Istoria poporului

Aleargă după mine
Şi nu mă pot ascunde,
Că drumu-i lung,
Câmpu-i cu flori multe,
Cad jos şi mă cuprinde.

Viaţa omului se stinge,
Zi de zi câte o scânteie,
Se închide şi se pierde.
Când stă dus,
Pe gânduri pus
Şi-i vine a plânge,
Inima i se frânge.
Zi şi noapte stai în gândire,
Nemurirea, ea piere.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai mamă lângă mine

După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viaţa în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în braţe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtezanul

Flori mi-aduce, curte-mi face,
Vine pus la patru ace,
Mi-a propus în multe rânduri,
De-mi vine să cad... pe gânduri.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, cad flori!

Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ţi se frânge
Cad flori de tei
şi ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
şi-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o umbră dragostea

E-o umbră dragostea şi piere,
Iar inima în pumn îmi plânge
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
E-o umbră dragostea şi piere,
Destinul meu călău, o frânge
În neagitări fără vedere,
asupra-i sufletul îmi plânge.
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
De ce? De ce? - strig în tăcere,
fiinţa mea întreagă plânge,
Destinul meu călău, o frânge.
Ce-o fi? Şi ploaia ce mă cerne,
mi-i sufletul în sfâşiere
de melodia ce-o răsfrânge.
E-o umbră dragostea şi piere,
iar inima în pumn îmi plânge.

poezie clasică de Luis de Camoes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri plouate ...

Geme pământul sub mine,
Ca o prefaţă, în fine,
Cu lecţii de viaţă,
Sfidîndu-mi în aşteptare mormântul.
Îmi plânge în creştet tot gândul,
După tinereţea plină de speranţă,
Lăsată în ceaţă,
Ca o ploioasă dimineaţă.
Acum apusul vieţii îmi frânge avântul,
Consolându-mă amăgitor, ca şi timpul
Cu viaţa în altă viaţa...
Şi enigmatice începuturi,
Cu altă prefaţă,
Fără de trucuri omeneşti,
Fără de trucuri.

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ziua se stinge

,, Şi plouă şi ninge", e iarnă şi-i frig
Şi vâjâie vântul, e vreme câinoasă,
Când ziua se stinge în noapte te strig
Doar flăcări şi umbre se îngână prin casă

Tu nu eşti aici să-mi mai spui,, te iubesc''
Şi ţes cu fir negru reţele de gânduri
Din vise şi umbre nu pot să clădesc
Iubirea pierdută.... cu zbateri de fluturi

Şi plânge natura cu stele şi ploi
Cu macii pe buze aştept la fereastră
Dar iarna aşterne un zid între noi
Cu nori şi cu neguri pe bolta albastră...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus peste mine, Doamne

Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri şi toamne.
Ca să-mi faci viaţa uşoară
Ai pus şi iarnă, şi vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci şi amare,
Pentru viţa-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viaţa
Este mai tare ca aţa.
De fapt, ai avut dreptate;
Viaţa-i prima între toate.
Sunt dator să-ţi mulţumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar şi amare
Doar m-au pus la încercare.
Am luptat şi am învins,
Firul vieţii l-am întins.
În lupta mea, nu am fost singur.
M-ai ajutat TU, desigur.
În genunchi mă întorc la Tine
Şi, cât viaţa mă mai ţine,
Imn de Slavă îţi aduc
Până când la cer mă urc.

poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci inimă...!

Nu ştiu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viaţa mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...

Şi lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...

Taci inimă! Şi nu-mi mai plânge!
El n-a ştiut a te iubi...
Nu a ştiut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!

Şi lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipseşti şi nu mi-e bine...

Aşa ai vrut şi ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Şi scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...

Taci inimă şi nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credinţa inima înfrânge
Şi soare este-n viitor!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred că nimic nu se pierde

Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le ştiu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.

Nici necazul nu-mi lipseşte, vine şi pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,

de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere şi voinţă,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.

Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
şi uit să iau norocul cu mine,
Aş vrea să-l împart când este
cu cei ce-mi deschid porţile împărăteşti
în acea desfătare care seamănă bucurie.

Chiar cred că nimic nu se pierde
când creşte-n mine miracolul iubirii
şi-n el se ascunde naşterea pruncului.

Între lume şi mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.

Totul se năruie şi se zideşte la loc
când în inimi locuim amândoi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred că nimic nu se pierde

Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le ştiu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.

Nici necazul nu-mi lipseşte, vine şi pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,

de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere şi voinţă,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.

Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
şi uit să iau norocul cu mine,
Aş vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porţile împărăteşti
în acea desfătare care seamănă bucurie.

Chiar cred că nimic nu se pierde,
când creşte-n mine miracolul iubirii
şi-n el se ascunde naşterea pruncului.

Între lume şi mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.

Totul se năruie şi se zideşte la loc,
când în inimi locuim amândoi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai sta în dreapta mea...

te iubesc şi vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig şi nor,
să îţi şoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor

de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aş răscoli prin flori uscate,
le-aş pune apă şi le-aş învia

aş lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
şi ţi le-aş aşeza pe patul moale,
să te îmbeţi în dor de al meu dor

n-aş rupe florile să-ţi pun în vază,
mă doare dacă viaţa le-o omor,
ţi-aş dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua şi în noaptea lor

de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îţi port,
ţi-aş face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi cu moartea joc o carte

Azi cu moartea joc o carte,
Miză pun a mea viaţă,
De ea pierde eu am parte
De un mai lung fir de aţă.

De voi pierde nu îmi pasă,
Viaţa mea s-a dus de mult,
Le fac lacrimilor casă
Într-un suflet plin de tumult.

Moartea-i principesa nopţii,
Ea decide când şi cum,
Va închide cursul vieţii,
Peste ani sau chiar acum!

poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul meu eşti tu, iubită stea

Norocul meu aleargă pe şosea,
Vreau să-l prind în lacrimă de stea,
Mai iute e ca gândul primenit
In inima ce, Doamne, am iubit.

Aleargă şi aleargă zi şi noapte,
Se-ascunde în vocale şi în şoapte,
În sânii zânelor ce în flori s-avântă,
Mă mângâie cu aripioara frântă.

Aş vrea să-l port în mine orişicât,
Să-mi pese cât mi-i umbră pe pământ,
Însă el aleargă şi se-ndepărtează
De lumea mea în care mai visează.

Respir adânc în fuga biciuită
De lacrima fierbinte, răvăşită,
Cad în genunchi şi nu voi renunţa,
Norocul meu eşti tu, iubită stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel

Gerul alburiu se lasă
Şi afară-i numai ceaţă.
Iar copiii bucuroşi
Cer zăpadă, sunt voioşi,
Să iasă la săniuş,
Să se dea pe derdeluş.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârşite
Numără un om la care,
Viaţa este pe sfârşite
Câte, când speranţa-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viaţă,
Fără ură şi minciună
Ce-ţi fac inima de gheaţă
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranţe deşarte
Are cel care greşeşte,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căieşte?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimeşte
Într-o viaţă din trufie?
Multe şi-l nemulţumeşte
Câte, nimeni n-o să ştie!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viaţă?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranţă!?

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, mamă şi tată

Muţumesc, mamă şi tată,
C-am viaţa asigurată,
C-am muncit şi am de toate,
Cât trăiesc, până la moarte.
M-aţi născut şi m-aţi crescut,
Mi-aţi dat tot ce aţi avut.
Mi-aţi dat ştiinţă şi sfat bun,
Pot să mă descurc şi-n drum.
Ştiu lumii să dau respect,
M-aţi învăţat să fiu corect,
Să preţuiesc, să muncesc,
Să păstrez şi să trăiesc.
Să-mi conduc viaţa mea,
De-i uşoară, ori de-i grea,
Că am indicaţii bune,
Pot să mă descurc în lume.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe bunul Dumnezeu, nici cele 7 caturi ale cerului, nici cele 7 caturi ale pământului nu-l pot cuprinde. Dar inima omului îl cuprinde. Aşa încât, să nu răneşti niciodată inima omului.

citat celebru din Nikos Kazantzakis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
paşi străini se zdrobesc pe cărare
oare
cine
te aleargă hain printre gânduri
răscoleşte închisele drumuri
oare
când
te întunecă lumina sub coasă
nume de piatră şi izvor te lasă
oare
unde
te ascunde ghiara corbului ce arde
amintire prin amintiri te pierde
oare
cât
te răsare neauzita chemare
atavism întru golem întrupare
vine o vreme...

poezie de Agafia Drăgan (mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când paşii nu te-ascultă

Cu paşii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc şi plâng.

Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceaţa neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.

Si zbor iarăşi spre stele
cu aripile frânte,
dar nu eşti printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar nişte Iele.

Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
din lacrima ce-mi curge
fac un părău de jale
căci dorul tău mă frânge.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume-a iubirii

Mai lasă tristeţea-ntr-o parte şi vină
Când toată iubirea mea ţie se-nchină,
Aleargă la mine să-ţi tremure nurii
Pierzându-ţi din tălpile goale condurii!

Învârţi tacticoasă pe deget o aţă,
În minte buluc ţi-e de gânduri în ceaţă
Şi plouă şi-i soare, şi-i zi şi e noapte
Şi-n tine e raiul şi-n rai sunt de toate

Şi ţârâie greieri şi cântă cinteze
Iar cei ce iubesc se aştern să viseze...
Şi luna bătrâna stâncoasă crăiasă
Mai speră şi azi la un soare de casă.

O mie de drumuri la sfat în răscruce
De paşii nostalgici ar vrea să apuce ;
Tu calcă-le, oarbă pe toate-n picioare
Că-n inima mea ţi-am pus flori pe cărare!

O liră ciupită de unghii măiastre
Un cântec turcoaz îmi coboară din astre,
Albaştri-ţi ochi gemeni ca miezii de nucă
De lacrimi răzleţe deja se usucă -
O lume-a iubirii, o lume năucă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!