Timpul, o execuție lentă
Crește în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuție
tristețea măcinată mărunt
îmi intră prin piele
am răbdarea unui castor
cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet și
din când în când
dialoghez cu singurătatea
nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputința de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feței
transformându-mă
într-un canal de scurgere
a rezidurilor
nu mă priviți
lăsați timpul să-și vadă de treabă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre degete
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
Citate similare
Nu mi-e frică de moarte ci de neputința de a mai fi ceea ce am fost.
aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre moarte sau aforisme despre frică
Undeva prin voi, prieteni...
umblă ura ca în ceasul sfârșitului
și crește ca un aluat
nu-i bai
zic
faceți-o pietre și
aruncați cu ele în mine
nu vă sfiiți
e bine să răbufniți ca
durerea din rana ascunsă sub piele
în cele din urmă vin consecințele
cu scâncetul abia perceptibil
o să constatați că
eu nu exist pentru voi
și nici voi nu existați
în ochii deschiși ai lumii
și ce altă durere mai mare
să nu poți să-i privești în ochi pe cei vii...
poezie de Teodor Dume din Față în față cu mine
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- citate de Teodor Dume despre existență
- poezii despre durere
- citate de Teodor Dume despre durere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prietenie
- citate de Teodor Dume despre prietenie
- citate de Teodor Dume despre creștere
- poezii despre ceas
Confesiune
când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-ați ascunselea
golindu-mi dimineața de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost
azi mi-e dor de mine
și mă caut
în cealaltă jumătate de viață
caut învingătorul
și nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice și
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
asta înseamnă că exist
și tresar...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre victorie, poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre plimbare, poezii despre noapte, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze
Ultimul diagnostic: suspect de moarte
nu știu
aș vrea să cred că azi viața îmi aparține
deși parcă e pentru prima dată când
mi-e dor de moarte...
am senzația că aștept pe cineva
și că trebuie să mă gătesc frumos
să-mi pun cămașa albă cea cu gulerul lat
costumul și cravata gri
mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri
rămași de la nunta fiului meu
între mine și distanța de afară există multă ceață
mi-au amorțit brațele și încheieturile
tremur nervos mi-e frică de o blocare
a privirii dincolo de lumină
mi s-au împăienjenit ochii
mă târăsc aproape inuman
vorbesc gângăvit de parcă
aș avea un opritor de cuvinte
mi s-a făcut frică o frică închisă
precum rana care refuză durerea
și mi-e puțin frig simt că
mă afund deviant într-o lume în care
realitatea nu ține cont de sentimente și lucruri
nu văd nici oameni decât un spațiu îngust
și umed ca igrasia crescută dinăuntru
peste alte gesturi
plouă
încă mai plouă
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vorbire, poezii despre realitate, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre nuntă sau poezii despre negru
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
un ticăit de cea îmi tulbură tăcerea
e ultima insultă pe azi
o, doamne!
am lacrimi pe suflet și sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...
poezie de Teodor Dume (28 februarie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre lut sau poezii despre inimă
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea
e ultima insultă pe azi
o, doamne!
am lacrimi pe suflet și sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme și din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din umbrele unui alt anotimp
curăț pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanța dintre mine și umbră
și-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut și orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau și singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniștea
dintre ceea ce am fost și sunt
un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre promisiuni, poezii despre curățenie, poezii despre arte plastice, poezii despre anotimpuri sau poezii despre Pământ
Ultimul cuvânt al unui condamnat
am ochii unui animal hăituit
nu știu cum să vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului și al Omului din mine
am degetele pătate și
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
și-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorință
mai e puțin și se termină ziua
undeva între două spații
mă așteaptă Ea
mi-ar fi plăcut să mai rămân
măcar un anotimp
să asist
la nașterea unei lumi
în care intimitatea să fie
siguranța de rezistență dintre doi
nu-i nimic
sunt un condamnat frumos și
orice condamnat are un ultim cuvânt:
te iubesc
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zoologie, poezii despre vinovăție, poezii despre siguranță sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultimul diagnostic
nu știu
aș vrea să cred că azi viața îmi aparține
deși parcă e pentru prima dată când
mi-e dor de moarte...
am senzația că aștept
pe cineva
și că trebuie să mă gătesc frumos
să-mi pun cămașa albă
cea cu gulerul lat
costumul și cravata gri
mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri
cumpărați
pentru nunta fiicei mele
între mine și distanța
de afară există multă ceață
mi-au amorțit brațele și încheieturile
tremur nervos mi-e frică
de o blocare
a privirii
dincolo de lumină
mi s-au împăienjenit ochii
mă târăsc aproape inuman
vorbesc gângăvit
de parcă
aș avea un opritor de cuvinte
mi s-a făcut frică
o frică închisă
precum rana
care refuză durerea
și mi-e puțin frig simt că
mă afund deviant într-o lume în care
realitatea nu ține cont
de sentimente și lucruri
nu văd nici oameni decât
un spațiu îngust
și umed
ca igrasia crescută dinăuntru
peste alte gesturi
plouă
încă mai plouă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine
curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte
și totuși
cineva mă aleargă...
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre schimbare, poezii despre păsări, poezii despre plată, poezii despre cunoaștere sau poezii despre aripi
Dumnezeu, vis sau realitate
m-a privit în ochi și
mi-a numărat bătăile de inimă
ca și cum aș fi pierdut câteva
semnificația gestului
făcea parte
dintr-un
scenariu ascuns ochilor
privirea sa mută mă trecea
dintr-un gând într-altul
traversând pustietatea din mine
am avut impresia că am murit
era prima oară când
m-am văzut
alergând prin copilărie
pe un drum către ceea ce am fost
l-am văzut pe tata punând
țigle pe casă
mama întindea rufele la uscat
fratele cel mic
îmi fura din bomboanele
puse sub pernă
Dumnezeu
cocoțat pe un nor
îmi vorbea din priviri
eu îmi țineam inima în mână
și zâmbeam
sunt sigur că am fost eu
dialogam cu mine
cu tata cu mama
cu fratele cel mic
și cu Dumnezeu
sunt eu
mi-e dor de atunci
mi-e dor de mine
mi-e dor de ai mei
mi-e dor de voi
mi-e dor de Dumnezeu
trist
îmi pândesc amintirea
timp în care
citesc pe silabe iubirea și
neputința de a mai fi
ceea ce am fost...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mamă sau poezii despre lectură
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre încredere, poezii despre sărut, poezii despre somn sau poezii despre păianjeni
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu sau Negru...
umbra se așază peste mine
nu-i mică și nici mare
mi se potrivește ca o mănușă
(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viață
fiecare crește în jurul alteia)
și pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aștept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii și aștept
văd multe imagini și pe Dumnezeu
pășind printre lucrurile mele
pare îngândurat
amorțeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine
nu doare deloc
tot ce vreau acum e
să ies din noapte și să-mi
împreunez mâinile
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre mâini sau poezii despre imagine
Între lumi
Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,
Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,
Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre struguri sau poezii despre plâns
Așa e lumea, iubito!
viața îmi curge spre moarte precum
depărtarea înspre capătul lumii
nu-i bai, zic
trupul e o fârâmă de pământ
în care Dumnezeu
a plantat
veșnicia
păcatul și iubirea
așa e lumea făcută, iubito
din iubirea ultimilor
trecători
prin păcat
Dumnezeu știe asta și
mai știe că
oamenii cu o singură viață
își numără păcatele
duminica
e prea multă durere între noi
iubito
așteptarea înmugurește suferinți
înfrigurat privesc
cum umbra trece strada
să nu plângi
orice cărare duce înspre Dumnezeu
poezie de Teodor Dume (18 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muguri sau poezii despre Dumnezeu
Destin de trandafir
Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,
Prin platoșa de fier mă sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găsește
O simt cum tremură că m-am născut,
Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare și în sori,
Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Nimicul din umbră
nu cere ajutorul umbrei
te va privi ca pe un nimic
și asta pentru că
nu încerci să faci ceea
ce știi mai bine
nu există ierburi de leac
pentru lene
iubire
blesteme și nici pentru moarte
nu există
nici alte posibilități
când dorința devine
un cuib părăsit
de vrăbii
și
ambele brațe îți sunt amputate
de frică în interiorul tău crește o umbră
singura cu ochii de piatră
ce crește
tot crește...
nu-i cere ajutorul
te va privi ca pe un nimic
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre posibilitate, poezii despre lene sau poezii despre dorințe
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trenuri sau poezii despre sânge
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre trup și suflet