Mereu mă ţin

în braţe după această fugă
mă împiedic de pipa din colţul
străzii şi această piedică
este echilibrul ce cască atent
cerul ca un vas ciobit ce tremură
un mic izvor de unde răcoresc
versul când voi cădea în noapte

alerg ţinându-mă de mână
pe sub geamurile iubitelor trec
ca un tren accelerat în urletul
furtunii ce smulge flori spre iadul
în care dragostea se zbate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de adăpat aripa

Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.

Şi tu te plimbi în lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Şi ştii: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...

O, Doamne! din această fugă-a mea
Şi-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

Iubirea mea nu-i zvon de şoapte,
Nici mandolină pe sub geamuri,
E vânt sălbatic, vânt de noapte,
Ce smulge flori şi frânge ramuri.

De-ţi place urletul furtunii
Şi balul mării-nfuriate,
Cu frică pleacă-te spre iadul
În care dorul meu se zbate.

Dar dacă-n inima ta plină
Nu-ncap simţirile eterne,
Atunci înfundă-ţi capu-n perne
Şi-adormi în cânt de mandolină!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec

la nivelul următor unde
pereţii sunt pictaţi cu sentimente
sărutul tău are culori
iese un tablou plin cu poezii
inima trage câteva linii
mă uit atent la albul rămas
e fără sentiment
parcă se nasc sunete
este o pictură în n dimensiuni
sub pleoape mi-a rămas
un rest de respiraţie proaspătă
anomaliile nu le pot picta
le voi folosi la un colaj
alături de o ancoră aruncată
într-un vas în care plânge vopseaua
trec la altceva după ce beau
din remuşcare lacrimile
zbor cu gândul printre negre pânze
depozitate în zilele de post

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

să te dau cu spray paralizant
frumuseţea să-ţi îngheţe
câteva sute de ani
să nu mai mori urâtă
zâmbetul să fie paralizat
iubirea e vânt sălbatic
care se strecoară printre şoapte
pe sub geamuri smulge flori
capul ivit din pernă
ascultă scâncetul chitarei
spray-ul e vânt de noapte
în care se zbate dorul
şi ochiul liber lăcrimează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirina

tamponată de un tren accelerat
intră cu apa din paharul transpirat
de emoţia sticlei trecute
prin jetul rece. caut flaconul. mă
uit atent la el. ultima dată
am luat amfetamine
în locul aspirinelor şi
şi mi-am stimulat puternic
sistemul nervos central. răceala
a fost răvăşită câteva ore

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul din colţul străzii

începuse în bucătăria de campanie
după plierea spaţiului găurile de vierme
au conectat universuri şi galaxii
ciorba de fasole era servită în gamelele
aliniate conform teoriei lui einstein
linguri de inox sclipitoare la cel mai mic
foc de armă tras de general în beci
după o hipnoză regresivă executată
regulamentar de toată divizia mecanizată

felia de carne stă pe mazăre în clepsidre
unde timpul şi-a pierdut valoarea
soldaţii stau întinşi pe-un surâs fraged
cu armele pregătite să atace rasolul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte braţe te-au strâns până acum oare?
(şi cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)

nu voi ştii niciodată

măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău

ia spune-mi,

te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?

vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mătase

e noapte diafană cu ea mă învelesc
şi-aştept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coşmarul care adânceşte abisul.

e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită şi viaţa o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.

sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar ştiu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naşte versul.

dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec linia

de sosire ultima dată târâş
aproape mort de dor firesc
îţi zici că pare nebună teama
de a ajunge dincolo de o dungă
care nu ştii că desparte această
lume de alta cu cerul întunecat

o trec definitiv şi-mi pare rău
că sunt acum în cealaltă parte
pierzându-mă în grădini liber

o trec şi pot să-mi reproşez
că stau pe culcuş de mormânt
moale cu satin galben ca-un lut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un ţel
Dar care este în esenţă?
Între paşnic şi rebel
O fi vreo diferenţă?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu-mă degeaba poate,
Alerg aşa neîntrerupt
Şi n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga aşa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

mă trezesc să te beau
un pic să te gust
picătură cu picătură
ziua adorm după ce mă ameţesc
cu sărutul tău diliu
ies îmbrăcat în dragoste
noapte de noapte bună
trag zâmbetul pe dvd
şi-l urc pe youtube
îl revăd la gura sobei
unde arde un poem
ne strângem în braţe
noapte de noapte cu teamă
să nu strivim iubirea
care ne bântuie ca o mare doamnă
ştiai că lumina trece prin noi
noapte de noapte de aramă
vântul visu-l destramă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa Ann: Acum va trebui să te părăsesc. Mă voi duce în acel colţ al străzii şi-mi voi continua drumul. Tu trebuie să rămâi în maşină şi să te îndepărtezi. Promite-mi că nu mă vei privi după ce trec de colţul străzii. Pur şi simplu îndepărtează-te şi lasă-mă să plec aşa cum te las si eu pe tine.
Joe Bradley: Bine.
Prinţesa Ann: Eu nu ştiu cum să-mi iau rămas-bun. Nu mă pot gândi la niciun cuvânt.
Joe Bradley: Nici nu încerca.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

insomnia se plimbă
cu pipa în mână
rătăceşte nocturn
trage din visurile noastre
şi amestecă iluziile cu rimele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia toamnei

De-aş putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.

De-aş putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
aşezat să-mi bei din palme
să-ţi fiu mir la rădăcină.

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi sap norul de tristeţe
şi să-l fac izvor de pace
până dau de tinereţe...

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi prind râsul pe culori
ţi-aş pune zăvor la umeri
şi copaci în loc de flori.

De-aş putea-n această toamnă
să te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
să-mi prind cerul de al tău.

De-aş putea-n această toamnă
să te pierd în ruginiu
mi-aş da inima din piept
să te scot luminii viu.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziilor mele

n-am murit de deochiul
celebrităţii ratate din motive
de ochi frumoşi ascunşi
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
fineţea din trandafiri şi smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules şi
şi
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă fac izvor

Din lacrimă fac izvor
inima să-ţi răcoresc.
Să-ţi şoptească-încetişor
Cât de mult eu te iubesc.

Cu apa rece din izvor
îţi voi adăpa iubirea.
Voi potoli şi al meu dor,
că prea grea e despărţirea.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un trotuar

sunt agasat de o stâncă
vineţie şi moderat ascuţită
mă împiedic de bălţi
semiîngheţate cu un pic
de şampanie de la ultimul
revelion unse discret prin
colţuri mai dezgheţate
trec în basmul meu
pe celălalt trotuar prins în două
tocuri ascuţite împrumutate

pe un trotuar plânge un trepied
mă împiedic de malul însetat
de ştirile revărsate dintr-un ziar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie fără punct

ridic capul şi-mi dau deşteptarea
atent mă uit la mâinile
să văd dacă am omorât
visul viclean strecurat
în somnul fără sfârşit

le privesc mai atent în zorii
care încă nu se arată
sunt pline de cerneală
prelinsă din versul
lăsat în călimară

mă uit la mâinile mele care apucă
poezia aruncată pe tăblia
mesii pline cu frânturi
de noapte

mă uit la mâinile trecute peste mii
de pagini editate într-un joc
cu trăsnete rotative

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omuleţul

cu ochii verzi aşteaptă
oamenii în haine albastre
la capătul străzii lenin
de unde se văd munţii altai
scăldaţi în soarele înserării
pe strada mărginită de copaci
o fetiţă târăşte un băiat
de păr în şanţul cu apă murdară
băiatul urlă şi dă din mâini
şi picioare haotic
omuleţul priveşte fascinat bătaia luată de puşti
din colţul unei clădiri cu două etaje
de unde curge tencuiala
pe trotuarul pavat cu umflături
iese un băiat cu ziare în braţe
strigă ceva la fată
o loveşte cu pumnul în umăr
ea îl loveşte cu piciorul în genunchi
scapă câteva ziare pe jos
îi suceşte o mână la spate fetei
uniformele albastre ajung
în dreptul omuleţului se lasă ceaţă
caschetele zboară peste tot
ţinutele oamenilor în albastru
sunt tot mai boţite
apoi totul se calmează
pe strada lenin din oraşul
de la poalele munţilor altai
omuleţul cu ochii verzi
a dispărut după apariţia
oamenilor în albastru
care şi-au îndreptat atenţia
asupra copiilor ce se băteau
în canalul plin cu apă şi mâl

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă împiedic, mă ridic ţinându-mă de Dumnezeu.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!