Muguri dezrobiţi

nimeni nu dărâmă o femeie
doar ea se odihneşte uneori
acolo la capătul puterilor
exagerând cu plânsul sau râsul
pe borduri proaspăt asfaltate
unde renitenţa mugurilor
desprimăvărează înrobirile

picături când roşii
când albastre
roze devenite
amenţi în cântec
femeiesc

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capătul puterilor

la 7,40 am ajuns
la capătul puterilor
dincolo
de ele se află alte puteri (?!)
le încerc
sigur şi mâine
e o zi e o seară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de femeie

Ţi-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ţi deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrăţişezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac şi ascultă.

Crivăţul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum şi caşmir
de femeie.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de toamnă

Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele,
Adunate-n nopţi cu stele
Din parfum de tuberoze.

Să ne-adoarmă în hipnoze,
Rănile să ni le spele,
Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele.

Licurici ne-aprind veioze
Dacă-mi săruţi dulcea piele,
Construi-vom lotci cu vele
Sub cearşafuri de vâscoze...

Picături din toamne roze...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ce mă alintă

Trăiesc într-un loc unde nici eu nu mă cunosc,
unde m-ar putea prinde un rost
pe care îl urmăresc
dinainte ca mama să mă împingă
spre plânsul sau râsul lumescului meu,
niciodată câştigat, avanpost.
De acolo fantastice animale vin
să deşarte spaimele şi foamea,
dincolo, tata mă cheamă să subjug visele
ca să încapă în puţinul leagăn de fericire
pe care un zeu nevăzut şi nicicând cunoscut
mă tot amăgeşte că îl am şi în care atârn,
dar mereu
legăturile şi mâna ce mă alintă mă scapă.

De acolo a început joaca
ce tot strecura prin râs izvorul
şi aşeza sâmburele nimicului la palagă
pentru a fi dus unde odihneşte zborul,
la un popas neaşteptat, niciunde;
aici vremea - veşnic şi neobosit oaspe -
apleacă odihna înspre moarte
şi ascunde viaţa cu grabă
ca să-i dea visului parte.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu mă laşi, nici nu mă dai

ce-ai pus în şoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă laşi nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii

ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-eşti covor
de palme buze şi de şoapte?

ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi unelteşte gând cu gând
şi cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roşii simt curgând

ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îţi respiră amintirea
resimt şi-acum gura-ţi o daltă
cioplind sărutul şi iubirea

ce-ai pus în plânsul ploii care
ne-a botezat sub cald veşmânt
când ploaia cade la-ntâmplare
de mii de ani pe-acest pământ

ce-ai pus în şoapta florilor de mai
de nu mă laşi... nici nu mă dai?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbiţi, vă rog! (amfibrah)

Nu-i nimeni cu inima ruptă...
Când râsul cu plânsul se luptă,
Luându-se-adesea la trântă,
Umoru-i tristeţea înfrântă.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monogramă din două în două decenii

Scriu tăceri cu dată fixă...

Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorinţe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.

Zâmbesc aducerilor aminte.

Mâneci clopot pentru îmbrăţişări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.

Deşir toamna brodată pe tâmple.

Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni şi emoţii.

Reactualizez culorile:

Copil şăgalnic, prematur femeie,
împletesc de peste două decenii
în patru anotimpuri,
alt nume, acelaşi caracter,
fiicei mele.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capătul drumului

Nu-i dat fiecărui om să ştie ce va cânta în ultimul lui ceas,
Privind cheiul pe care vapoarele-l părăsesc sau ce va simţi
Înconjurat de mugetul mării, ţeapăn, ajuns acolo, la capăt,
Sau ce va spera când îi va deveni clar că nu se va mai întoarce.

Când timpul pentru tăiat trandafirii sau mângâiat pisica va fi trecut,
Când apusul incendiind pajiştea şi luna îngheţând-o în argint
Nu vor mai apărea, nu-i este dat fiecăruia să ştie ce va descoperi.
Când greutatea trecutului se va sprijini pe nimic şi cerul

Devine-o lumină-n amintire, şi poveştile norilor cirus
Şi cumulus sunt încheiate, şi toate păsările-s suspendate-n zbor,
Nu fiecare om ştie ce-l aşteaptă sau ce va cânta
Când nava lui alunecă-n întuneric, acolo, la capătul drumului.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o femeie râde, e dezarmată. Uneori însă râsul unei femei este cea mai invincibilă armă.

aforism clasic de Pitigrilli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuetă

Ştii?
Noaptea când
mi-e dor de tine
m-apuc şi te bârfesc
cu mine!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul puterilor

Ce tristă-i soarta unui om,
Pe-al vieţii drum alambicat,
Când e cu sănătatea-n pom
(Şi chiar şi acesta... e uscat.)

epigramă de Nicolae Precupeţu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu m-atingi...

Să nu m-atingi
când mă trezesc
în rouă,
cu gând de iarbă,
şi-n braţele amândouă
vei zări, străine,
o stea alunecând.

Să nu mă strigi
Când soarele suspină
În sunet alb, cu adieri
De vânt,
Iar eu mă sting, lăsând
Lumină
Acolo unde tu
Ademeneşti mereu...
Aceeaşi umbră.

Să nu m-atingi
Când sufletu-mi de
Rouă
Se-nchide într-un suspin.
Eu voi fi iarba
Culcată-ntr-o privire;
Tu să te-nduri, lăsându-mă
Acolo,
Un cântec să-ţi devin,
Un cântec să-ţi devin.

poezie de Valentina Becart (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de Ierusalim

E o stradă pe care se vinde numai carne roşie
Şi o stradă pe care se vând numai haine şi parfumuri.
Şi e o zi când vezi pretutindeni numai schilozi şi orbi,
Pe cei plini de lepră, pe paralitici şi pe cei cu buzele-atârnând.

Aici ei înalţă o casă şi acolo dărâmă.
Aici sapă în pământ
Şi acolo sapă în cer,
Aici ei stau şi acolo merg,
Aici ei urăsc şi acolo iubesc.

Dar cel care iubeşte Ierusalimul
Călăuzit de ghiduri turistice sau de cărţi de rugăciuni
E asemeni celui care iubeşte o femeie
Îndrumat de manuale cu poziţii sexuale.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compulsiv

Uneori dorm cu ochii-ntredeschişi
cu tine-ntre pleoape fac dragoste pe săturate.
Pe buze şoaptele
se ceartă învălmăşit,
gurilor le e cerul
vraişte de cuvinte.

Respiraţiile delirează
de la una la alta,
apoteotice privirile-şi vorbesc
tăcerile-n, lacrimi de stele.

Ne încredinţăm
unul pe celălalt:

- Noi nu ne iubim,
noi doar ne atingem,
liber şi sălbatic
înflorim vise de nea.

Pe frunte cute şi umbre-n lumină valsează răsfăţul
stupoarea din trupuri compulsiv ia aminte.

Când zăpezile trec
şi iubirile mor.
Doar iubirea cu tine
e o iarnă fierbinte.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

vara a trecut
adio parfum de roze
îţi aminteşti de visele mele
când alergam desculţi sub stropii cruzi de rouă
foşneai în adieri senine
eu nu te-am prins niciodată, femeie
nu am strâns la piept
durerea, iubirea, lacrima şi dorul
nu ai tremurat înfioarătă
nu ai ţipat în taina primului fior
au ars buzele sub dogorea iubirii neîmpărtăşite
te aplecai peste flori
culegeai roze din grădini de suflet
foşneai, foşneai în miresme divine
buzele tale roşii, o rană în inimă
zvâcneşte în nopţi goale şi pustii
aştept femeia, tu nu vii
tu ai plecat, eu unde azi mai sunt
adio femeie
vara s-a dus
ce singuratică este cărarea pe care dansai goală în iarbă
ai luat surâsul, sărutul şi viaţa
m-am apropiat în hohotul de plâns
tu ai plecat, te-ai dus
du-te, du-te femeie
cu lacrima, cu iubirea, cu dorul
gem printre frunzele îngălbenite
căzând de pe crengi de suflet
sunt o picătură de sânge în palma ta
am acoperit cu draperii amintirile
să nu-mi vadă nimeni rana din suflet
pe ţărm a rămas o inimă
ascultă valurile ce plâng lângă o mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea ta e ca o cursă

şi cu toate astea privesc în zare
gândurile stau înnodate acolo sus
unde norii zdrenţuiţi
se scaldă în lumină
aş putea să te iubesc să ştii
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când încerci să-ţi explici
cum o străină
de la capătul universului
poate să intre
cu paşi repezi
în viaţa ta

îţi aud strigătul
e o cursă
teribilă cursă
şi cu toate astea
închid ochii
te văd rezemat de perete
aş putea să te ating
eşti aşa de tânăr
gândurile stau înnodate acolo sus
iar eu aş putea să te iubesc
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când nu e altă femeie prin preajmă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respiraţii grave,
tăcută şi febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăieşte frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul şi asemănarea lui.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru o femeie romantică

Ea a obţinut stabilitatea la care a visat –
Acolo unde pietre albe zac însorite în miros de fragă.
Tulpini abandonate se leagănă deasupra ei,
Egal şi sprinten, ca nişte oameni tineri care-aleargă.

Întotdeauna în adâncul inimii a iubit,
Alţii au trăit, ea le-a simţit a râsului săgeată.
Zace acolo unde nimeni nu a mai dormit,
Unde, cu siguranţă, nimeni n-o va urma vreodată.

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să te apăr

(În cerc să mă apăr)

Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migraţia sferică-n gânduri m-adună,
păşesc cu temeiuri uitând de furtună
şi-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.

Lumini mă ţâşnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranţe,
curg liniştea-n suflet şi-nfrunt disonanţe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.

Prea buna mea lună, cu stele şi-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colţ de uitare
în noapte mi-eşti soare din lumi evadate
cât raiul ţi-ating, cu-aşteptări şi-ndurare.

Păşim prin temeiuri, uitând de furtună,
şi-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...

Iolanda©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!