Boala
Trist, trist slăbit de boala îndelungată;
Monotone, monotone zile și nopți care vin și se tot duc.
Copacii s-au înveșmântat în mantii de umbră;
Ultimele orhidee adăpostesc stropi reci de rouă.
Ouăle depuse-n cuiburi pe vremea când am căzut la pat
S-au transformat în păsărele care și-au luat demult zborul.
Viermele, care zăcea nu demult ascuns în gaura lui,
S-a transformat în greiere cântând pe creanga unui copac.
Cele patru anotimpuri revin întotdeauna:
În natură nimic n-are odihnă,
Nici măcar pentru o clipă.
Numai în adâncul inimii unui om bătrân
Durerile-s mai tinere decât erau pe vremuri.
poezie de Bai Juyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre viermi
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
Citate similare
Dumnezeu zăcea mort în paradis
Dumnezeu zăcea mort în paradis;
Îngerii cântau imnul sfârșitului;
De pe aripile lor picurau
Pe pământ
Stropi de sânge.
Acesta, lucrul care gemea,
A devenit negru și s-a scufundat.
Apoi, din cavernele de departe
Ale păcatelor moarte,
Au ieșit monștrii, învinețiți de dorință.
Ei s-au încăierat,
S-au certat pretutindeni
Pentru o îmbucătură.
Dar, din toată povara de tristețe, asta a fost cel mai trist
Brațele unei femei încercau să apere
Capul unui om care dormea
De fălcile ultimei fiare.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre negru
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre veverițe, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre crengi
Dormind într-o noapte ploioasă de toamnă
Este frig în această a treia lună de toamnă
Împăcat cu el, un om bătrân.
Se culcă târziu, lampa s-a stins demult,
Iar acum doarme frumos în cântecele ploii.
Jarul din sobă este cald încă,
Parfumul lui sporește căldura patului;
Când vin zorii, limpezi și reci, el nu se ridică,
Frunze roșii, înghețate, acoperă treptele.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre roșu, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre gheață
Eu sunt o clipă...
ochii tăi nu mă văd
nu mai sunt
o clipă
de timp pierdută
cineva m-a aruncat în lume
o simplă clipă
care nu trebuie nimănui
când mă vezi mă arunci
un bobârnac și gata
m-am dus
am fost oare dată ție?
eu cu sufletul meu
transformat în clipa
nici măcar colorată
doar simplă și incoloră
nu spun nimănui nimic
nici măcar o clipă
iar în final tu sufli
în timp să mă duc
departe
gata ai scăpat de mine
de inutila clipă
care nu are ce căuta
în viața ta!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre ochi sau poezii despre culori
Clipa de gând
Sunt zile și zile ce vin și se duc,
Se-agită cu gânduri ce-apar uneori
Prin clipele triste ori clipe-culori,
Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc:
O clipă e vesel, o alta e trist,
Provoacă un zâmbet sau pune un nor
În ochi ce scânteie a rouă de dor,
Apoi se transformă în gând optimist.
În zile cu gânduri în clipe-izbuc,
Acelea în care mă-ntreb ce mai faci,
Te văd alergând peste câmpuri cu maci...
Sunt gânduri ce vin și-ntr-o clipă se duc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre optimism sau poezii despre dor
Rugăciune
Cum să nu umblu trist prin grădini?...
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălțat, străvezii, și-au căzut...
Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură...
Toate aceste minuni împlinește-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate,
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.
Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împărații vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinți prin grădini?
rugăciune de Eusebiu Camilar
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre creștere, poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre laudă sau poezii despre inimă
Zile și nopți, atâtea, s-au scurs 'naintea ta!
Planetele se mișcă, demult, necontenit;
Pe praf când calci, ai grijă, prea mult nu apăsa,
Pupilă fost-a, poate, a unui ochi iubit.
catren de Omar Khayyam din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Omar Khayyam despre zile, citate de Omar Khayyam despre timp, poezii despre planete, citate de Omar Khayyam despre noapte, poezii despre iubire, citate de Omar Khayyam despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În plictiseala asta, cânt!
Știi? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat și liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câțiva boboci muscatei!
Un vânt, înălță fumul țigaretei
Și leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat și liliacul!
Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roșu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Și-n plictiseala asta-ți cânt, vrei sau nu vrei:
Știi? S-a scuturat demult floarea de tei!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre fuste, poezii despre fumat, poezii despre fum, poezii despre foc sau poezii despre cafea
Plouă
Plouă, plouă și iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!
Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.
Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la pășunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.
In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai oprește din plouat?
De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?
Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învățătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre nori, poezii despre apă, poezii despre învățătură, poezii despre râuri sau poezii despre legume
Cu palmele reci ating finalul unei povești îndepărtate
unde mi-am îngropat felul de a fi
un cerc demonic din care nu pot să ies
nu e deloc surprinzător
cineva m-a lăsat acolo ca pe o străină
și zgomotul pașilor lui în noapte
s-a transformat într-un tic-tac obsedant
mi s-a părut mereu că mă înec
sub presiunea verbelor
că toate se ghemuiesc lângă mine
ca niște copii abandonați
pe care mi-e teamă să îi hrănesc
să îi scot în aerul trist al dimineților
oare cum să mă salvez
când nimicul în care m-am îmbrăcat
e atât de confortabil
exist și atât
fără să pot gusta dintr-un fruct anume
explicând senzațiile
cu palmele reci ating povestea ce mi-a oprit sufletul
și în toată această dezordine
înțeleg că trebuie să uit
fiecare silabă
crescută în carnea unui adevăr
despre care am tot povestit
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre salvare, poezii despre frică, poezii despre existență sau poezii despre dimineață
Zile se duc
Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai ești,
De ce ai rămas sa ratacesti?
Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar și iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.
Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi încețoșați de brumă.
Zile se duc și vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc și vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.
Azi, iubite, ia și veșnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea și atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.
Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un țărm depărtat, neștiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre visare, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Triolete simboliste
Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiță mai sună,
Și-așa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.
În al vieții trist tumult
Și-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiță mai sună.
*
Apocaliptica gândire
De azi e înțeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!
O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu și nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
De azi va fi-nțeleasă mâni!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Luca Caragiale despre viață, citate de Ion Luca Caragiale despre tristețe, poezii despre sclavie, citate de Ion Luca Caragiale despre prezent sau citate de Ion Luca Caragiale despre gânduri
Au trecut atâtea clipe
Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Și timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... și iar... și iar.
La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân și singur, trist și fără rost,
Uitând de timpul vieții lui frumos...
Și astfel suferința i-am aflat.
Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi și suspin.
S-au risipit luminile de ieri!
De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiți, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre poezie, poezii despre nisip sau poezii despre lumină
Eu,tu
Tu, eu doua chemari in noapte
Ce intr-un timp demult s-au ratacit.
Tu, eu, doua infiripari de sopate
Pierdute-n albastrul unui vis.
Tu, tacerea care doare
Eu, dragostea ce nu-si gaseste linistea
Tu, un suflu de racoare
Din rosul unui rasarit
din care eu, in fulgerare, m-am ivit.
Eu, focul ce nu moare
Ci arde trist mocnind in van
Tu, o ispit-ametitoare
Si soapte ce n-au voie sa piara peste ani.
Eu, tu, o poveste ce a-ncepit si nu s-a terminat
Doua batai de aripi
Eu, tu, doua faclii
ce ard in supararea noptii
Sfarsitul de pe'omatul alb
si-mbratisarea ce topeste suflul mortii
poezie de Alexandra Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi
Așa cum nu există drumuri mai dificile decât cele care au fost curând reparate, la fel nu există păcătoși mai intoleranți decât cei care s-au transformat recent în sfinți.
citat din Charles Caleb Colton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre intoleranță sau citate despre existență
Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre eroism sau poezii despre dorințe
Pretutindeni, oriunde în viață, fie în pătura de jos, aspră, zgrunțuroasă, săracă, mucegăită de murdărie, fie în casele sus-puse, monotone, reci, dichisite și plicticoase, se ivește măcar o dată ceva ce nu seamănă cu nimic din cîte a văzut omul ăână atunci și care-i stârnește un simțământ deosebit de cele pe care le încearcă în decursul întregii sale vieți.
Gogol în Suflete moarte, Capitolul al V-lea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre sărăcie sau citate despre murdărie
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Hibernare
Pe drumul iernii, dezghețat de pași,
mă târâi, trist și obosit, în gloată
și-mi strâng la piept mantaua de ocnaș
să-mi apăr focul inimii de zloată.
Sub zare trupul s-a făcut covrig
iar în adâncul cărnii vlăguite,
în loc de nervi coboară șerpi de frig,
în loc de oase urcă stalagmite.
Pe cușmă ninge vânăt și tăcut,
zăpezi topite mi se scurg pe piele,
bocancii, rupți în părți, s-au desfăcut
și colcăie mocirla prin obiele.
Sudorile pe trup mi s-au lipit,
cămașa scoarță s-a muiat în spate.
în fiecare mușchi câte-un cuțit
aduce-o veste vieții-njunghiate.
Trec singur și trudit și duc în sân
amarul plâns al unei nopți polare
pe care zeii lutului păgân
de-un car de ani o tâlhăresc de soare.
Și ninge sur ca peste-un cimitir
din care morții au ieșit în gloate
și-acum se duc pe câte cinci în șir,
cu crucile mormintelor pe spate...
poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre șerpi, poezii despre zăpadă, poezii despre plâns sau poezii despre ninsoare
Suflet
Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nui fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi
Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini
poezie de Viorel Muha (iunie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început