Ana
cu mâini
făcut-am
trup din lut
și Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
și somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre puls, poezii despre mâini sau poezii despre lut
Citate similare
Ianuarie
freamăt...
spațiul, tot, devine
leagănul pământului,
gânduri zăvorâte de nori,
puls zbătut,
puls roditor în ramuri.
alunec din zarea privirii,
din orizont cusut cu fire de sânge,
în pânza cerului
natură și eu,
trup și inimă,
muguri și ochi,
flori crescute ca palme
nuntă de zări cu floare
clipă frântă de secundă,
soartă lovită de tâmpla vremii
ușor zefir purtat pe clape de pian.
colb de soare,
ramuri golașe,
zi uitată
dincolo
dincolo pe lespedea secundei
ianuarie-jumătate,
acasă, Eminescu
aici, printre flori
luceafăr și stele ce curg din ramuri spre cer...
întoarse de oglinda pământului.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre flori
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre pian
- poezii despre nuntă
Ofranda
leg părul cu o eșarfa și în difuzoare
aud moonlight sonata
într-o oarecare zi fusesem fără auz
deloc
simțeam cu degete febrile, muzica
în taina lacrimilor
melodios și-o lună rotunda
scapara peste varfuri de brazi, doruri
tăcute, spuse doar în șoapta
la sfat cu mine insami și din toate valurile mării
am ales pe cel mai anonim și din toate verile
mi-aduc aminte de cea care a început
cu cireșe la urechi râzând sub crengi
cu frunze verzi ca privirea din care sorb trăirea
azi încă aud și dacă închid ochii
pășesc peste note ca pe un cor de sunete
acum nu vreau să aud cu urechile
ci vreau să simt cum mă sfredelește
o privire atât de adânc încât sculptez secunde
pentru raftul din mine pe care așez, ofrandă,
lacrima...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre început
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre sunet
- poezii despre sfaturi
Cuvântul meu, tăcerea (acrostih)
Crisalidele au mușcat cuibul ne-nașterii.
Universalitatea moare-învie-n destule copii.
Vitraliile pântecului verde naște primăvara.
Ana s-a metamorfozat în lut.
Nimfele cântă în hora imaterialității:
Tu, lumină mi-ai ascuns dreptul de-a fi, femeie,
Undeva, în samavolnicia uzurpatorilor de euri!
Lampa dezgroapă din firidele minții, neuroni avortați!
Mute ființe decupează din hârtie albă,
Ecouri surde în valuri mânjite de cerneală!
Unele dopuri scot sunete bizare.
Telurice, vise alunecă spre miezul credinței.
Aud, în depărtare zgomotul nașterii.
Crispate fețe dălțuiesc stâncile (cu forma femeii) departe de mal.
Euforia dezvelirii adună nepieptănate paiațe.
Rumoare lângă apa murdară de val:
E zidul surpat! Incinerată, Ana, moare-ntr-o cană de lut.
Azi, bețivii sorb lichiul dulce-al curgerii... doar azi.
acrostih de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre naștere, poezii despre femei, poezii despre visare, poezii despre stânci, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre roșu, poezii despre albastru, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre viitor sau poezii despre versuri
A mai rămas
A mai rămas
doar o cupă din fericirea
care nu va mai fi dincolo de ființa mea.
Ard de dorință să o țin în mine,
de teamă să nu o pierd într-o clipă
de uitare sau de rătăcire...
Când nu voi mai fi,
doar crângul copilăriei
va mai vorbi în graiul florilor
iar scrinul amintirilor
va mai păstra încă
papirusul unei umbre
parfumată cu fericirea uscată
de dincolo de ființă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre frică, poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
De când
de când zdrobim cu pumnii tari țărâna
a mai rămas un punct azi doar lumina
un vers și-n bulgărul amar de tină
topit-am lacrima să-nalț la cer, cunună.
de vremea este să mai plec prin ploaie
alerg, din nou genunchii se îndoaie
rescriu iar pași să sterg din umilințe,
și-n suflet să aștern din nou dorințe.
că uite azi e vreme de-amintiri, copile
și-n calendare-adaug numărul de zile,
întreg mi-e sufletul e chiar rotund
de-i luna plină plâng din nou, răzând
și strâng cu bucurie-n mine fiecare dor
și îl anim de-o coardă de chitară-ncetișor
să-i cânte nopți în cor cu florile de tei
să ne-nvelim cu norii și să-i ferim de ploi...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre tei sau poezii despre poezie
Caldarâm
mozaic pustiu de pași,
sentimente-anagramate,
alunecă fluid din privire,
strivindu-se de pietre mute
Amărăciunea cerului
îmbracă mantie de ploaie.
Întind mâna șerpuitoare de ape
către suflet
sa-i șterg urmele sărate
cu dunele de nisip ale timpului.
Strig ploii să adune norii
pe cale de valuri,
și trimit inima
să picteze chip de apă
pentru atunci când
lacrimile vor arde cu flacără
aprinsă din jarul amintirilor
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre pictură, poezii despre nori, poezii despre nisip sau poezii despre inimă
Unghii de anotimp
Nu am să spun de ce...
pâlcuri de copaci se-nșiruie privirii
printre ei alunecă rânduri, rânduri
lumina strânsă-n raze
și-atunci ridurile trunchiurilor spun
povestea trecerii. Mirosul lemnului,
tânguitul crengilor și-adorm până
la capătul din pământ al întrebării.
Din scorburi lipsește aerul, rădăcini
cresc și degete în loc de raze.
Unghii dor și cu atâta dor de-mbrățișare
mă știu doar vremurile anotimpurilor
unul după altul și din calendar se duc
frunză după frunză, primăvară după toamnă
atât de verde e doar privirea ta
și-n semnul de-ntrebare. Mai crește azi
un prunc din pomul răsădit departe
din vântul purtător de idealuri.
și n-am să spun de ce...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre copaci, poezii despre anotimpuri sau poezii despre toamnă
drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
sete,
mi-e dor de tine,
cu vise
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre pâine, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
o lacrimă
Din lacrimă de dor se naște primăvara,
din vise verzi mai înflorește încă floarea,
din albe fire-adânc ți se arată
că-n viață doar vei trece
și meriți înc-o soartă.
De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-și știe sorții.
Tristețea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
și visul e dorință.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduință.
Veni-va iar o vreme
când vei simți căința...
Ȋn palme-ți va rămâne
o urmă..
e dorința...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre plâns
Tu pom și rod...
tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
și rumenă cetate și de rod
sa-ți fie pace.
în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.
rotunde, clare, de lumină,
privirile, ființa vie mi-este, plină
și sânii dor, și setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...
te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deșert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
și peste toate pace...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni sau poezii despre pace
Labirintul iluziilor
Labirinturi!
Versuri în oglinzi paralele
de gând. De ce ziarele vând iluzii
când de fapt doar clovnii au nasul roșu?
Șah cu pioni în locul nebunilor.
Zarurile le-am împrumutat din alt joc
al destinului. Da, șinele descos
catrenele trecutului. Roți se-nvârt... e doar
ceasul de perete. Mijeste-o după-amiază
la hotarul spre care pornesc, măturate de vânt
fire de nisip. Clepsidra zace spartă-n falia gândului.
Înc-o iluzie doare când aripa frântă caută
gustul zborului în crengile crescute
din umbra dorului.
În aburul cafelei rasucesc vorbe nespuse.
Simți cum urcă spre tâmple Sisiful?
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre șah, poezii despre zbor, poezii despre zaruri sau poezii despre trecut
Rugă (Trup de vânt)
Dă-mi, Doamne,
trup de vânt
și ochi
de curcubeu,
să zbor
peste pământ,
să-mi fac
din suflet zmeu.
rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe A. Stroia despre vânt, poezii despre trup și suflet, citate de Gheorghe A. Stroia despre suflet sau poezii despre curcubeu
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.
o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...
... plouă....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre păianjeni sau poezii despre ore
Soare de septembrie
Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde și părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeți
Necuvântătoare
Și clipe amare.
Apoi te-ai înfășurat ca un șal
De vis și de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru și
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu finețe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viața mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre păr
lacrimi învie în culori
Lacrimile învie în culori,
libertatea pe aripi de fluture.
Tâmpla muntelui soarbe
simfonia cerului din dalbul norilor.
Sfinxul aruncă-n temnița privirii
ultimul apus al soarelui.
Cel din urmă mag rătăcit adună
din stalactite agățate de cer
rugă a Celui ce se naște
în psalm rămas fără amin...
Ființa îmi măsoara timpul
în minutare de suflet
trecute în al doisprezecelea ceas
dincolo de firul de nisip,
lăsat dintr-o altă viață
temelie în cale de valuri,
faclie în calea întunericului...
Ce-mi sapi cu durerea, suflete,
în ultimul fir de nisip?
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre libertate
Profunzimi...
stăruie liniște oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane
sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
și mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind
trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o țeapă
inimii mele la loc
toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime și gând..
poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre tristețe, citate de Iurie Osoianu despre sânge, poezii despre strigoi, citate de Iurie Osoianu despre strigoi, citate de Iurie Osoianu despre lut, citate de Iurie Osoianu despre inimă, citate de Iurie Osoianu despre gânduri, poezii despre gură sau citate de Iurie Osoianu despre gură
Abur
am îmbrăcat haina cuvântului,
speriată de goliciunea stranie
a crengilor fără primăvară.
scriu rotundul soarelui
împleticită printre cuvinte sărace
în aburul diafan al inimii
pe care scrijelesc contur
întregit din frânturi de suflete...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre abur, poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie, poezii despre sperieturi sau poezii despre crengi
Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați
Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul
C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare
poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre verb, poezii despre rușine, poezii despre picioare, poezii despre patrie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sânzienele
E vară, e vară
E vârful de vară...
Portal fermecat,
portal înflorit
deschide-te în inimă - iară!
Deschide-te fag,
deschide-te brad,
deschide-te zmeur,
deschide-te tei,
deschidete-afine!
Deschide-te cerc de-ntuneric
să se facă
lumină din tine!
Deschide-te cer,
deschide-te lut,
deschide-te ochi de apă senin!
Iată, cu plete străluce, frumoase și dalbe...
MĂIESTRELE, ZÂNELE - vin!
Sălbatice ierburi, de sălcii perdele
desfacu-se-n verde mireasmă
Pe lacuri atinse în treacăt de ele
unda-i albastră agheasmă...
Din clopot de-argilă, glas lin de copilă
Din clopot de vânt sună PRIMUL CUVÂNT
Din clopot de lemn, îngerescul îndemn
Din clopot de foc - răul pus sub obroc!
În clopot de apă iubirea să-ncapă,
Să curgă-n izvoare din zare în zare,
Clopoțind în argint, numai vorbe de-alint!
Și ploile, toate, de noi fermecate,
Să ude pământul urâtul ducându-l
Departe de lume, să nu-i știm de nume!
În inimi uscate - a stelelor lapte,
IUBIREA ca LEGE în OM să se-nchege
Ca mierea de-albine ce-i strânsă-n stupine
Să nască alt cuget în umblet și-n zâmbet
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre urâțenie