Servitoarea

Platoul pe care mi-a servit cina era oval,
Neted şi lucios ca lemnul de santal:
Peşte, alb la fel ca spuma mării,
Aromat cu piper auriu ca geana zării;

Vin de palmier care se scurge, alb-verzui,
Printre buzele dulci, deschise-ale palmierului.
Dar cine-ar putea bănui sau enumera, ehei,
Nenumărate alte lucruri servite de-ochii ei?

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că Dumnezeu a fost nespus de milostiv
Când v-a făcut negri, mulatri sau metişi.

Sunteţi o naţie cu adevărat măreaţă,
Un popor de-aleasă, nobilă sorginte;
Unde-ar mai răsări atât de multe flori
Dacă Domnul v-ar lua pământul de dinainte?

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că vă trageţi dintr-o obârşie legendară
Dacă sunteţi negri, mulatri sau metişi.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rastelul zării

Din rastelul zării s-a furat o puşcă,
Câmpul are lipsă un măr pădureţ
Pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă nici un fel de preţ!

Voi care aţi luat-o, puşca unde este?
Cerul fără pază cade pe pământ,
Terminaţi şi singuri şi să-mi daţi de veste,
Când cade o ploaie caldă de cuvânt.

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

A folosi lemnul de santal pentru el însuşi şi singur, ar fi oarecum "un santal de mizerie..."

citat din Serge Lutens
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era senzualitatea însăşi. Pielea-i nu era cu adevărat neagră: cafea cu lapte - dar, "în acel moment al verii, cu puţin lapte şi multă cafea". Nu era niciuna dintre acele piei africane oarecum aspre, care păreau remarcabile armuri făcute pentru viaţa la soare. Ceva fragil, neted şi lucios, untos - elasticitatea fermă şi cremoasă a tinereţii.

Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febra mării

Trebuie să plec pe mare iar – sub mine marea, deasupra-albastrul cer –
O corabie zveltă şi o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului şi vela albă vibrând în vântul mării,
Şi ceaţa gri pe-obrazul apei, şi zorii gri pe geana zării.

Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Şi tot ce cer e-o zi cu vânt şi cu nori albi plutind pufoşi pe cer,
Şi spuma mării-împrăştiind albi fluturi, şi, chemând, un pescăruş stingher.

Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios;
Şi tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios şi fericit –
Somn împăcat şi vise dulci când lunga farsă se va fi sfârşit.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă de peşte

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete
sau trăim pe-ndelete

într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace

de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rastelul zării

S-a furat o puşcă din rastelul zării,
câmpul are lipsă un măr pădureţ,
pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă;nici un fel de preţ!

Voi care-aţi luat-o, puşca unde este?
cerul fără pază, cade pe pământ,
terminaţi şi singuri şi să-mi daţi de veste,
când cade o ploaie caldă de cuvânt.

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ospătar

Am cerut un vin de Murfatlar,
Vin celebru, dulce, singular...
Ospătarul, scamator de fel,
Mi-a servit şi Dâmboviţa-n el!

epigramă de Nina Marinescu-Popeea din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de sub apele sărate

Lumea de sub apele sărate,
Păduri pe fundul mării, frunze şi ramuri, licheni uriaşi, iarbă
Flori stranii, seminţe, încâlciri enorme, jocul luminii-n apă, gazon roz,
Culori, gri pal şi verde, purpuriu, alb şi auriu, salatele mării pe tarabă,
Înotători muţi printre pietre, corali, hrană pentru-înotători şi-înotătoare,
Existenţe molatice păscând acolo suspendate sau târându-se,
Balena pulverizând aer şi apă, fluturându-şi lent coada,
Rechinul cu ochi de plumb, morsa, ţestoasa, foca-leopard, pisica de mare,
Sunt pasiuni acolo, războaie, preocupări, priviri şi fel de fel de respiraţii,
E-o altă lume dincolo, altă privelişte – şi-un aer subtil inspirat de fiinţe
asemeni nouă din această sferă,
E-o lume-n continuarea lumii noastre, a unor fiinţe din alte sfere.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să fie înţelept, să imite lemnul de santal care parfumează securea care-l răpune.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negare (Arnisi)

Pe ţărmul nevăzut al mării,
albi ca porumbeii,
am suferit la amiază de sete,
dar apa era sărată.

Pe nisipul auriu
i-am scris numele,
dar a venit briza mării
şi literele au dispărut.

Cu ce spirit, cu ce inimă,
cu ce patimă sau dorinţă
ne-am trăit viaţa? O rătăcire!
Căci noi ne-am ales viaţa.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelice saruturi

Mi-a sărutat vântul privirea
Cu buze dulci de portocal,
Când mi-a zâmbit in vis iubirea,
Sorbeam nectarul din pocal...

Mi-a alintat buzele luna,
Mi le-a atins cu brize calde,
In păru-i nins ades suna
Un clopoţel cu franjuri albe.

De ce-aş uita sărutul nopţii,
Când ea răsare ca o floare,
O iasomie-n dosul porţii
Şi-un palmier pe trup de mare.

Am ochii alintaţi de ploaie,
Şi sufletu-mi presară vise,
Nu las durerea să mă-ndoaie,
Las relele un veac închise.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori

Pentru cei bogaţi, pentru artişti şi pentru înţelepţi, zorii
Sunt frumuseţea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.

Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciţi de trudă şi de chin,
Cei care-şi storc din deşertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi păşuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranţa şi teama-şi aduc armăsarii sălbatici la păscut.

Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Şi-şi înalţă mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.

Pentru aceştia viaţa n-are frumuseţe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranţe, zorii au partea lor de vină.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa grăit-a Eufratul

"Nebunilor,
le-a grăit Eufratul
morocănoşilor bătrâni:
Niciodată noaptea
nu a fost întuneric.
Cine-ar putea
de-ndrăgostiţi să ascundă
genunea
roditoare de adâncuri,
de alte genuni născătoare?
De dincolo de Calea Lactee,
când noaptea-i privighetoare,
au nu vedeţi
luceferii
cum unul din altul se-aprind
dorul luminii să-l beie?
Aşa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 71
Urgisiţilor,
cine-ar putea
îndrăgostiţilor să fure
Orionul, Arcturus, Pleiadele?
Pentru ei înfloresc miriadele
început de minune.
Umpleţi fluierele
cu cântec nou, până sus!
Numai noaptea, cerul
n-are ham de apus.
Auziţi,
fii ai ţărânii şi-ai cenuşilor,
numai noaptea cerul e liber
luceferii toţi să şi-i poarte,
neîntinaţi de apus,
neprihăniţi întru spus.
Numai noaptea-şi îmbracă
podoaba coroanei şi haina,
şi-mprumut de la Rigă inel.

De veţi iubi,
Celui-Veşnic fi-veţi la fel."
Astfel le-a grăit Eufratul,
dar nu înainte
să le desferice taina
necunoscută
colbului din vânturişca zării:
"Cântaţi din alăută,
toţi tinerii Sumerului!
La noapte
voi purta cerului
toate însemnele din stele!
Apele mele
s-or dărui în sărut prima oară
apelor mării..."

poezie de Dumitru Ichim din Aşa-i cânta îndrăgostitul din Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din spuma mării

mă simt sirenă îndrăgostită
cândva născută din spuma mării
numai cu tine sunt fericită
ai în privire orizontul visării.

noi suntem două suflete pereche
iubirea noastră s-a născut în valuri
personaje tonice de poveste străveche
urmele simţirii le lăsăm pe maluri.

mângâieri solare ne-au unit pe viaţă
stele ne-au vorbit printre emoţii
alături de tine în orice dimineaţă
întâmpin la trezire surprizele sorţii.

noi doi şi-un cântec din spuma mării
purtăm în sânge lumina sublimării.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiind nişte începători în escapade montane, în câteva ore ajunseră şi depăşiră chiar altitudinea până la care dantoniul era prezent. Aici atmosfera deveni absolut incoloră, imaginea fiind foarte clară de jur-împrejur, dar nu şi în jos, unde nu putea fi zărit nimic altceva, decât aburul alb şi dens al atmosferei, de parcă ar fi fost nişte nori groşi, prin care vederea nu putea pătrunde, sau mai degrabă un hău ciudat, un vid imens şi alb care se căsca exact sub picioarele lor.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indecizie în alb sau negru

Mi-am lăsat pleoapele să cadă
peste lumea de gânduri
împrăştiate ca pe-o tablă de şah,
mişcându-se care încotro
şi schimbând
alb cu negru,
negru cu alb,
turnuri cu pioni apărând o damă
albă sau neagră,
care nu ataca un rege
alb sau negru,
de teamă că jocul
s-ar putea sfârşi
în pat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vis, era iubire

Singură, pe malul mării,
La iubire eu visam.
Mă pierdeam în largul zării,
Ba eram, ba nu eram.

La marginea depărtării
O nălucă mă vedeam.
Sau eram sirena mării
Şi iubitul aşteptam.

Ruptă de realitate
Alergam ca o nebună.
Când, pe neaşteptate
M-am simţit prinsă de mână.

M-am lăsat uşor pe spate,
Tu m-ai cuprins de mijloc,
Intram în realitate,
Doi într-unul, la un loc.

Iubirea era cu noi,
Dragostea ne-învăluia,
Stele se uitau la noi,
De sus luna ne privea.

Era vis, era iubire,
Era tot ce mi-am dorit.
Nu era doar amăgire.
Era visul împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş putea înţelege Universul fără tine

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
şi aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferinţa ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârşească într-o dimineaţă rece sub o frunză îngălbenită.

Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ştergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aş putea înţelege centrul universului fără tine
cum nu aş fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închişi.

Mi-ai spus odată să-i închid la suferinţă, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieţii.
Ştiu că apele pământului se unesc
şi dorul meu poate urca în valuri până la Olt.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!