Sclava
Când i-am strivit, pe cu tot cu tron,
pe regii-zei din Babilon -
toți s-au întors cu-averi, cu slavă,
eu n-am venit decât cu-o sclavă.
Era frumoasă când zâmbea
pomii-nfloreau dupa perdea
și iedere urcau pe ziduri-
privirea ei îmi lăsa riduri.
Eu îi eram stăpân și domn:
mă mângâia tăcut, prin somn,
din vis, când îi ceream hangerul-
cu pleata-i și ștergea mânerul...
Îi sărutam glezna cerească.
și-i porunceam să mă iubească
mai mult decât pe Dumnezeu,
căci " Eu ÎȚI SUNT STĂPÂNUL TĂU"
Iar ea zâmbea prin lacrimi mută,
cu toate bolțile-n derută,
cu frunza delirând în în tei,
ea, sclava mea, eu, sclavul ei...
poezie de Nicolae Dabija din Cercul lăuntric (15 iulie 1998)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tei
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre glezne
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Suflet de mamă
Sub teiul înflorit, pe-un țol țesut prin tinerețe
Stai mamă, tu, la poartă în zi de sărbătoare
Dând altor săteni din când în când binețe,
E ziua-n care uiți că trupul crunt te doare.
Copiii ți-s plecați să-și facă rost prin lume
Bărbatul, stâlpul casei, la cele sfinte-i dus...
Câte-ai mai povesti, dar nu ai cui a spune
Noroc de tan' Maria, vecina dinspre-apus.
Cu ochii tăi blajini, împrejmuiți de riduri
Privești, aproape-n lacrimi, spre viața-ndepărtată
Când masa era plină te năpădesc suspinuri
Și se certau băieții... cin' apă să mai scoată...
Toiagul tău puternic duce atâtea-amprente...
Doar el îți e alături când noaptea se așază,
Când spatele trudit nu poate să se-ndrepte,
Iar mâinile-ți slăbite icoane aranjează.
Și-așa trecură veri peste-al tău suflet, mamă
Tu demnă-ai dus prin timp cele de sus venite,
O dată nu te-ai plâns, ai plâns doar la icoană
Strângând cu dor la piept poze-ngălbenite...
Că Dumnezeu te-ncearcă, îți ia, dar și te-alină
Așa bine cunoști... și-o crezi mai mult ca toți...
Ridică-ți azi privirea, se-apropie-o mașină!
Ți s-au întors copiii și ți-au adus... nepoți.
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre icoane
- poezii despre vecini
- poezii despre vară
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ,
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
Mă zgâriam pe brațe urcând în corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș,
Eram atât de veseli fugind prin porumbiști,
Te duci, copilărie, și devenim mai triști.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, și devenim fragili.
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre război, poezii despre existență, poezii despre copilărie, poezii despre vârstă sau poezii despre tată
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre prezent, poezii despre înălțime, poezii despre singurătate, poezii despre păsări sau poezii despre ochi
Graurul meu
Zâmbea o vrabie.
Zâmbea!
Din sucituri zâmbea o vrabie cu zimți de ochi
cu mijloc de sirop și zbierătură
zâmbea o vrabie cu ciocul ei în gură
zâmbea
și-n coaste-mi tremura
o vrabie
ce aripi pe șendrilă duceau aur
în gura drumului
un simplu
mestecat între copaci
un graur!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre vrăbii, poezii despre copaci, poezii despre aur sau poezii despre aripi
Ce ești?
Ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
mă iartă dacă îți greșesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu ești!
Nu te-nțeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poți s-o dai
ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
dar nu ești singur pe påmânt!
Când îți vorbes nu vrei s-asculți,
cuvintele mi le oprești
te știi de domn, dar ești și sclav
iubirii ce o porti și-o dai!
Când îmi săruți privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!
Ești domn, ești sclav, dar și stăpân,
te vreau așa în viața mea
deși mi-e greu să înteleg
cât de serios mă porti în ea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre iertare, poezii despre gânduri, poezii despre greșeli sau poezii despre cuvinte
Cupa de dor
Zâmbea lumina mea uimirii tale
ținută în privirea-mi caldă strâns,
cu grijă ca pe-a lacrimilor cale,
să șteargă urma ultimului plâns.
Și ți-am zâmbit de-atunci, trecând prin vreme
și-ți mai zâmbesc și azi, iubita mea,
când îți pictez iubirea-mi în poeme
și-ngenunchez, umil, naintea ta.
Ca și atunci, privirea mea revarsă,
în unduiri din faldurile ei,
o flacără ce curge și se varsă
asupra ta c-o mare de scântei.
De vrei nectarul zeilor să bei,
fă-ți buzele o cupă, iar izvor
îți voi fi eu, turnând, prin ochii mei,
tot ce am strâns în clipele de dor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre pictură sau poezii despre foc
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre fum, poezii despre cafea, poezii despre vestimentație sau poezii despre uitare
Am să încerc
În ochii mari, frumoși dar tulburi câteodată,
Îți simt tristețea, bucuria laolaltă,
Și simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar și lacrimi cu suspine.
Prin acei ochi când îmi arunci săgeți,
Eu știu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheți,
Nici să fiu prins de-a morții-nfrigurare.
De mult încerc fară izbândă,
Să îți alung negrele gânduri
Și ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.
Dac-aș putea să fac ceva
Ca spiritul să-ți mulțumească,
Să-ți pot simți și altceva,
Decât mâhnirea sufletească.
Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi și dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.
Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie și senină,
Când sufletu-ți priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!
poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sânge, poezii despre schimbare sau poezii despre negru
Insomnie
Iar am avut azi noapte insomnie
Și mi-ai venit ca o nălucă-n gând,
Aveai miros dulceag de iasomie
Și te-am văzut prin somnul meu plângând.
Erai frumoasă ca o crinolină
Și îmi șopteai cuvinte de amor,
Ți-adulmecam privirea ta blajină
Și îmi spuneai, iubito, c-am să mor.
Fără să vreau mi te clădeam din umbre
Și m-apucase foamea mea de tine
Treceam prin clipele cele mai sumbre
Și-mi blestemam ursita din destine.
Mă încălzeam cu chipul tău în vis
Și umbra ta era o sărbătoare
Priveam în noapte cum eram ucis
De ochii tăi de dulce arătare.
Voiam să-ți pun în deget un inel,
Să spulber dorul ce mă năucise,
S-astâmpăr setea apelor din el
Și chipul tău să-l pierd mereu prin vise.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre moarte
Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât să fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea să te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre timp sau citate despre prezent
Toamna vechilor poteci
E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.
Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.
Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.
E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre zile sau poezii despre seară
Cântec sub stele
Strângeam în brațe o chitară
Și te priveam
Când îți cântam,
Eram îndrăgostit de tine,
Iar cântul meu,
Pe-acorduri fine,
Te-nvăluia cu șoapta-i caldă
Când eu, din ochi, te mângâiam.
Tu mă priveai, vedeai în mine
O nouă zi de primăvară,
Cu păsările-n drum spre casă,
Cu Soare blând
Și mai frumoasă
Decât oricare dinainte,
Decât ce-a fost odinioară.
Era târziu, cu stele-aprinse
Și Lună Nouă.
Mă priveai,
Iar trupul tău a vrut să-mi cânte,
Căldura lui să mă-nfierbânte
Și să îmi fie el chitară
Atunci, demult, când mă iubeai.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre primăvară, poezii despre frumusețe, poezii despre chitară sau poezii despre Soare
Vreau să știi
că seara când mâna mea caldă
se așază pe cearșaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinerețea ta
și încerc să înțeleg
prin mintea căror femei
îți adormi începuturile
vreau să știi
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici și privești verdele
unui cântec fără sfârșit
vreau să știi
că pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peștii la mal
vreau să știi
că știu cum prind viață
în pieptul tău
că așa sunt poeții
în nebunia lor
își amestecă zilele cu nopțile
gustând infinitul secundelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre verde
Romanța ultimului sărut
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îți sărută gura
Îți soarbe lacomă și respirarea
Cu care-ți prelungești caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ți-a creionat-o după chipul său -
Așa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcați cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Și-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".
Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ți voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Și... "Veșnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De țuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ți purtară
Coșciugul în spinare.
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât așa
Cum a vrut Ea...
Și tot așa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre portrete, poezii despre plată sau poezii despre flori
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre dimineață
Prin puterea cerească
Din veșnicie m-am născut
Rădăcini adânci până -n pămînt
Cerul albastru al meu scut
Glasul meu frunza din vânt
Din stâncă verde de granit
Ai modelat doamne un chip
Cu aer proaspăt l-ai hrănit
Cântec de păsări cip cirip
Regină a codrului râvnit
Cu chipul senin si îngeresc
Din ce ținuturi blânde ai venit
Renasc atunci când te privesc
Prin puterea cerească
Facă-se voia si dorința Lui
Creaturile să se iubească
Sub mantia albastră a cerului
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre stânci, poezii despre păduri sau poezii despre naștere
* * *
de când eram copil îmi plăcea să vorbesc cu tine
îți admiram felul îngrijit cum te îmbrăcai
și totuși degajai un aer modest
verdele din ochi era câteodată o mare furtunoasă
sau un vultur liniștit scrutând lumea
de pe piscul muntelui
când eram bolnav mă țineai de mână și-mi citeai povești
îmi plăceau cel mai mult acelea când personajul principal
găsea o comoară în pământ, lângă o pădure
și respirația ta
ca a unei păsări din lut albastru
m-ai învățat că iarna e mai albă decât zăpada
seara te rugam să mai rămâi
dar aveai și tu viața ta personală
chiar dacă erai un copil
pereții mei erau pictați cu fluturi
într-o zi ai venit și arătai foarte matură
ca o femeie pregătită să iubească
ai prins în palmă singurul fluture care zbura
avea aripile roșii, polenul se scutura prin aer, și ochii erau puțin speriați
și i-ai dat drumul pe fereastră
de atunci nu ai mai venit
dar eu păstrez fereastra strâns
la piept
poezie de Radu Chiorean (29 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre vulturi, poezii despre vorbire sau poezii despre sperieturi
Toamna a venit
Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.
Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă și colorată cunună.
Soarele nu mai încălzește,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre frică
Scumpa mea copilă
(dedicație Cameliei Rogojinaru)
Prin iarba pân' la brâu, prin lunci cu soare,
Trecem prin viață, păsări călătoare...
Mi-i gândul fericire și lumină,
Că Dumnezeu mi-a dăruit copilă.
Căci pentru toți, în lume, e o soartă,
Iar dacă Dumnezeu mi-a dat o fată,
Când îmi doream fecior, El a sădit
Bujor de vis și înger... În sfârșit,
Îmi seamănă la gânduri și făptură,
Ea este dulce răsărit de lună,
I-am pus în leagăn, verde busuioc,
Să aibă și copila mea noroc.
E împăcare... Lacrimi de speranță,
Nu mi-ar ajunge-a mulțumi, o viață
Și mulțumiri meru ți-aduc, Fecioară...
Ce mare este dragostea de mamă!
R:
Fetița mea cea scumpă,
În fiecare zi,
Îți mulțumesc, măicuță,
C-ai învățat ă fii,
Lumină și căldură
În casa părintească,
Pacea, pâinea și sarea
Și mierea de pe masă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire sau poezii despre virginitate
După doi ani m-am întors acasă, ș-am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hainuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... și cumparau, bieții oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la un copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă dupa cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine și m-a întrebat îngrijată de unde-s, că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva și s-a întors repede cu fața spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viața mea.
citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre icoane, citate despre început, citate despre viață, citate despre sărăcie, citate despre sărut, citate despre superlative, citate despre sat sau citate despre plâns