Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maidanezul

Lâng-un cartier de blocuri,
în două locuri,
s-au clădit vile luxoase,
curți spațioase,
mari garaje, parcuri, flori,
curte pentru lătrători
de rase cu pedigri,
garduri negre, roșii, gri...
Parc-așteaptă Ramadanul
contrastând fest cu maidanul.

Lângă gardul dinspre sud,
câinele jegos și ud
sta umil, toți suduindu-l,
alungându-l
ori stârnindu-l,
de-l luară-n toiu-amiezii
unanim, toți maidanezii:
- "Te umilești în fața lor,
la poarta îmbuibaților!
Vino, stai și tu-n parcare,
unde toți primim mâncare,
fi ́ndcă doar un om de rând
îl acceptă pe flămând..."

- "Tot ce spuneți e firesc.
Nu mâncarea o râvnesc!
Bogătașii, ce-o duc bine,
când aud că moartea vine
o trimit la draci, la câine.
Poate vine
Și la mine..."

Destinul n-aștepți să te poarte
Chiar depindzând de rang ori treaptă,
Cei îmbuibați tot fug de moarte,
Doar cei săraci mai stau și-o-așteaptă.

fabulă de
Adăugat de Sever PurciaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petre Gigea-Gorun

Se duc mereu

Se duc mereu și rând pe rând,
Ori mai târziu, ori mai curând,
Acolo unde se duc toți,
Bunici, părinți, copii, nepoți.

Toți cei ce-n lume s-au născut
Și poartă-n spate un trecut,
Învolburat într-un șuvoi
Și făr᾽ de întoarcere înapoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Chipuri de frescă

Ne rugăm vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simți stihia că te miroasă,
Te rogi de ea fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ți rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răzvrătire

La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca avem un nume pentru moarte,
ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
îi condamne și pe ei la moarte!

De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieții
și naște-mă bătrân
și abia apoi
adu-mă-n floarea tinereții,
când duc în spate a mea știință,
fiu cu mintea de pe urmă
în anii cei frumoși,
vin din moarte înspre viață,
nu mai am în minte frica morții,
să stau încrezător în fața sorții
si de nimic nu mă tem.

Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,
-mi spună basme cu eroi,
acolo unde nu-s copii
flămânzi și goi,
acolo unde tot ce-i rău dispare,
acolo unde toți se bucură
și moartea moare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate vine Moș Crăciun

Moș Crăciun cu barbă albă,
Despre toți copiii-ntreabă,
Părinții lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.

Moș Crăciun îi răsplătește,
Pe toți copii cei cuminți
Daruri el le pregătește,
Și ține cont de-a lor dorinți.

Doar copii fără mamă,
Nu prea știe cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.

poezie de din Pași spre viață (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vine toamna

De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și văd atât de bine
Ce-am vrut fac în viață și, azi, ce-abia mai sunt!

Am vrut din piatră tare modelez statuie
Iubirii. Și un templu am vrut ca -i zidesc,
Să tai spre templu trepte pe care se suie
Îndrăgostiții vremii, toți cei ce se iubesc.

Mi-e gura, azi, amară de-atâta amăgire!
N-a mai rămas nimica, nimic din tot ce-am vrut.
Tot ce-am clădit cu trudă, surpatu-s-a-n neștire
Și visul, azi, mi-l sprijin pe mucezitul lut!

Unde a fost statuia, se cască-o groapă-adâncă,
Unde zidiri de templu, se-ntind prăpăstii rând!
Doar treptele rămas-au, pe care mai urc, încă,
Toți amăgiții vieții, acei ce mor sperând!

......................................................
De fiecare dată când toamna tristă vine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și mă întreb în mine:
Dacă surpat e totul, eu, totuși, cum mai sunt?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cursă mortală

Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.

E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
te spetești înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, -i crești nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind -i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pesemne toți soții se iubesc, chiar și cei mai nefericiți, în amurgul deplorabil al vieții lor, când tot ce-a fost exterior pălește treptat, devine abia vizibil. Abia se observau și abia se atingeau, dar totdeauna se simțeau unul lângă celălalt, poate unul într-altul, ca într-un pântec ce se răcește înainte de moarte. Doar moartea poate -i despartă sau -i facă piară. Dar ea îi poate învia la o viață nouă, amăgitoare.

în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aștept

Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată -mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.

Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.

Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cățelușii

Cum bine tot se știe orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.

Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.

Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.

Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,
Le-am pus hăinuțe multe aibă cald un pic
Și plâng des zi și noapte; unu-i rău de mic
Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.

Răul de-acum începe -i am pe toți ai mei
Și am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni -i dau nici pe doi lei.

E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri smulgi
Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...

poezie de (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.

Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.

Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulți și spun știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.

Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca se-ntâmple ceea ce-și doresc.

Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Muntele din mine

Uneori aș vrea să duc o viață de nomad,
La poalele muntelui cel mare
Să-i fiu doar eu prietenul cel pribeag
Suflat de vântul burzulit și mângâiat de soare,

stau pe-al lumii acoperiș doar pentru o zi
E mult prea mult a cere,
Cu ochi de șoim deasupra a privi
E tot ce vreau în aceste timpuri efemere,

Să pot s-ating o liniște deplină
Să scap de duhul prihănit,
Ce mai flămând ca o sălbatică felină,
Zile lungi din mine, bine s-a mai hrănit,

Uneori aș vrea fiu chiar muntele în sine
stau măreț și neclintit,
Să râd de voi, de toți chiar și de mine
Cum nu știm ce-i în viața simplă de iubit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Satul meu

Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La piețele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.

Din satul meu natal toți tinerii plecară.
Poeții săi cei mulți s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând și cei bătrâni se cară,
Doar cerul e același... și stelele și sorii!

Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Și am s-o caut, până-mi vine rândul
Să plec în moarte, din ultimul popas!

Și-acela eu aș vrea fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne mor cei dragi

Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoțiți de-a noastre plângeri,
se duc sus fie îngeri.

Semenii noștri mor singuri.
Singuri, fără-însoțitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.

Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.

În El ne punem speranța.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanța
de virus ucigaș a ne scăpa.

Și Ție Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus dai osândă,
din suflet te implorăm.

Îndreaptă-ți ochii Isuse
către cei în suferință!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduință!

Dumnezeule ești Mare.
Apără pe toți românii!
Ție-ți înălțăm cântare,
cum ne-au învățat străbunii.

poezie de (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pușcăriașilor Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Gigi Becali, George Copos, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Cătălin Voicu ș.a.: Sic transit gloria mundi!

Mari corupți, mari prădători,
Deputați sau senatori,
Ori miniștri sau moguli
(Cei mai mulți din ei masculi),
Toți se duc pe rând, pe rând,
Pușcăria înfundând.

pamflet de din Pamflete și satire, Politică și politicieni (8 august 2014)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doar un câine

Uneori oamenii îmi spun "las-o baltă, e doar un câine" sau " cheltui atâția bani, e doar un câine".

Ei nu știu întregul drum parcurs, nu înțeleg timpul petrecut împreună și sentimentele trăite cu "doar un câine".

Multe din momentele mele fericite s-au petrecut alături de "doar un câine".

De multe ori am avut companion "doar un câine", și nu m-am simțit singur.

Unele din momentele mele triste mi-au fost provocate de "doar un câine", iar în zilele negre m-am bucurat de atingerea caldă al "doar un câine", care m-a ajutat merg mai departe.

Dacă tu crezi că e "doar un câine", probabil folosești de asemenea expresii ca " doar un prieten", "doar un răsărit de soare", "doar o promisiune".

"Doar un câine" poate-însemna întreaga esență-a prieteniei, a încrederii și, totodată, farmecul bucuriilor simple-ale vieții.

"Doar un câine" aduce în viața ta răbdarea și compasiunea, care fac din tine un om mai bun.

Datorită-acelui "doar un câine" mă scol dimineața devreme, fac plimbări lungi și privesc viitorul cu încredere.

Pentru mine și pentru cei ca mine, nu-i vorba de "doar un câine", ci de o întruchipare a tuturor viselor și speranțelor, de amintirile dragi din trecut, de bucuria clipei.

"Doar un câine" scoate la lumină ce-i mai bun în mine, îmi alungă gândurile negre și multe din grijile zilei.

Sper într-o bună zi vor înțelege și ei nu-i vorba de "doar un câine", ci de ceva mai mult, care mă face om și care mă ține departe de singurătatea de a fi " doar un bărbat sau doar o femeie".

Așa atunci când veți auzi sentința "doar un câine", zâmbiți.... pentru că cei care o spun sunt " doar plini de neînțelegere."

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Noapte bună!

Să vă spun, nu vă spun,
M-am urcat în vârf de prun,
Deși e numai un ciot,
Stau de-un ceas și încă pot..
tot uit văd de vine,
Cineva și pe la mine,
Nu vă spun pe cine-aștept
Fiindcă eu sunt înțelept..
Așa îmi zic toți de-aici,
Și cei mari dar și cei mici,
Și eu știu nu se-nșală,
de-aia m-au dat la școală!
Simt în aer un parfum,
Vine parcă de pe drum,
De la munte, de la mare,
Nu știu ce să fie oare..
Un miros de libertate,
Parcă-l simt tocmai în spate,
In rucsac și-n buzunare,
În ghetele din picioare..
Ce fie, ce să fie,
Pare nimeni nu știe,
Eu doar am o bănuială,
Că am învățat la școală!
E vacanța, dragii mei,
O aștept și eu ca ei!
Ca mămica și tăticu',
O așteaptă și pisicu'!
Însă nu le spun nimic,
Cred că o să tac chitic,
Dac-o văd, știu ce-o să fac,
O intru în rucsac,
Să fiu sigur ei vor,
Să intru în planul lor!
Cred ca-n noaptea asta, clar,
duc la somn în zadar,
Nu pot, frate, să mai dorm,
și văd în avion!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Zoia Alecu

Vino aici, prietene

Vino aici, spune-mi tot ce ai
Și de ce nu poți să mai stai,
Lasă tot ce e trist în tine,
Vino aici, vino lângă mine.

Tu doar închide ochii
Și lasă-te pe umărul meu,
Închide ochii
Și lasă-mi mie tot ce e greu,
Prietene,
Hai vino aici.

Plânsul tău poți mi-l dai mie,
Îl primesc chiar cu bucurie,
Vom trăi totul împreună
Și mereu vom trece de furtună.

Vino-aici, vei uita de patimi,
Lasă-mă să te șterg de lacrimi,
Tot ce vreau e să-ți fie bine,
Vino-aici, vino lângă mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Georgeta Nedelcu

Care e rostul vieții mele?

duc cu copiii în centru, unde sunt toți adunați
Și cu mine vine Paul și cu încă vreo doi frați.
Primarul vrea ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Și se-ngrămădesc cu toții, mai ceva decât fac hunii.

Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon:
,, Pachetele sunt puține!" – spune primarul – mulțimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii.

Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toți îl au pe necuratul.
Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români,
Hoții ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,

Am ajuns azi, plini de ură și suntem foarte săraci
La timona țării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci și bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar niște sclavi.
Vreau dăm mână cu mână și să dăm afară hoții,
Să fim unul lângă unul și să ne unim cu toții.

Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau știu cât mai degrabă, care-i rostul vieții mele?
Nu mai suport umilința, vreau trăiesc și eu bine,
Vreau măcar un an de zile, fie și ei ca mine,
Să vadă cât e de greu nu ai bani pentru pâine
Și să te gândești cu groază, iar la ziua care vine.

poezie de din Cenușa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgetaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stupoare

Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrențuit,
De mult, de când doar știu, încă nu eram...
De alții, ziși de-ai mei, ce tot l-au ciopârțit
Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram!

Și-l vând și-acum la ster, sau florile de mină,
Cu aerul, un gaz, ce încă îl mai are...
Nu precum alții o fac, în țara lor vecină,
Punând la loc, la toți, aceeași bună-stare?!...

E doar la noi proverbul, c-o capră, de căciulă,
-Ce nici pe ea n-o avem, de-atât de mult furat-
Și tragic luăm în râs- suntem bancul cu Bulă-
Iar vânzători-s toți, pe străzi... nu-n internat!?!

Aveam și Nistru odată și leși aveam vecini
Și aur am avut... făcuse cloșca pui!
Am fost regal regat! L-am renegat; "Streini..."?!?
Vânduți, la răsărit... oriunde și oricui!!!

În basorelief case aveam, sfinte locuri,
Și odată preoți caști, cu minți mântuitoare...
Am îngropat vestigii în stâncile de blocuri!?!
Vitralii-s termopanele, în biserici... Ce stupoare!

Măcar, de-am distrus locuri, reînviem... Onoare!

poezie de (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Descântec de îndrăgostit

.. ori să nu mai ieși din casă
pân' la sfintele pomeni
ori să porți trenă mireasă
printre iarbă și coceni...

... ori s-aștepți timpul treacă
cu pendulă ori cu cuc
orele se petreacă
când se duc unde se duc...

... ori s-aștepți un tren în gară
lung de linie cu flori
da mai bine stai afară
de nu vrei cumva mori...

... ori așa și pe dincolo
cum am spus sporovăit
lasă-te de toate solo
când e vorba de iubit!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook