Zâmbiţi, vă rog! (amfibrah)

Nu-i nimeni cu inima ruptă...
Când râsul cu plânsul se luptă,
Luându-se-adesea la trântă,
Umoru-i tristeţea înfrântă.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul temperat (amfibrah)

Când râsul şi hohotu-n şagă
Distrug, chiar mai rău ca o ghioagă,
Surâsul e arma deplină
Ce-aduce mai multă lumină.

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ministrului Finanţelor

Doar râsul nu-l plătim cu bani
Că nu-i impozitat de dânsul,
Dar nu-i exclus ca-n doi-trei ani,
Chiar râsul să-l plătim... cu plânsul.

epigramă de Elis Râpeanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul măştilor

Nu-i un joc de-a baba-oarba,
Poartă măşti şi ea şi dânsul:
Domnu-şi foloseşte barba,
Fata cea isteaţă... plânsul.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui forţos, care m-a provocat la o trântă

Decât la trântă să ne luăm
Şi lovituri să tot schimbăm,
Prefer o luptă de idei,
Căci muşchi găseşti şi la viţei.

epigramă de George Budoi din Epigrame (17 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie conjugală (anapestic)

Când soţia ta pare
Ca şi ruptă din soare,
Nicidecum să te-alinţi...
Poate-i soare... cu dinţi!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie conjugală (anapest)

Când soţia îţi pare
C-ar fi ruptă din soare,
Nicidecum să te-alinţi...
Poate-i soare... cu dinţi!

epigramă de Mihai Haivas din Cartea Epigrame mihăilene
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tip calculat (dactilic)

Nimeni nevrând să-l dezmierde,
El deveni responsabil:
Timpul pe care îl pierde
Nu-i niciodată... probabil.

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat unui viitor soţ (amfibrahic)

Când soaţa ce-ai vrea să o ai
Frumoasă-i ca ruptă din RAI,
Se poate - căci riscul nu-l scad -
Să-ţi facă chiar viaţa un... Iad!

epigramă de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul (amfibrah)

Lipsit de trufie
El poate să fie
Cenzura prostiei
Dar şi-a duşmăniei.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Moartea
ia pulsul
ia râsul şi plânsul
ia inima

îţi lasă
numai ochii deschişi
să nu se zdrobească sufletul
de căprui
de-albăstrui
de verzui
de zidul de-oţel al pleoapei
când va să te iasă

... o doamnă...

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Zace Haivas sub aluni,
Nu-i în Rai şi-i foarte trist,
Că o viaţă-a spus minciuni
Susţinând că-i umorist.

epigramă de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu-i profet...

GUVERNUL VA MAI STA UN AN,
Dar nu vă speriaţi în van,
Căci e ştiut - de la Hristos -
Orice profet e mincinos.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opinie

Cel care vrea numaidecât
Succes deplin în "câmpul" glumii,
Va trebui să lupte-ncât
S-ajungă-ntâi... de râsul lumii!

epigramă de Mihai Haivas din revista EPIGRAMA 94 (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

O luptă e viaţa

o luptă e viaţa, cu tot ce ne doare,
o luptă cu timpul, cu fricile minţii,
o luptă cu boala ce nu-i trecătoare,
o luptă în care ne pierdem părinţii.

o luptă e viaţa, cu-atâtea depresii,
o luptă în care recurgem la vicii,
o luptă prea plină de false impresii,
o luptă în care ne pierdem amicii.

o luptă e viaţa, mereu inegală,
o luptă în care conduc ageamiii,
o luptă cu snobii în haine de gală,
o luptă în care ne pierdem copiii.

o luptă e viaţa, cu deşertăciunea,
o luptă în care ucidem emoţii,
o luptă în care nu ştim rugăciunea,
o luptă în care ne pierdem cu toţii.

o luptă e viaţa, cu nefericirea,
o luptă în care slăvim neputinţa,
o luptă în care uităm ce-i iubirea,
o luptă în care ne pierdem credinţa.

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (22 august 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri dezrobiţi

nimeni nu dărâmă o femeie
doar ea se odihneşte uneori
acolo la capătul puterilor
exagerând cu plânsul sau râsul
pe borduri proaspăt asfaltate
unde renitenţa mugurilor
desprimăvărează înrobirile

picături când roşii
când albastre
roze devenite
amenţi în cântec
femeiesc

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familie aparent fericită

Cu nimeni nu vreau să mă-ncaier -
Remarca asta nu-i un furt! -
Bărbatu-o ţine PREA din scurt,
În timp ce soaţa... PREA de fraier.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i om să poată-n râsul tău
şi plânsul să-l distingă
atâta timp cât chipul său
şi-l vede în oglindă.

catren de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erou al zileleor noastre (amfibrahic)

Se crede erou de baladă
Când luptă cuprins de ambiţii;
Pe urmă, cam toţi pot să vadă
"Eroul" dând bir cu fugiţii.

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni...

Şi nimeni nu mă vede când eu tac...
Şi nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit şi mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Şi nimeni nu cunoaşte ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Şi-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce ştie să ofere...

Şi nimeni nu alege să îşi tacă
Plânsul tăcut, aşa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Şi-aştept comoara să-mi culeg.

Şi nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simţăminte.
Nimeni nu vrea să-şi urce munţi, coline
Şi-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poţi să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toţi ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!