Se duc mereu
Se duc mereu și rând pe rând,
Ori mai târziu, ori mai curând,
Acolo unde se duc toți,
Bunici, părinți, copii, nepoți.
Toți cei ce-n lume s-au născut
Și poartă-n spate un trecut,
Învolburat într-un șuvoi
Și făr᾽ de întoarcere înapoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, citate de Petre Gigea-Gorun despre trecut, poezii despre naștere sau citate de Petre Gigea-Gorun despre naștere
Citate similare
Pușcăriașilor Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Gigi Becali, George Copos, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Cătălin Voicu ș.a.: Sic transit gloria mundi!
Mari corupți, mari prădători,
Deputați sau senatori,
Ori miniștri sau moguli
(Cei mai mulți din ei masculi),
Toți se duc pe rând, pe rând,
Pușcăria înfundând.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (8 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre parlament, poezii despre miniștri, poezii despre ministere, poezii despre corupție, poezii despre Gigi Becali sau poezii despre Adrian Năstase
Lui Petre Gigea Gorun
Dintre toți oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.
epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stejari, epigrame despre cepe, epigrame despre Petru sau epigrame despre Oltenia
Tânăra în instanță reclamă un viol de două ori
- Știți, m-a violat aseară
Când m-am dus să cumpăr pâine.
- E neclar, se întâmplă iară?
- Să vedeți... Mă duc și mâine.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre viitor
- citate de Petre Gigea-Gorun despre viitor
- epigrame despre tinerețe
- citate de Petre Gigea-Gorun despre tinerețe
- epigrame despre reclamații
- epigrame despre pâine
- citate de Petre Gigea-Gorun despre pâine
- epigrame despre publicitate
Maidanezul
Lâng-un cartier de blocuri,
în două locuri,
s-au clădit vile luxoase,
curți spațioase,
mari garaje, parcuri, flori,
curte pentru lătrători
de rase cu pedigri,
garduri negre, roșii, gri...
Parc-așteaptă Ramadanul
contrastând fest cu maidanul.
Lângă gardul dinspre sud,
câinele jegos și ud
sta umil, toți suduindu-l,
alungându-l
ori stârnindu-l,
de-l luară-n toiu-amiezii
unanim, toți maidanezii:
- "Te umilești în fața lor,
la poarta îmbuibaților!
Vino, stai și tu-n parcare,
unde toți primim mâncare,
fi ́ndcă doar un om de rând
îl acceptă pe flămând..."
- "Tot ce spuneți e firesc.
Nu mâncarea o râvnesc!
Bogătașii, ce-o duc bine,
când aud că moartea vine
o trimit la draci, la câine.
Poate vine
Și la mine..."
Destinul n-aștepți să te poarte
Chiar depindzând de rang ori treaptă,
Cei îmbuibați tot fug de moarte,
Doar cei săraci mai stau și-o-așteaptă.
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre câini
- poezii despre sărăcie
- poezii despre roșu
- poezii despre parcuri
- poezii despre negru
- poezii despre lux
- poezii despre flori
S-au dus pe rând...
S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.
S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.
Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!
Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...
Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aici
Doamne, această vineri, infernal de tristă,
În care neajutorat implor, rezistă
Iisuse! Toate le vom duce,
Eliberează-te de cuiele din cruce!
Dar la ce bun, cu ce folos,
Tu omul cel mai luminos
Să te mai dărui pe pământ,
Acelora ce nu au sfânt
Nimica?
Mă dezmiardă frica
Cu ghearele de aspri spini,
Iisuse numai cei puțini
Au mai rămas
Sa ducă-n spate limbile de ceas,
Ca pe tăioase cruci
De umbre, peste cojile de nuci;
Vindecătorule, sunt bolile aici prea vii,
O lume fără de copii
Se naște,
Oaia rătăcită paște
Pe un ogor de aur, fără de întoarcere,
Stau și privesc prin gratiile de carcere,
Toți luptătorii de vreodată,
E lumea mult prea vinovată
Să o mai faci cumva luptată;
Mai naște-te Iisus o dată!
Înalță-te cât mai curând
Ridică mieii rând pe rând
În nori,
Aici, ne tot ucid pastori.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre cruce, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre nori sau poezii despre medicină
Rănire
Noi îi rănim adeseori,
Pe cei iubiți: pe frățiori,
Părinți, copii, bunici, nepoți,
Pe unchi, mătuși, soții și soți,
Pe veri, pe socri și nurori,
Pe-atât de mulți că te-nfiori;
De stai cumva ca să socoți,
Constați că i-ai rănit pe toți.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soț, poezii despre vară, poezii despre soție sau poezii despre iubire
Ne ducem toți!
Tu cât trăiești, faci tot ce poți,
În viață încerci să le socoți,
Dar mai târziu, sau mai curând,
De mori sătul, sau mori flămând,
Asta e viața! Rând pe rând...
epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață sau epigrame despre moarte
Se duce...
Se duce primăvară,
Se mor flori,
S-a dus fanfară...
Trec sărbători.
Se duc din zile,
S-au dus părinți,
Se mor zambile...
Se pierd minți.
Se duce gust,
Se pierd amici,
Se duce-august...
Nu-nviu bunici.
Se duc copii,
Copilărie,
Ruginesc vii...
Nu-i bucurie.
Se duce-o lume,
Iz roman-tic,
Soare apune...
Pierd tac, pierd tic!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zambile, poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre primăvară, poezii despre prietenie, poezii despre minciună sau poezii despre copilărie
Descântec de îndrăgostit
.. ori să nu mai ieși din casă
pân' la sfintele pomeni
ori să porți trenă mireasă
printre iarbă și coceni...
... ori s-aștepți timpul să treacă
cu pendulă ori cu cuc
orele să se petreacă
când se duc unde se duc...
... ori s-aștepți un tren în gară
lung de linie cu flori
da mai bine stai afară
de nu vrei cumva să mori...
... ori așa și pe dincolo
cum am spus sporovăit
lasă-te de toate solo
când e vorba de iubit!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre ore, poezii despre nuntă sau poezii despre gări
La poarta vremii
Cimitirul enigmatic își deschide brațul porții,
Pentru ca cei vii aici să poată să-și plângă morții,
Iar sfioșii pași aleargă când durerea îi aduce,
Pentru o clipă amintirea scrisă-n cruce...
Vin copii la poarta vremii, să cinstească pe părinți,
Aducând aici prinosul unei mari recunoștinți,
Sau părinți, cu suflet frânt, aprind iarăși noi făclii,
Pentru cei plecați în neanturi și care le-au fost copii...
Dorm bunici în nemurire, frați de sânge și surori,
Cei veniți, pe huma rece le aștern gingașe flori,
Flori sfioase, care mâine, ofilite pe morminte,
Însemna-vor clipe scurse cu aducerile-aminte.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre plâns sau poezii despre durere
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
și naște-mă bătrân
și abia apoi
adu-mă-n floarea tinereții,
când duc în spate a mea știință,
să fiu cu mintea de pe urmă
în anii cei frumoși,
să vin din moarte înspre viață,
să nu mai am în minte frica morții,
să stau încrezător în fața sorții
si de nimic să nu mă tem.
Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,
să-mi spună basme cu eroi,
acolo unde nu-s copii
flămânzi și goi,
acolo unde tot ce-i rău dispare,
acolo unde toți se bucură
și moartea moare!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre încredere, poezii despre știință sau poezii despre supărare
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre rai, poezii despre curățenie sau poezii despre alb
Azi
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Povești...,
De ieri și de mâine
De- acolo și de-atunci.
O zi e, mereu!
Azi poartă, pe rând,
Șapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Șoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu ești, azi.
Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.
Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Ești gând,
Ori aici și acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.
poezie de Florin Dragoș Minculescu din Cine nu Ești (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre prezent sau poezii despre gânduri
Unde? Când? De ce?
Unde se duc iubirile când pier
Și unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Și când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Și ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul așa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toți acolo,
De ce-așteptăm, mai întâi, să murim?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă-mpovărată de-așteptări
O toamnă-mpovărată de-așteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Și-n zile ca și nopți care se înșiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.
Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.
Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau și plopii,
Aleea pietruită pân8125; la mine
Pe care te-așteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar șoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre inimă
Acolo...
Acolo unde murmură izvorul
Și printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt...
Acolo unde-n lunca solitară,
Pândește Luna dintr-un colț de cer
Și-același cânt de nai și de vioară,
Îl regăsesc prin orișice ungher...
Acolo unde codri goi oftează
Când rândunelele în zbor se duc,
Când rând pe rând cocorii emigrează
Și se usucă frunzele de nuc...
Acolo unde-s toamne-mbelșugate
Iar primăverile nicicând nu mor
Și unde iernile-s de basm prin sate
Iar cerul verii n-are niciun nor...
Acolo unde marea-și cheamă valul
Să mângâie nisipul iar și iar
Și Dunărea îmbrățișează malul
Urmându-și tainic drumul milenar...
Carpații-și pun cununi de flori pe creste
Și sunt păstori cu turme la păscut,
Acolo e-un tărâm ca de poveste,
Acolo-i țara-n care m-am născut...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (1 decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre stânci, poezii despre singurătate sau poezii despre sat
Soția, cu soțul bătăuș, în vizită la părinți
Sunt îngrijorați părinții
Văzând fiica-n stare cruntă
Că i s-au risipit dinții,
Imediat... după nuntă.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre căsătorie, citate de Petre Gigea-Gorun despre căsătorie, epigrame despre soție, citate de Petre Gigea-Gorun despre soție, epigrame despre soț, citate de Petre Gigea-Gorun despre soț, epigrame despre nuntă, citate de Petre Gigea-Gorun despre nuntă sau epigrame despre dinți
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre lut, poezii despre galben sau poezii despre dor
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie