Etaloane
îmi măsor înălțimea cu tristețea
la fel
încap în aceleași haine
garderoba gri-șobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin niște țări străine
cărora nu le cunosc limba și nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
și cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru așa cum mă umple sufletul tău dimineața când mă ademenești la o cafea cu vorbe bune și aromă dulceagă
îmi măsor simțămintele față de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ține la distanță străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin față zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
și-mi dezinfectez amintirile cu o substanță înțepătoare
îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat
o dor oasele tușește sec respiră greu
îi dau lacrimi aseptice
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre amintiri
- poezii despre țări
- poezii despre înălțime
- poezii despre vestimentație
- poezii despre umor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
Citate similare
Un telefon divertisment
afară vremea era de basm
ușor trasă pe sfoară
sau ca un ciorap de femeie peste chipul unui bărbat fermecător
în rest fumigenă și confeti
am câteva chestiuni importante de rezolvat
cum ar fi capul acesta pe care îl port cu mine zi de zi
ar mai fi pisica vecinului
care în fiecare dimineață îmi dă
firește bună dimineața
îi răspund politicos printr-un miau
blocul se prăbușește
ridic din umeri privesc pe geamul din bucătărie
el face cele mai bune clătite din lume - îmi spun în gând
îi măsor pasul dintre frigider și aragaz
apoi strâng într-o cutie lucrurile vechi
le expediez pe o adresă oarecare
telefonul sună
este mama
care mă așteaptă de cinci săptămâni
într-un zepelin
să-mi dea vestea cea mare
că nu mai avem niciun vecin și că tata s-a pierdut
prin casă
în regulă îmi achit datoriile
de mâine mă mut în altă dimensiune
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre dimineață, poezii despre viitor, poezii despre tată, poezii despre săptămâni, poezii despre superlative sau poezii despre mamă
Ion, inscripția de pe mormântul lui tata
în dimineața aceea când ceața împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
și-a legat
sufletul cu nojițe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânța
urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hățișuri și lacrimi
pașii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o liniște
s-a mutat într-o durere și
croșetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul și-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viața
în anotimpul de deasupra luminii
dar dacă moartea
nu are aceeași grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
și-n fiecare duminică o să descifrez
urmele celui care a fost...
de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumânări
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre păianjeni
- poezii despre promisiuni
- poezii despre posibilitate
Prin lumina oglinzilor îmi simt goliciunea
e ziua aceea în care nu am curaj să mă ridic din pat
nici măcar să scot un picior de sub pătură darămite nasul
mi-e teamă să privesc în oricare loc al camerei ticsită de cărți și cărți
și lucruri inutile abandobate ca după o bătălie
în oricare parte aș îndrăzni să mă opresc aș simți același rău
e ziua aceea în care nu vreau să mă dedic nici măcar mie ce să mai vorbim de alții
prea trecători prin viață mai ales când e vorba de iubire
nu nu n-am niciun curaj să mă văd cu mine
trupul trecut prin lumina oglinzilor
parcă special amenajate îmi simt goliciunea
e o mare tulbure inside valurile îmi bat în inimă
uneori mă izbesc de zidul aceleiași singurătăți care
umblă și umblă bezmetică pe țărmul lui ovidiu
e ziua aceea fără aburul unei cafele descântate în doi
vocea din telefon nu mă încântă prea tare
am nevoie de ceva palpabil să-mi dea frisoane
o altfel de trezire la viața asta morbidă
e ziua aceea când mă dor oasele de tăcere
scâșnesc dar nu mă întorc pe cealaltă parte
stau răstignită cu ochii în tavan se umezesc și
dintr-odată mai mai să mă înghită o ploaie vioaie cu ferestre cu tot
asta nu e deloc ziua mea preferată
un gând îmi spune hai să-i facem o vizită
ploaia aruncă alice în mine și toate se înfig
sângerând îmi las urma înspre ceea ce am părăsit
greu cu acest obstacol plumburiu să-l dau la o parte
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre lumină, poezii despre ziua de naștere, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre singurătate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi și arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipești
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeți
așa cum ești, îmbietoare
risc să te gust,
știu amețeala și îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzește, mă întoarce
cum strălucești,
lichidul tău amar și dulce,
mă mai trezești
prin gânduri mai îmi pun o cruce
cum arzi, mă arzi
în fiecare dimineață,
în ceașcă azi,
caimacul e ca altă dată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre râs, poezii despre prezent, poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre cruce sau poezii despre cafea
Cobor și urc
Când toți ceilalți consultă ceasul,
Eu timpul mi-l măsor cu pasul,
În metri... de secunde îl parcurg,
Din zori de zi și până în amurg.
Eu somnul mi-l măsor în vise,
Ce-s după pleoapele-culise,
Și-ascund o noimă de povești,
În care simt cum mă iubești.
Dorința mi-o măsor prin fapte,
Și-n miez de zi, și-n miez de noapte.
Din toate, câte am râvnit,
Doar prea puține am reușit.
Eu gândul mi-l măsor prin riduri,
Și îl aștern pe filă-n rânduri,
Pășind pe strania mea cale
Cobor la deal și urc la vale.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre secunde, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei, poezii despre miezul nopții sau poezii despre metrologie
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre încredere sau poezii despre sărut
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre soție sau poezii despre naștere
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi în ochi cu toamna
Măsor clipele cu frunze
măsor clipele cu nori
tainele nu sunt ascunse
doar cu frunze le cobori
Măsor clipele cu nori
măsor clipele cu mine
am greșit de-atâtea ori
și iertarea nu mai vine
Măsor clipele cu mine
tainele nu sunt ascunse
strălucesc printre ruine
măsor clipele cu frunze
Măsor clipele cu nori
suflete doar tu nu mori
poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, citate de Costel Zăgan despre suflet, poezii despre nori, citate de Costel Zăgan despre moarte, poezii despre iertare, poezii despre greșeli sau poezii despre frunze
Altcineva
Altcineva îmi descântă timpul
altcineva îmi soarbe privirile
mă strecor prin serile calde
până uit de mine
uit că exist
privesc prin ferestrele timpului
altcineva privește prin mine
scot capul sub streașina nopții
și-mi caut steaua
e o stea albă
într-o nebuloasă străină
dintr-un alt cer
dintr-un alt univers
altcineva îmi scrie cântecu-acesta
altcineva îmi șterge amintirile
pe care urma să le am
într-un alt cer
într-un alt univers
poezie de Ioana Trică din Altcineva (decembrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre existență sau poezii despre alb
Îmi despletește părul
te măsor cu lumina
iubite
mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
și un înger ce-și spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
și tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...
mirosind a sferă
cineva îmi despletește părul...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre religie, poezii despre păr, poezii despre muzică sau poezii despre mere
Floarea-soarelui
Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,
După făptura ta strălucitoare,
Iar când apui în zarea călătoare
Obrazul mi-l aplec către pământ.
Stau noaptea-ntreagă aplecat așa
Și numai când răsari tu dimineața,
Descătușând din neguri fruntea grea
Eu îmi ridic setos spre tine fața.
Sorb razele pe care le trimiți
Pe câmpul plin de-o harnică speranță,
Și simt, treptat, cum nervii mei trudiți
Se umplu de-o frenetică substanță.
Aceasta îmi străbate trupu-ntreg,
Și-mi urcă prin arterele rebele,
Până când, împlinit, rodesc și leg
Cu toate florile ființei mele.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărnicie, poezii despre flori sau citate de Radu Stanca despre flori
Povestea mea de azi e aceeași ca în fiecare zi...
Când întredeschid ochii, mi-e teamă să nu văd din nou întuneric... ghicesc orele atât de ușor, ca și cum aș fi pendula din perete... sau, poate, pentru că mă trezesc la aceeași oră în fiecare dimineață...
Mai întâi simt cum mă doare liniștea, apoi zorii fără lumină... le aud scâncetul prin ușa deschisă de la bucătărie...
Ies pe balcon și număr stelele, dacă sunt și câte apuc până amețesc... mă gonește pustiul străzii...
Ce puțin îmi trebuie să devin euforică! Mă gândesc la cafea, țigară și la extazul poeziei pe care urmează să o scriu...
Ei, da, altă viață!
Decorul se estompează brusc și intru în starea mea de sublim, undeva, dincolo de lume, dincolo de durere, dincolo...
Nu e un loc anume, nu se definește, nu are hotare, e nemărginit în gândurile mele...
Primul vers îmi atinge ochii, apoi, restul curge ca o ploaie de vară... alerg prin mine, deși nu mai sunt eu... doar o hologramă a imaginației mele... e starea de grație care dispare o dată cu ultimul vers...
Trezirea e dureroasă, ca și cum m-aș lovi, în cădere, de colțul ascuțit al unei pietre...
Ziua trece leneșă, banală, cu durerile care îmi smulg câte o înjurătură... mîine, măine dimineață devreme plec iar în locul meu de taină, pentru câteva clipe care îmi dau putere să merg mai departe...
Mai dă-mi, Doamne, un MÂINE!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre poezie, poezii despre ore, poezii despre versuri sau poezii despre stele
Bolnav de moarte
Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat
Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare
Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă
De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc
M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre ceas, poezii despre vară, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînțelegerea
și apoi mă odihnesc
ca și cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârșit
ești așa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puțin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
și apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminți
în sufletul tău
ești așa cum te vreau
și te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schițat de un pictor bătrân
e cald
e liniște
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu știu
dar un EL rușinat
așteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rușine, poezii despre păduri, poezii despre pictură, poezii despre odihnă, poezii despre inimă sau poezii despre frică
Adânc în cugetul meu
Am coborât adânc în cugetul meu
M-am descoperit un prunc fără a fi zeu
Fără întrebări, fără să mă caut mereu
Amintirile lipseau, pluteam peste eu
Cu timpul eul meu a trecut deasupra
Amintirile-n timp și-au adunat zestrea
În nopți îmi plecau revenind cu primi zori
Acum nu-mi mai pleacă dorindu-și locul lor
Mereu în fața ochilor să le privesc
Ochii mei de gheață prin ele răscolesc
Gheața îmi arde sufletul cu-al ei torent
Doar corpul stafidit îmi rămâne absent
Zi de zi sufletul se chinuie de-un rău
Îl simt cum se zbate să nu cadă în hău
Hăuri lângă mine, între două lumi
Hăuri în cer, hăuri aici, restul tăciuni
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi, poezii despre gheață, poezii despre corp, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Ah, viață
Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea și urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!
O sumbră taină din surdină
Își face loc printre poteci
Și, cum își râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..
Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Și-mi toarnă nori mai cenușii...
Ah, viață! Viață și iar viață!
Târziu pătruns-am rostul tău
Și-mi cade lacrima pe față,
Și înțeleg: de vină-s eu!
În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, să încep, anume,
O a mea viață, de cândva!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă sau poezii despre cenușă
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre tei
Din umbrele unui alt anotimp
curăț pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanța dintre mine și umbră
și-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut și orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau și singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniștea
dintre ceea ce am fost și sunt
un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre curățenie, poezii despre arte plastice, poezii despre anotimpuri sau poezii despre Pământ