Valuri în cer
Plutesc pe o mare de nori
Ce se n-văluresc în sufletul meu
Transformându-mă într-o fântână
Vie, ce se lasă cucerită
De sentimente stranii, necunoscute.
Munții plutesc printre nori
Formând lanțuri de veghe,
Pătrunși de paloșul Luminii
Ce se răzvrătește în inima lor
Făcându-i fântâni plutitoare-n nori.
O pală de vânt adie
Și mișcă munții din inima mea,
Ce transportă atâta iubire
Pe care oamenii nu o pot crede.
Mări, Soare, munți, vânturi
Toate se aleargă-n paradis
Spunând cu multă căldură
Că viața-i doar o licărire pe Pământ.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre munți
- poezii despre transporturi
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nori
Nori violeți,
cu părul vâlvoi.
Nori speriați,
de graba din noi.
Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.
Nori împrăștiați de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviți întins pe pământ,
printre iarbă și furnici.
Nori visători,
ca emoțiile tinereții.
Nori rozalii,
ca începutul vieții.
Nori îngândurați,
ca ochii iubiți.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.
Nori mirați,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.
Pe voi toți,
vă iubesc.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre timp sau poezii despre stânci
Chiparoșii
Chiparoșii izbucnesc din nori
ca niște flăcări verzi
care se unesc cu cerul
prin chiparosul zvelt albastru
chiparoșii, străjeri ai munților
ce se zăresc prin aburul auriu al vieții,
ei sunt dezmierdați de ape
și de zarea pufoasă,
ce se rupe din văile
ce miroseau a munți,
trei chiparoși opresc munții să cadă
îi sprijină cu umărul lor
și cu temelia ce se prelinge-n Terra,
sunt chiparoșii stâncilor
care strălucesc în Soare
fiecare stâncă este o bibliotecă
plină de istorie, amintiri, amprente
și mai ales energii.
scriu despre chiparoși
cu rădăcinile lor
și cu vârful, flăcări verzi,
lustruind cerul cu flacăra
verde ce răsare din Soare.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre văi, poezii despre istorie sau poezii despre energie
Polenul Luminii
Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarță de copac
apoi o așează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simțit, iubit și totuși nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalță-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinței.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
ce doarme pe perna
din nori
sub plapumă de vise
așteptând să curgă polenul
din Lumină
la ordin divin!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre fluturi sau poezii despre dorințe
Te caut
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
Poate te-ai ascuns în nori
Că sunt albi și maiestuoși,
Și plutesc nepăsători...
Poate te-ai ascuns în nori.
Poate te-ai ascuns în munți
Prin prăpăstii de coșmar
Frigul aspru să-l înfrunți...
Poate te-ai ascuns în munți.
Poate te-ai ascuns în mări
Printre alge și corali
Undeva în alte zări...
Poate te-ai ascuns în mări.
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
poezie de Octavian Cocoș (1 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre coșmaruri sau poezii despre alb
Arbaleta
Platoul munților, cerurilor
pâlcuri de zăpadă, nori
este pătruns de-o șoaptă
trasă cu arbaleta
arătând traseele montane
printre nori, printre zăpezi,
ce poartă forme diferite
arătând începutul și sfârșitul
săgeata indicând drumurile
aruncate în paradisul zăpezii
pline de indicatoare
cu trimiteri exacte
pentru a începe și a sfârși
ce-ai început și nu ai sfârșit
sau ai sfârșit fără să începi.
platoul munților alb-albaștri
desene, imagini, delir,
sunt doar început și sfârșit,
sfârșit și început.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sfârșit, poezii despre imagine sau poezii despre desen
Condorul
Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre religie
Tăceri
Tăceri de crememene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, și-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanța oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mișcător de prăpăstii, jivina îmi aține răsuflarea
după fiecare viu de stâncă și se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.
Tăceri de cremene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, și-mi opresc
o nouă prăvălire.
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre tăcere, poezii despre păduri sau poezii despre picioare
Frumuseți care deschid tâmpla mea
Tăceri de crememene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, și-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanța oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mișcător de prăpăstii, jivina îmi aține răsuflarea
după fiecare viu de stâncă și se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.
Tăceri de cremene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, și-mi opresc
o nouă prăvălire.
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi (1975)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mâna cu îngerii.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stâncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ați poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creând găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala mașinii mele
Ce face să zboare mașina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre poluare, poezii despre naștere sau poezii despre tristețe
Puterea iubirii
Tu esti suflet in
sufletul meu
Esti inimă în inima
mea mereu
Trupul rămas singur
al tău
Lumină-ti sunt in
noapte întunecată
Când inima mea îi
peste tine aruncată
Iar sufletu-mi cald
când te atinge
Fulgi din nori afară
ninge
Faclie arzând trupuri
coborând si urcând
De dor si pasiunea
dintre noi
Ajunge la nori
Suflete plutind de
fericire si fiori
Puterea iubirii tainic
legănat
Făcută între gând cer si
pământ!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre întuneric, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre gânduri
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mîna cu îngeri.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcînd o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stîncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Raspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ți poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lîngă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cîntă un cînt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creînd găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decit pedala mașinii mele
Ce face să zboare masina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținîndu-ne de mîna cu Soarele
Declarînd pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
Petice de nori în amurgul vișiniu (fragment)
Petice de nori în amurgul vișiniu pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiță pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit se aude doar clipocitul unei bărci.
Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrențe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe fața apei, fața vinului devine gravă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vin, poezii despre nisip, poezii despre lotuși sau poezii despre devenire
Viața
Viața nu este de închiriat
viața este o scânteie vie,
nu strălucește fără Soare
nici Soarele fără scânteie.
culesul vieții dintre spini
este o datorie înălțătoare,
ea curge-n fluture în zbor
prin flacăra vie a energiei
vitale.
cursul vieții curge-n râuri,
blocând și culegând destine,
păstrate-n cutia cu surprize
ce stă agățată-n poarta scânteii.
prinde-n lucrările sorții
culoarea, vibrație incandescentă
ce se zbate-n curcubeul din zare
plutind pe-o luntre, printre nori,
agățată de o rază eternă
zburând veșnic în perfectul infinit.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre surprize, poezii despre râuri sau poezii despre infinit
Cerul
Nu vezi că cerul este cu tine?
îți spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre ființele omenești și extraterestre,
cerul te mângâie și tu nu îl vezi?
Cerul și timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
și către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respirația ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
și cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
și printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
și se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce își duc destinul sortit
de atâta trudă și viață-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierți
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
și te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeți împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie și îl alintă
cu o floare vie de viață
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porți.
Pune-i în piept floarea de mire
și dăruiește-i mireasa purității,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire și dragoste celestă, iubește cerul ce te învăluie în mantie albastră,
și cu o privire te roagă să-l ierți,
că nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
și strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poți a-l vedea,
prin straturi de mir și dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
și așeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Privește cerul cu dragoste și pipăie-l dacă ești în stare,
ca apoi să-l așezi în palmă
și să dormiți în patul cu puf din nori!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă
Gând rătăcit într-un nor
Agitația e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toți vrem multă libertate
și vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie ușor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aș mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetișor,
cu gânduri bune și mult dor,
să iau inima ta din piept, ușor
și să-i recit cu duioșie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
și vom zâmbi mereu cu duioșie
unul altuia din nou să fie.
poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre pictură sau poezii despre libertate
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre vulcani, poezii despre plante, poezii despre ocean, poezii despre marină sau poezii despre insecte
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
In plante, în insecte, în mine,
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile de iubire
Am mers prin munți și avalanșe de zăpadă
Am zâmbit și am primit asemenea sufletului meu răgușit
Și nu am vrut să fiu un impas în ritmul tău
Am vrut doar simple lumini din iubire
Și poate dragoste desprinsă din pasiune oarbă
Am risipit lumina să te cuprindă și te voi scaldă în căldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminițe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm sau poezii despre avalanșe
De ce?
nori vin...
nori trec...
si dupa ploaie
luceste-n razele
de soare...
o lacrima...
ramasa pe obraz!
ma-ntreb de ce?
pasim in doi
pe-acelasi drum
pustiu si trist!
inghit in sec...
durerea mea...
imi bate
inima cu ea!
pacat de timpul
cel pierdut...
si ma intreb...
de ce?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre durere
Înger al iubirii
Am adormit, un înger m a trezit,
Cu sărutări, pe al meu obraz,
In urma lui,
Parfum, si praf de stele, a rămas,
E îngerul iubirii am aflat, m a sărutat si a plecat
De când eu m am trezit ca un miracol
Simt usurare că plutesc acum
Iar ma înalt spre cer privesc pot sa plutesc
Iti dăruiesc sufletul inima inger al iubirii
Suflet din clepsidra timpului te ai coborât
Din astrele albastre sa vii sa te sărut
Când dorm si vii să mă saruti in vis
Sărutul tău rămâne eternul paradis
Inger al iubirii te scriu cu litere pe iris
Cerul meu albastru iubirea din vis
Tu esti intregul univers al eternului meu paradis!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre albastru sau poezii despre înălțime