Dragul meu
Mi s-a stins din ochi făclia, sufletul mi s-a-nnoptat,
Inima în piept, mă doare, de când tu te-ai depărtat.
Cată lacrima izvorul, e pustiu aici, la mine
Și pe pleoape grele, dorul, mai zvâcnește sub ruine.
Am uitat să fiu copilă, m-a pătruns durerea vieții,
Am uitat de floare, fluturi... și de anii tinereții.
Am o lacrimă sub pleoape, pe ascuns, mai curge-n mine...
Nu vorbesc de fericire, mi-e atâta de rușine.
Masca de pe chip se frânge, sentimente se adună...
Tu, același gură-cască-n a destinului furtună,
Dai cu săbii ascuțite și răzbești și curge sânge
Peste gleznele-mi pătate. Doar sărutul tău mai plânge...
Am îngenunchiat, nătângă, la a timpului icoană.
A-nceput și ea să plângă. În genunchi se vede-o rană.
A trecut pe lângă mine, o speranță vai de ea.
Cu ce drept să mai rămână, când mi-i noapte chiar și-așa?!
Nu mai este-n mine soare, îmi plâng trecerea prin ploi
Și biserica iubirii azi e-nchisă. Vai de noi!
Se împarte viața toată în fragmente de pustiu.
Se lărgesc și se adună, unde oare pot să fiu?!
Cărui drum să dau crezare? Ce destin să se-mplinească?
Fără tine, mi-e frig, tare. Hai, întoarce-te acasă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Amintirea ta...
Frunzele îmi spun
despre tine
că ești drăguț
și te vreau lângă mine,
iar acum când,
iluziile-nfloresc,
mi se pare
că pe tine te zăresc.
În amurgul palid
și pustiu
adorm în patul meu
purpuriu.
Sentimente,
iluzii, dorințe
spuse în șoapte,
încet, amintirea ta,
s-a stins în noapte.
Poate că și tu încet,
pe mine m-ai uitat,
dar rămân aici,
eu din viața ta
am plecat.
Distanța dintre noi
m-a ucis,
că în a nopții somn
te-ai închis.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre umor, poezii despre primăvară, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre gheață
* * *
Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!
Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!
Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!
E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!
Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!
Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!
Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre infinit, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre Soare, poezii despre zăpadă sau poezii despre vinovăție
Mai naște-mă odată
Mai naște-mă odată mama,
Căci viața asta e prea grea,
Mă doare sufletul în mine,
Dar nu vă pot spune ce vrea,
Mai naște-mă odată mama,
Căci vreau să fiu eu lângă tine,
Să mă alini măicuță dragă,
Când mă simt rău și când mi-e bine
E prea gol mamă sufletul,
Căci nu mai pot nici respira,
E negru și pustiu în mine,
Dar nu mai pot nimic schimba
poezie de Silvia Tulbur (14 august 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre schimbare, poezii despre negru sau poezii despre bine și rău
Umbre
Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Și chiar eu... sunt una din umbre.
Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând și cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.
Nu mai pot să mă mișc și mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu și suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi și ruine.
Mi-e inima gheață și sufletul vânt.
Mi-e trupul deșert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni și blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de șarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.
poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre șerpi, poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre religie sau poezii despre mâini
Privesc spre cer
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Ecouri de singurătate - V
Se-nchid lăcate și sună
Cătușele însângerate;
Tăcerile-n lacrimi se adună
De-atâta singurătate!
Se-nchid gratii reci de oțel
În gratii de rană vie;
Martire voci ard crude-n mister...
Însingurat e orbu-n propria-i poezie!
Se-nchid lumini și umbre
Și ochii într-o lacrimă trecută;
Mă surp... prin mine o să umble
Atâtea boli; și, viața fără luptă!
Aș vrea să evadez!... dar unde?
În mine, vai, nu mai am loc!...
Strig în pustiu (pustiul se ascunde
În patimi oarbe, în răzmeriță și în foc)!
Aș vrea să evadez de peste tot!
Aș vrea să mă prind doar de-un fir de viață!...
Dar prea multe gratii eu încă suport
Și lumea vai, nu-mi mai dă nicio speranță?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cătușe, poezii despre voce, poezii despre singurătate, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre medicină sau poezii despre lumină
Glossa copacilor goi
Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Și-nchis e între cruci de ram,
În mine și-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.
Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheați doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiți de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram
Un suflet într-un dans etern...
Și noi am fost... și noi eram,
Taina aceluiași însemn.
Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăși frunzele din ram,
Eu iarăși toamnă am să fiu.
Rubin din tainicul apus
Și șerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng și râd... s-a înserat!
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca niște lampioane trec
Și lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt și-am să plec
Chiar dacă sufletul mă doare.
S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete și-n noapte
Cicatrici și plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aș fi născut din șoapte.
E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... și inima mi-e goală,
Căci flori și ramuri iarăși pier.
Parfumul de gutuie-amară...
Și-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi bați la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!
În mine și-n afară plâng,
Cenușa-n fulgi de jar se-mparte,
În brațe toamnă-am să te strâng,
Să ne-nfrățim până la moarte.
Se-nalță-n noi nămeți de ger
Și ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.
De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau și privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins și ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îți las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...
De plâns nici stele nu mai am,
În mine și-n afară plâng,
Și-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre crengi
Umbra
ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare
cuvântul plânge pe drumuri târzii
e întuneric, în mine, în jur
de unde vin și unde curg înspumate ape
mai trec în zbor râzleț
șir lung de gânduri amputate
cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinți
tu ai plecat în cor de șoapte
locuiesc cu mine, cu timpul și durerea
cad umbre adânci și mă plâng
mă așteaptă nesfârșitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârșitul
o barcă alunecă agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper
aș pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
și durerea mi-e soartă
legat de țărm
nu plâng, nu gem și nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre apă, poezii despre întuneric sau poezii despre îngeri
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre fericire
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre dor, poezii despre înțelepciune sau poezii despre tristețe
* * *
Iubito, mi-e lene de tine,
Și vârstă, și toate s-au strâns,
Și curg niște ani după mine,
Și-azi-noapte cu mine am plâns,
Iar tu căutai așternuturi
Pliate atent între noi,
Din pat ai uitat să te scuturi,
Precum și să vii înapoi,
Voiam să mai treci doar o dată,
Să văd cum mai e Dumnezeu,
Să sufli în lampă și gata:
Lumină să-mi fiu numai eu,
Rămas inutil fără mine,
Cu tine degeaba rămas,
Cu sufletul ăsta ruine
Și tu, un turist mai retras...
poezie de Alexandru Mogoșeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre turism sau poezii despre lene
Te rog revino la mine
În grădina casei noastre, nu mai lucrăm amândoi.
N-ai trăit să-admiri în glastre, florile puse de noi.
Ai plecat de lângă mine, de fete te-ai depărtat,
N-ai vrut să culegi cu mine, din livada ce-am plantat.
Te rog revino la mine, aici de unde-ai plecat!
Lumea-întreagă să ne vadă, cum făcea și altădat
Hai, revino iar la mine, trandafiri să admirăm!
Prin livada mult visată, amândoi să ne plimbăm.
Întoarce-te din nou la mine! Am pus crizanteme-n glastre,
Casa mă întreabă de tine, tristă-i scara vieții noastre.
Știu. Drumul pe care-ai plecat, nu are cale de întors.
Fiindcă ai suflet curat, te ocrotește Hristos.
Rămân cu tristețea-n suflet, florile s-au scuturat,
În piept inima mi-e tunet, privirea-mi s-a întunecat.
...................................................
De multă vreme lacrimi curgeți, nici chiar voi nu mi-ați rămas,
S-a dus dragostea din suflet, s-a ofilit al meu obraz.
poezie de Dumitru Delcă (23 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trandafiri, poezii despre protecție, poezii despre plimbare sau poezii despre ocrotire
Cine ești tu?
În palma ta am pus amurgul, aștept să vină toamna,
Mai stai un pic cu mine, acum e frig și pică frunza.
Dar drumul azi ai rătăcit, cad frunze-n calea ta,
Doar liniște mai simt, tăcerea-îi surdă și doare inima.
Tristetea în suflet mi-a pătruns, cu nostalgia
Dar poate așa îmi este scris, să te-ntâlnesc târziu,
În nopțile de dor pustii, colinzi prin visele-mi deșarte.
Cine ești tu, aievea, eu niciodată nu voi sti.
Eu nu-ți cunosc nici chipul, nicicând nu l-am văzut
A mâinii mângâiere nu ți-o știu, sărutul nici atât.
In viața mea ai poposit, tu te-ai ascuns în noapte,
Stăpân pe inimă și suflet, tu te-ai făcut pe toate.
Doar durere mi-ai adus, azi în toamnă te-ascunzi.
Mi-am pus sufletul în palma-ți și la mâna ta oricând.
L-ai mintit cu nepăsare, cu vorbe l-ai încântat
Cu-a mea dragoste te-ai dus, înapoi nu te-ai uitat.
Întoarce-te să-ți ating fruntea, si în ochi să te privesc,
Ca o piatră-n al meu suflet, ai rămas iubire-n veci.
Cum să fac să-o dau afară, că mă apasă tare greu?
Patima îmi sapă-n suflet fără milă... mai visez;
Un poem îți scriu pe suflet și pe frunze îl așez
Câte-un viers ce-l plâng în noapte, și pe vânt eu ti-l trimit.
Orice-aș face nu mi-e bine, esti mereu în gândul meu.
Și in fiecare noapte te aștept în visul meu.
Peste frunzele cu rouă, plânge toamna zgribulită,
Peste adieri de vânt, zboară sufletu-mi gemând.
O cărare pân la tine, am făcut din visul meu,
Arde amintirea-n noapte, sufletul plânge mereu.
Mi-ai furat vise din cer, le-ai împrăștiat în van
Dă-mi a nopții îmbrățișare, lasă-mă la tine-n gând.
Visul lasă-l să mă poarte, pe al tău braț să mă așez,
Praf de stele să culegem, pernă visului s-avem.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Glossă îngerilor din pustiu
E cerul senin câmp cu flori
Și lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă și-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Și lumii aduc mulțumiri.
E cerul senin câmp cu flori
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi și peste furtuni.
Străini în amonte plecați,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt frați,
Legați prin destinul nedrept.
Și lumea e doar un pustiu,
Tăcere și lacrimi și ploi.
Sărmani prunci, cu voi vreau să fiu,
Să știu de-ale voastre nevoi.
Pe străzi insalubre și reci,
Dezbrăcați, înfometați, goi,
În liniștea nopții de treci,
Doar Domnul e-alături de voi.
Din pleoape curg lacrimi de ploi,
În suflet e-un râu de dorinți,
Spre Tatăl Ceresc numai voi
Înălțați repetat rugi fierbinți.
Făeă voi lumea toată ar fii
Un pustiu și un timp în zadar,
Căci ne-am naște în goluri de zi
Și prin noapte vom trece arar.
E toamnă și-atât de târziu,
Voi plângeți cu toamna deodat',
O ramură udă să fiu,
O pleoapă, un vis... m-am rugat.
S-acopăr cu sufletul meu
Durerea ce-n voi a-ncolțit,
Să fiți pentru mine, mereu,
Un drum către plus infinit.
Trec prunci fără mamă prin timp
Popasul din ceasul târziu,
O flacără slab pâlpâind
Pierind prin abstractul pustiu.
O clipă din binele ieri,
Speranța eternului mâine,
Un vis piedestal altor veri,
Flămânzilor colțul de pâine.
Săraci de părinți și iubiri...
Să-mi trec peste timp sărăcia,
În carnea aceleiași firi,
Să încolțească-omenia.
Un gând pâlpâind hrănitor
În suflet cerșindu-și dreptate,
O ploaie, un tremur ușor,
Un pas, încă unul spre moarte.
Trec pruncii cu tată la schimb,
Își plâng neiertarea prin noi,
O poartă spre-al timpului nimb
Mânjită de-a grijilor ploi,
Nevoi repetat le urzesc
Durerea și dreptul de-a fi...
Se-ntreabă de ce mai trăiesc,
De ce mai există o zi.
Și lumii aduc mulțumiri
Același ecou repetat,
Aceleași dureri, tânguiri
Ce-n noi, ca un cânt s-au creat.
Fiți, oameni, mai buni și mai drepți!
Dați celor ce plâng cei ce n-au
Lumină, etern înțelepți...
Făclii de dreptate vă vreau!
Și lumii aduc mulțumiri...
Trec pruncii cu tată la schimb,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec punci fără mamă prin timp.
E toamnă și-atât de târziu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi
Și lumea e doar un pustiu...
E cerul senin câmp cu flori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre copilărie
OARE VA MAI EXISTA?
În noul an eu am intrat
În suflet cu tine,
Dar iată, azi tu m-ai uitat,
Uitând total de mine.
Inima de-acum îmi bate
În ritmu-i sacadat,
Dar tu ești foarte departe
Oare ce s-a întâmplat?
Nu-ți mai pun noi întrebări
Tu răspunsuri le găsești,
Printre grele încercări
Fără mine tu trăiești.
Iubirii mele dau tribut
Asta este soarta mea,
Aș mai vrea un început
Oare va mai exista?
Am rămas singur pe lume
Fără tine sunt mai trist,
Nu mai am nimic a spune
Iată tac, nu mai insist.
Baia de Arieș Ianuarie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre existență
Și-mi e să mai ning...
Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.
Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.
Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.
Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând
poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre spaimă sau poezii despre ninsoare
Știu că e greu...
Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul mă doare,
Așa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.
Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viață să fiu veselă, o dată.
Când plâng inima mea slăbește,
Mă uit în sus și domnul mă-ntărește.
Pe toți să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate și să trecem de greu.
poezie de Eugenia Calancea (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate
A fost în viața mea...
A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.
M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...
Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...
Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să mă ascund.
Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ți spun la mine să rămâi.
De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Durere
Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Și m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Și tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îți merge bine?
Nu-ți este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Și plouă tare afară,
În casă, liniștea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Și sufletul, tare mă doare,
Că nu ești lângă mine.
Mi-e tare foame, și-aș mânca,
Dar n-am cu cine împărți mâncarea,
Și mi se pune iarăși,
Noduri mari în gât,
Și plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viața e pustie,
În casă, lipsește gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Și mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viața, și nu o prețuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Și câți, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toți,
Și câtă tăcere după a ta moarte.
Acum plutește în casă,
Liniștea, și umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Și false stări de bine.
poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare