii e lung.

E si da, e si nu, sunt om, ma strofoc
As vrea ce-i mai bun din iubire,
Te-as ierta, insa viata nu e un joc,
Decat sa -mi fii lant, mai bine amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece şi pustie!
Nu mai credeam în viaţă, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai ştiam ce-i zâmbetul, eram o dimineaţa stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar şansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viaţa tot mai goală în faţa mea!
Să mor sau să trăiesc, să iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu ştiu cât aş putea să te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, să te omor, doar atât mai pot şi să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Şi-n nopţile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aş fi vrut în acea zi!
Acum mă zbat în golul dintre Noi, mă plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu mă pierd, mă pierd!
Şi mă dori, o durere atât de surdă, aş ţipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar şi pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi şterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tot aici

Ai îmbătrânit de-atunci
Şi frunzele au riduri îngroşate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăştiate.

Eşti tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum eşti mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.

Pe scoarţa veche ai crăpat
Şi crăpăturile sunt dese,
Dar încă înfloreşti îmbujorat
Şi-mi pare mie să nu-ţi pese.

Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îţi mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veşmântul?

E mult de-atunci, dar n-am uitat
Şi dorul m-a chemat la tine,
Sunt argintat şi supărat,
Sunt singur şi nu-mi este bine.

Am să rămân să-ţi povestesc,
Avem o noapte înainte,
Doar dacă nu te plictisesc,
Cu a mea poveste în cuvinte...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai nou

Băieţii acestea de acum
Cutreieră pagini de-a valma
Mai ales pe internet
Cele mai multe pagini scrise
Rămân aproape neatinse de ei
Ei zic ceva de regulă
Şi fac altceva de obicei
Totuşi băieţii de azi
Merg înainte cu avânt
De când au acces direct
La informaţii de tot felul
Ei cată şi găsesc soluţii
Cu viteza acestui secol
Cu intenţie sau din instinct
Aproape nimic nu mai e cea fost
La ei se vede tot mai pregnant
Impactul tehnologiei inventive
Acum pun optimismul înainte
Şi sper să fie de bun augur
Pentru noua epocă per total.

poezie de David Boia (24 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru: Ai văzut toate dosarele astea de aici; cele de pe birou şi pe cele din spatele meu? Destule... Toate sunt cu declaraţiile şi datele strânse despre tine în aceste zile de anchetă; mi-ai dat serios de lucru! Le-am studiat amănunţit pe toate. Crezi că scrie ceva rău despre tine pe vreo filă? Nici gând! N-am găsit nimic... Totuşi, ai ajuns în faţa Comisiei acum, fiind cadet, nu când erai elev. Nu eşti indisciplinat, reiese clar din tot ceea ce scrie aici, iar eu ştiu bine că nici mai de mult, când erai mic, nu erai indisciplinat, deşi făceai o sumedenie de nebunii, cu nărojii ăia doi... Încă-ţi mai sunt colegi?
Lucian: Da.
Doru: Aşa-i; am văzut şi declaraţiile lor pe undeva; Nis scrie tot aşa, oribil, indescifrabil, a trebuit să mă chinui rău până să înţeleg ce-a scris el acolo. În orice caz, geograf şi genetician; n-au ajuns deloc rău nebunaticii ăia doi. Iar tu – matematician; era de aşteptat din partea ta... Cu istoria mea nu v-aţi împăcat nici unul?... Măi, nu eraţi deloc cuminţei; maşina mea încă mai are şi acum unele urme de atunci, lăsate de voi... Se pare că nu v-aţi cuminţit nici acum. Atunci însă te scăpa mereu directorul. Acum ce s-a întâmplat? De ce ţi s-a înfundat? N-a mai vrut să te ajute?! Ştii, pe atunci mi-aş fi dorit eu să ajungi în faţa Comisiei Disciplinare, când erai elev, deşi nu eram eu preşedintele; să fi fost şi atunci, o încurcai serios, cu tot ajutorul directorului... Hai, spune şi tu ceva! Sau chiar nu vrei să vorbeşti cu mine? Eşti atât de supărat pe mine?
Lucian: Păi, eu...
Doru: Măi, dacă-mi răspundeai aşa la lecţii, te lăsam imediat corigent, să ştii; ba poate chiar şi repetent, din cauza istoriei; dar tu mereu învăţai foarte bine, erai salvarea clasei... Acum ce ai de spus în apărarea ta?
Lucian: Nimic.
Doru: Cum nimic?! Recunoşti că ai fi vinovat?! Indisciplinat?! Ia să vedem, cum zice domnişoara... Comportament necorespunzător... Cum te comporţi tu necorespunzător?
Lucian: Nu ştiu.
Doru: Nu ştii?! Măi, nu se poate să nu ştii!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!