Cuvintele au rămas zidite
într-un poem
ca o confesiune tardivă
cu veşmânt imaculat.

Ana Mirabela Diacu în Lumini şi umbre (februarie 2023)
Adăugat de Ana Mirabela Diacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea
Îşi prinde cuminte flori în păr.
Absenţa ta scrie liniştea -
poemul meu preferat.

Ana Mirabela Diacu în Lumini şi umbre (februarie 2023)
Adăugat de Ana Mirabela Diacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem

Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu eşti un cântec oarecare
Şi uneori te mai ascult.

Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înşir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.

Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-aşa este prudent.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tardivă...

Cu-ncărcături de poezie
Fac precizare de rebel
- Că primăvara e târzie...
Da... şi protestul lor la fel!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

confesiune

Confesiune. Universul credinţei.

definiţie aforistică de David Boia (9 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cuvintele au teritorii. Graniţa cuvântului confesiune este decenţa.

aforism de Paul Louis Lampert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

M-au făcut epigramist,
Satiric şi fabulist
Doi escroci şi o escroacă
Ce-au încercat să mă... stoarcă.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Momentul greu a fost trecut
Şi iată-mă-nsurat şi eu;
O, dac-aş fi un prefăcut,
I-aş mulţumi lui Dumnezeu!

epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Iubita mea ruptă din aştri
Mă face să mă simt bărbat
Şi are nişte ochi albastri,
Căci zilnic eu o bat.

epigramă de Alexandru Nacu
Adăugat de Alexandru Nacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva a mai rămas

insomnia mea dansează fluturii zboară în versuri
Doamne cum o să-i ţin minte
parcă aş păşi într-un vals
azi îi voi întâlni
în grădină
de dincolo de cuvinte au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă rozele sunt norocoase
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Chiar de-ar fi ploaie de stele,
Nu mă-nchin, nu mă priveşte.
Dar mă-nchin, când soaţei mele,
Te miri ce îi mai trăzneşte!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Pentru doamnele stăpâne
Îmi dau sufletul, dau tot.
Şi – cu gând de sacerdot –
Ţie, Doamne, ce-o rămâne…

epigramă de Ioan Şiman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune masculină

Am iubit-o ca un zmeu
Ore-ntregi, gesturi precise."
"Ea ce-a spus?" întreb şi eu.
"Mai nimic, căci aţipise.

epigramă de Alexandru Ştefan-Saşa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem (vezi şi poezie)

Poem. Incursiune într-un labirint stelar.

definiţie aforistică de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

cu mâini
făcut-am
trup din lut
şi Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
şi somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt…

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu ai plecat, eu nu ştiu să te chem
Suflet făcut ghem
Sentiment dus la extrem
L-am închis într-un poem.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare poem este o Duminică plină de Împărtăşania Cuvântului...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea talent la scris

Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare şi cremene
zidite în dinţii de fier ai pământului...

dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aş chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?

dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aş chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...

dacă aş arunca privirea în adânc de ocean
l-aş căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de peşte rămas din...
supa caldă de mai ieri...

dacă mi-ar amuţi cuvintele
aş rămâne ca o Venus fără mâini
strigând alb în depărtare
chemare...

Bacovia s-ar răsuci în mormânt
dacă lacustru aş chema o sirenă
să-i povestesc despre flori albastre
tei sau Luceferi
uitaţi de Eminescu
în luntrea lui Caron...

dacă zorile nu ar săruta marea
în dimineaţa fiecărei zile după renaştere
nici spinii trandafirilor
nu ar ucide atingerea...

dacă asculţi ploaia ce-mi răpăie
sfielnic şi trist
către porţi ferecate de suflet
bate... şi atunci ţi se va deschide
o rană sferic roşită...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

instinct improvizat de nepăsare
printre privirile lungi fără ţintă
pe spatele unui cuvânt rămas suspendat în aer
triunghiul orb plămădeşte răscolit alt albastru
până la ultimul etaj

timpul pare a avea o altă respirare
în care cuvintele aleargă spre mine
creând un luminiş de raze
linia devine o strigare verticală către cer
a unui singur nume
până la clătinarea treptelor
şi o revenire în pătratul ferestrei
unde lumea intră pe geam privindu-mă fix.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune, Ion Ion Ţiriac

Câte "amante" am încercat,
Numai două m-au marcat.
Şi vă spun care-i pricina:
Una-i "Coca", alta-i "Ina".

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!