Ofițerul punte
O brută fârnâind pe-o pătlăgea de nas vânăt, fiară carnivoră,
Urcată pe-această navă parcă pe nara lanțului de ancoră!
Tot ce știe-i gresia de frecat puntea vopsitul propriului mormânt;
Iubitorii cărților bisericești l-ar putea considera ascet, un sfânt.
Vocea lui sirenă, pumnul lui baros,
Când te lovește, cazi ca lovit de trăsnet jos.
Moaca, un bocanc marinăresc turtit, nu surâde și n-are milă:
Când urlă să-nălțăm vela gabier se-aude cale de o milă.
Marea i-a fost profesor, lumea largă loc să se școlească:
Tot ce nu știe despre echipaj nu ține de arta marinărească.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre marină
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre voce
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre profesori
- poezii despre ofițeri
- poezii despre educație
- poezii despre cărți
Citate similare
Doamna Smith: Și de copii cine o să aibă grijă? Doar știi că au un băiat și o fată. Cum îi cheamă?
Domnul Smith: Bobby și Bobby, la fel ca și pe părinți. Unchiul lui Bobby Watson, bătrânul Bobby Watson, e bogat și îl iubește pe băiat. S-ar putea ocupa de educația lui Bobby.
Doamna Smith: Așa ar fi normal. Și mătușa lui Bobby Watson, bătrâna Bobby Watson, s-ar putea ocupa, la rândul ei, de educația lui Bobby Watson, fiica lui Bobby Watson. În felul ăsta, Bobby, mama lui Bobby Watson, s-ar putea recăsători. Are pe cineva în vedere?
Domnul Smith: Da, pe un văr de-al lui Bobby Watson.
Doamna Smith: Care? Bobby Watson?
Domnul Smith: Tu despre care Bobby Watson vorbești?
Doamna Smith: Bobby Watson, fiul bătrânului Bobby Watson, celălalt unchi al lui Bobby Watson, mortul.
Domnul Smith: Ah, nu, nu de el e vorba... De altul. De Bobby Watson, fiul bătrânei Bobby Watson, mătușa lui Bobby Watson, mortul.
Doamna Smith: Vorbești cumva de Bobby Watson comis-voiajorul?
Domnul Smith: Toți Bobby Watsonii sunt comis-voiajori.
Doamna Smith: Grea meserie! Și totuși ies bani frumoși.
Domnul Smith: Da, când nu e concurență.
Doamna Smith: Și când nu-i concurență?
Domnul Smith: Marțea, joia și marțea.
Doamna Smith: Oho! trei zile pe săptămână? Și ce face Bobby Watson atunci?
Domnul Smith: Se odihnește, doarme.
Doamna Smith: Păi de ce nu lucrează în astea trei zile, dacă tot nu-i concurență?
Domnul Smith: De unde vrei să le știu eu pe toate? Nu pot să răspund la toate întrebările tale idioate.
replici celebre din piesa de teatru Cântăreața cheală, scenariu de Eugene Ionesco (11 mai 1950)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre bătrânețe
- citate despre timp
- citate despre zile
- citate despre vorbire
- citate despre săptămâni
- citate despre somn
- citate despre odihnă
- citate despre moarte
- citate despre meserii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre stejari, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre prostie, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre iepuri sau poezii despre iarnă
De ce să se aștepte omul ca rugăciunea lui pentru milă să fie ascultată de Cel care este deasupra lui, când el nu are deloc milă față de ceea este sub el?
citat din Pierre Troubetzkoy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre religie
Am plecat să colindăm
Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălțăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălțăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălțăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălțăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălțăm
Ci-au vânat un iepuraș
Domn, Domn să-nălțăm
Să facă din pielea lui
Domn, Domn să-nălțăm
Veșmânt moale Domnului,
Domn, Domn să-nălțăm
folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre colinde sau poezii despre acasă
9 de Bâte (Sonet Tarot)
Ai fost lovit și rana încă doare
Te simți nefericit, lipsit de vrere,
Faci tot ce poți să nu cazi din picioare,
Căci cine-i jos, nu poate să mai spere.
Ești ca bolnavul în convalescență
Nu te avânți, curajul îți lipsește
Pășești timid, cu maximă prudență,
Trecutul parcă tot te urmărește.
Însă atunci când ești din nou capabil
Să pleci la drum, nu mai privi în spate,
Iar să rămâi pe loc e condamnabil,
Căci țelul tău se află-n altă parte.
Când n-ai resurse nu-ți forța norocul,
Doar când ai lemne se aprinde focul.
poezie de Octavian Cocoș (11 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre trecut, poezii despre prudență, poezii despre picioare, poezii despre noroc, poezii despre nefericire, poezii despre lemn, poezii despre forță sau poezii despre foc
Dracula: Milă? Un călău profesionist pretinde milă! Milă cer oamenii slabi. Adică cei cărora le e lene să fie puternici. În regatul meu nu e loc pentru milă!
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre monarhie, citate despre lene sau citate despre Dracula
Dor
...și iară prind corăbiile vânt...
E marea o sirenă care cheamă,
Matrozii uită tot - iubita, mama
Și uită chiar și strigătul "Pământ!"
Așa-s și eu: când vocea ta unduie,
Când ochii tăi mă-nvăluie... când palma
s-așază blând și gânduri vin de-a valma,
Uit tot!...
Iubirea-n mine suie...
poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ochi, poezii despre mamă, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
O navă pe mare
o navă pe mare în pâcla spectrală
când lumea întreagă e gri
își ară drumul spre propriul destin
dincolo de umbrele plumburii
se-aude doar ecoul făcut de pașii
singurului om de pe covertă
care scrutează întunericul orb
căutând un țărm o lumină incertă
nava pare-a fi ferm guvernată
iar cale de-întoarcere nu mai există
ceața e rece pe obrajii lui
și griul întunecat persistă.
poezie de Barry Middleton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre lumină, poezii despre existență sau poezii despre arat
Lui Casian Alexandra i-e milă de Luchi. I-e milă, ca de păpușa moartă căreia i-a cules ochii verzi și reci de pe covor, într-o dimineață de Crăciun... demult...
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre verde, citate despre păpuși, citate despre ochi verzi, citate despre ochi, citate de Otilia Cazimir despre ochi, citate de Otilia Cazimir despre moarte, citate despre dimineață, citate despre Crăciun sau citate de Otilia Cazimir despre Crăciun
Însă în această noapte credinciosul împăratului, simțind ce s-a petrecut și făcându-i-se milă de nenorocita de străină, ș-a pus în gând să descopere vicleșugul babei. Și cum s-a sculat împăratul și s-a pornit la vânătoare, credinciosul i-a spus cu de-amănuntul ce se petrecuse în odaia lui în cele două nopți din urmă. Și împăratul, cum a auzit aceste, pe loc a tresărit, de parcă i-a dat inima dintr-însul. Apoi a plecat ochii în jos și a început a lăcrima. Și pe când din ochii lui Făt-Frumos se scurgeau șiroaie de lacrimi, la fântâna știută, urgisita și zbuciumata lui soție scosese acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde! Și cum sta ea în preajma fântânii, numai ce iaca pe slujnica știută iarăși o aduce Dumnezeu la fântână, și când mai vede și această mare minunăție, nici mai așteaptă să ia apă, ci fuga la stăpână-sa...
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre început, citate despre vânătoare, citate despre superlative, citate despre soție, citate despre inimă sau citate despre gânduri
Dumnezeu ne dă semne
"Dumnezeu ne dă semne"
îmi spunea odată un bătrân de la țară,
mie ieri mi-a scos în cale,
pe când mă alintam ca un delfin în supa de alge,
o sirenă gâtuită de emoție: mi-a povestit viața ei,
cei dragi grav bolnavi, ea recent operată,
devenită o ulcică fără rost pe lume,
rostul sirenelor este de a-i face pe marinari fericiți,
ea a cunoscut doar un marinar toată viața,
marinarul acum e o pătlăgea roșie, vânătă,
își numără capilarele craniene care îi plesnesc
și așteaptă pe același fotoliu de unde
trimite tridentul lui Poseidon arar
să vină supa de alge gătită cu drag de sirena lui
și numai a lui...
"Dumnezeu ne dă semne",
dar eu vreau să mă simt nemuritoare,
de aceea mă alint în supa de alge
ca o sirenă adolescentă...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sat, poezii despre roșu, poezii despre religie, poezii despre mâncare sau poezii despre fericire
Lui Dumnezeu Îi est milă de copii de grădiniță
Lui Dumnezeu Îi este milă de copii de grădiniță,
De școlari mai puțin.
De adulți nu-I este milă deloc.
El se leapădă de ei,
Iar uneori ei se târăsc în patru labe
Pe nisipul dogoritor,
Cu sângele șiroind,
Pentru a ajunge la punctul de prim ajutor.
Dar poate
Va avea milă de acei care iubesc cu adevărat
Și va avea grijă de ei,
Și-i va răcori,
Cum face-un copac cu cel care-adoarme pe-o bancă-n oraș.
Poate de-aceea noi cheltuim
Ultimii bănuți de bunătate
Moșteniți de la mamele noastre,
Astfel încât fericirea altora să ne protejeze,
Azi și în alte zile.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre prim ajutor sau poezii despre prezent
"Coboară jos"
Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.
Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!
Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.
Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.
Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.
Știa de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.
Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre văi, poezii despre suflet, poezii despre pompieri, poezii despre nori, poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe
Cel ce se răzbună va cunoaște răzbunarea Domnului, a Celui ce va ține socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. Iartă-i aproapelui tău nedreptățile și, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. Dacă un om ține mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?; el n-are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele?
Isus Sirah în Ecclesiasticul, 28:1-5, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iertare sau citate despre cunoaștere
* * *
Prietenul nerușinat, cerul fără milă
Caznă multă, dușmanul puternic fără milă.
Piere umbra speranței în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt și fără milă.
Străin de locul acesta dorit se înalță
Grija iubirii venind repede fără milă.
Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Și sprâncenele sunt arcuite fără milă.
Rațiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca dușmanul fără milă.
Taina dorinței e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.
Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deșertat e un gol fără milă.
În lacrimi roșii Fuzulî își acoperă fața
Și cerul se ridică deasupra fără milă.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre înălțime, poezii despre sprâncene, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani sau poezii despre nerușinare
Doar Hristos este Viața
Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Și-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu
Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viața și cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt
Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Și mi-arată doar iubirea
Ca Ființa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ
Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar de Hristos
Numai El e mângăiere
Numai El e bogăția
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ține azi ființa
Și ne dăruie credința
Prin Hristos și doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieții sfinte Miel
Ne e scop și ne e țel
El ne e înviorare
Și în veci de veci salvare
Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Și de asemeni izbăvirea
Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veșnicia
Viața noastră ca un vis
Să fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Și e raiul armonia
Numai El azi ne oferă
A vieții cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Și spre El duhu se avântă
Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Și viața ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată
De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt
El să fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui brațe să o țină
Fiind dar fără de vină
Tatășlui s-o-ncredințeze
Și-n ceruri să o așeze
Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susțină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Și că el e o lumină
Că nu are nicio vină
Eu sunt Viața și-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca și Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus
Noi venim să-ți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi să fim
Inima să-ți dăruim
Mire scump și minunat
Să-ți dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre rai, poezii despre curățenie sau poezii despre creștinism
Milosul Zeus
Răpus de-a sa milă, profund devotat,
Uitat-a de sine și a candidat.
Condusu-ne-a-n iureș chiar milă cu milă
Și iată-ne, astăzi, toți vrednici de... milă!
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent sau epigrame despre Zeus
Dușmanul lui Bill*
"E-un gagiu căruia i-aș da mereu câte-o labă peste bot, bum-bum,"
A zis Bil, în cartul câinelui*; iar din pipă i se-nălțau nori gri de fum;
"În general e-o hahaleră cumsecade și-mi vrea binele, chiar îl admir,
Dar daunele pe care mi le-a făcut sunt prea multe ca să le-nșir.
Îmi cheltuie banii, trudnic câștigați, pe bere și vin, pe femei ușoare,
Mă pune rău cu polițiștii, iar cu amicii-n situații-ngrozitoare:
Îmi bea salariu', îmi amanetează avutu' și-mi golește cufăru';
Da' n-am snaga necesară să-l plesnesc și să-i spun: NU!
Mi-a compromis toate șansele pe care le-am avut e-o năpastă,
Dacă n-apărea, mă aciuam pe uscat și-aveam acum nevastă.
I-am fost alături în fiece voiaj, deși n-ar fi trebuit, băieți;
Tăiați-mi nasul, pociți-mi fața... și ce câștig de-aici o să aveți?
Nu există alt om căruia să-i fi-nghițit atât de multe," a mai zis Bill,
"Întotdeauna am navigat împreună și-o mai navighez, inevitabil;
E-un demon fericit sau un Bătrân Lup de Mare, țăcănit nițel,
Iar eu nu pot deloc scăpa de el cum de ce? Pentru că eu sunt el!"
* Bill și Mike Murphy fac parte din categoria marinarilor filozofi din poemele cu subiecte marinărești ale scriitoarei Cicely Fox Smith.
* Conform jargonului marinăresc, carturile de noapte sunt: cartul miresei (20:00 24:00),
cartul hoților ( 00:00 04:00), respectiv cartul câinelui (04:00 08:00).
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre scriitori, poezii despre salariu, poezii despre polițiști, poezii despre pagubă sau poezii despre nuntă
Cânta un matelot...
Cânta un matelot la proră,
Și imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunță fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă...
Cânta un matelot la proră
Și marea nu-l înțelegea.
Cânta un matelot la proră,
Un singur matelot cânta.
Și totuși, vocea lui sonoră
Părea, pe iahtul ancorat,
Un cor solemn de preoți tineri,
Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou profet crucificat
Pe-o nouă Golgota...
Cânta un matelot la proră
Și-ntregul echipaj dormea.
Cânta un matelot la proră.
Dar ce lunatic l-asculta
Și cine cântu-i repeta
Din largul Marii Marmara,
Când mateloții toți dormeau
Și marea nu-l înțelegea?...
Cânta un matelot la proră
Și-n larg sirenele plângeau!
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri, I, nr. 3 (15 octombrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre ore, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre imn
Orășelul marinarilor*
De-a lungul cheiurilor din orășelul marinarilor vântul plimbă
Șoaptele melodice furate de pe navele din radă și schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva să moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.
O navă de linie Anglia-Orient lucește ca un pescăruș,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuș,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemișcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.
În magazinele din orășelul marinarilor se găsesc de toate
Și marinarii cumpără sau vând ce-au adus din țări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moț,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenți și pantofii celor morți.***
Se-aud țipetele păsărilor mării și-acorduri voioase
De-armonică, și vocea cântăreților de la baruri și terase
Cântecul vântului și cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai știu.
Am avut un vis în orășelul marinarilor zadarnic, naiv și desuet
Despre nave, oameni și zile de demult care se întorc încet-încet...
Despre-un cântec pe care-l cântă-ntr-o tavernă doi tovarăși,
Doi foști colegi de echipaj care se-ntâlnesc într-o seară iarăși.
---------------------------------------------------------------------
* Porturile mari din toată lumea aveau în vecinătatea lor imediată un "orășel al marinarilor". O mică parte, de fapt, a orașului respectiv unde navigatorii își faceau cumpărăturile, se amuzau seara-n baruri și-i întâlneau pe cei din breasla lor, uneori foști coechipieri. Era un loc unde se simțeau "acasă" după un lung și dificil voiaj.
** "Blue Funnel" a fost o companie de shipping britanică fondată în anul 1866. Companiile de navigație vopseau și încă mai vopsesc coșurile navelor aflateîn proprietatea sau managementul lor cu anumite culori distinctive. Tot pe coșuri puneau și logo-ul casei. Pe lângă partea de reclamă, navele erau mai ușor de reperat într-un port aglomerat.
*** "Pantofii mortului": când un marinar își pierdea viața pe mare, o parte din bunurile lui erau distribuite coechipierilor, în semn de amintire, iar o altă parte era vândută de căpitan și banii obținuți se înmânau la întoarcere familiei celui dispărut.
poezie de Cicely Fox Smith din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre culori, poezii despre comerț, poezii despre ceas sau poezii despre țări