Prin lumina oglinzilor îmi simt goliciunea
e ziua aceea în care nu am curaj să mă ridic din pat
nici măcar să scot un picior de sub pătură darămite nasul
mi-e teamă să privesc în oricare loc al camerei ticsită de cărți și cărți
și lucruri inutile abandobate ca după o bătălie
în oricare parte aș îndrăzni să mă opresc aș simți același rău
e ziua aceea în care nu vreau să mă dedic nici măcar mie ce să mai vorbim de alții
prea trecători prin viață mai ales când e vorba de iubire
nu nu n-am niciun curaj să mă văd cu mine
trupul trecut prin lumina oglinzilor
parcă special amenajate îmi simt goliciunea
e o mare tulbure inside valurile îmi bat în inimă
uneori mă izbesc de zidul aceleiași singurătăți care
umblă și umblă bezmetică pe țărmul lui ovidiu
e ziua aceea fără aburul unei cafele descântate în doi
vocea din telefon nu mă încântă prea tare
am nevoie de ceva palpabil să-mi dea frisoane
o altfel de trezire la viața asta morbidă
e ziua aceea când mă dor oasele de tăcere
scâșnesc dar nu mă întorc pe cealaltă parte
stau răstignită cu ochii în tavan se umezesc și
dintr-odată mai mai să mă înghită o ploaie vioaie cu ferestre cu tot
asta nu e deloc ziua mea preferată
un gând îmi spune hai să-i facem o vizită
ploaia aruncă alice în mine și toate se înfig
sângerând îmi las urma înspre ceea ce am părăsit
greu cu acest obstacol plumburiu să-l dau la o parte
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre telefon
- poezii despre singurătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.