Iute ca săgeata

cum ar putea să fie cineva prieten
cu o roată de bicicletă,
ba chiar cu toată bicicleta,
parcurgea
drumul de ţară cu solemnitatea
eroului însoţit de vasal,
o primise de la băieţii mari din tabără
să le aducă tutun şi băutură de la crâşma satului,
nu i-a refuzat din teamă să nu-l facă fraier,
să recunoască că nu ştie să o călărească
ar fi fost jenant,
o primise cu toată seriozitatea
avea ocazie
să-i crească aura responsabilităţii,
a propriei maturităţi,
o bicicletă şi servantul ei
tandemul fericit,
naiva înfăţişare a unui om stăpân pe el
braţ la braţ împerecherea solitară
exploratorul şi pegasul fară aripi
ca o scenă dintr-un film sovietic proiectat pe un ecran
de pânză al unui cămin cultural
naivul
devine util grupului,
suprarealism în ochii spectatorilor fără bilete.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da,eu

pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiaţi,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele pământului
să-mi găsesc locul
şi totuşi nu mă înţeleg,
descopăr uimit libertăţi inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca şi cum
ar creşte aripi
din trunchiul ispitit de adevăr,
sunt supus democraţiei originale
ea să străduieşte să mă facă să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunităţi, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât speranţele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparţin lumii
ridicole în fapte din care
soarele s-a retras şi râde.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veorica pe bicicletă

Când o văd pe bicicletă
Mă gândesc îndat' la Miţa
Căci şi ea era vedetă
Şi-arăta tot ca leliţa.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile noastre

Sânul tău gust al piersicii plânge
în epava unui vis răstignit
expus zborului neterminat
nu-ţi fie frică,
norii poartă chipul nostru
vom avea aripi
din tencuială trupurile captive
se vor desface în lumină
uşile deschise
vor lăsa iarna în toamnă
este timpul
să abdicăm
din visul care decora altădată cerul
în căutarea primăverii.
Nu-ţi alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în fiinţa care se zămisleşte
din foc şi cuvinte
în liniştea aşternută
vom avea aripi

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai răbdare până în seara de dinaintea premierei. Nimic nu stimulează mai bine inspiraţia decât nevoia, indiferent dacă este vorba de prezenţa unui copist care aşteaptă să-i dai notele sau de ţipetele unui impresar care îşi smulge părul din cap. Pe vremea mea, toţi impresarii din Italia aveau deja chelie la treizeci de ani... Am scris uvertura la "Coţofana hoaţă" chiar în seara premierei, la teatru, unde am fost ţinut prizonier de director, sub supravegherea unui maşinist de pe scenă care primise ordin să arunce manuscrisul meu pe geam, pagină cu pagină, copiştilor ce aşteptau să-l transcrie. În lipsa paginilor, urma să mă arunce pe mine pe fereastră.

citat din Gioachino Rossini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oarecare fast

chiar acceptase să moară în sfârşit
dar să nu i se dicteze de către cineva
şi aşa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veşted
primise firicelul de viaţă şi el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru şi ceilalţi s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul dans

tremur
cu masca trasă adânc pe suflet,
curcubeul ascunde
strigătele reci,
paşii sunt în cadenţa vântului,
din curţi se aduc căldări
pentru lacrimile înţelepţilor,
într-o câmpie însetată
chipul uriaş al mulţimii
urcă la tribune
să cânte în nebunia colectivă
imnul înmormântării,
sub braţ de flori să cadă
prizonier lucirii
şi-n deznădejde să-şi
fluture aripile asemeni soarelui
ce minte,
timpurile goale varsă foc
se ridică glasuri de năluci
din piepturi pavate cu lozinci
cu nările supuse transfuziei
de ocazie.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

soldaţii de plumb
din sertarul bunicului
dorm prinşi în seară
aşteaptă probabil toamna
să le crească aripi
asemenea zeilor
din tabloul în care bunicul
îmi pune în braţe merele
şi mă sărută pe frunte
cu tăcerea de argint

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adică el se simţea lovit pentru toată viaţa şi niciodată n-avea să-i mai treacă rana pe care o primise.

Marin Preda în Viaţa ca o pradă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ecran, personajele unui film par foarte reale, dar privind din cabina de proiecţie poţi să observi că ele nu sunt animate decât de o singură rază de lumină. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Marele Film al Creaţiei. Dumnezeu a spus:"Să se facă lumină!"şi întregul Univers a fost emanat de o singură rază de lumina divină. Este un film cosmic, asemănător cu cel din sala de cinematograf.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

bicicletă

Bicicleta este cel mai civilizat vehicul cunoscut de om. Alte forme de transport se dezvoltă până devin de coşmar. Doar bicicleta rămâne curată la inimă.

definiţie clasică de Iris Murdoch în Roşul şi verdele
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, Mihăiţă era băiat finuţ, civilizat; fost campion mondial şi olimpic la lupte... Deşi sportiv de performanţă, nu era deloc fioros, după cum chiar el spusese, nu era şi nu fusese niciodată "doar un pachet de muşchi, fără judecată", dar nimeni nu-l considerase nicicând astfel, nici măcar Alex, decanul de vârstă al echipajului navei "Pacifis", care tot "puştiule" îi zicea cel mai des, dar pe Mihai nu-l mai deranja de mult timp acest amănunt minor. Melodia se sfârşi, iar "puştiul" primi urări din partea colegilor săi, îmbrăţişări, pupicuri, cât şi cadouri. Purta la gât, de ieri, medalia de aur pe care o primise anul trecut, tot de ziua lui, de la colegii săi, cea inscripţionată "Pentru Mihai, campionul nostru, cu drag, din partea colegilor. 30 iulie 2092.", iar pe puntea principală se afla, alături de Rita, Spot şi Cooky-Leo şi Sharon, "cockeriţa" artificială, Sharon, creată în marele laborator din oraşul de sub cupolă, cu "complicitatea" lui Dick Torn, pe care Mihai o primise tot anul trecut, de la colegi. Acum nu mai primise asemenea cadouri, ca anul trecut; colegii nu mai aveau de unde să facă rost de aşa ceva, dar asta nu conta prea mult; Mihai n-avea pretenţii absurde, evident. Zâmbind, primi emoţionat cadourile de la colegi, mulţumindu-le că nu-l neglijaseră.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visa că joacă

într-un film cu john ford şi john
wayne la orizont erau clădiri vechi
din cărămidă roşie la gura humorului
turna chiar clint eastwood
repeta o scenă când o săruta pe ingrid
bergman într-un film de oscar
avea ochii albaştri şi surâs de diavol
ţinea un pistol încărcat în dreapta
cu stânga o îmbrăţişa pe ingrid suedeza
la gura humorului se petreceau jafuri
ciudate şi reglări de conturi cu focuri
de pistol grozave pentru marele ecran
a fost străbătut de un fior de groază
ingrid suedeza a fugit cu john ford
şi celălalt john din film îi urmărea
la gura humorului trecea feribotul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea şi dulăii

sluga nu ştie de stăpân
decât atunci când îi este foame;
el ajunsese să stăpânească toată ceatea,
cine îi era împotrivă
îşi sfârşea zilele în închisoare -
când nu a mai avut
unde să-şi încercereze supuşii,
a dărâmat zidurile,
dar nu ca să le dea drumul,
ci să facă puşcăriile mai mari;
apoi şi-a schimbat planul,
a înconjurat cu ziduri toată cetatea,
nu ca să se apere de neprieteni,
ci ca să-i ţină închişi acolo pe supuşi:
ziduri groase, pâine puţină
şi cât mai mulţi dulăi

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

film

Film. Un proiect proiectat pe ecran.

definiţie aforistică de David Boia (24 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreamer

în visul meu, iată un om,
un bărbat cu suliţa îndreptată
spre soare frigea o bucată de grăsime
din carnea unui urs,
cu mâinile goale,
ucis la ieşirea din iarnă.

i-a sărit în spinare, i-a zdrobit gâtul,
l-a târât la un loc depărtat, cu vântul în faţă,
fără urme de sânge pe frunze,
umbre subţiri de şacali
călcau mulţumiţi să miroasă.

nu voia să fie văzut.
îşi făcea treaba singur,
trăgea de coroana copacilor să astâmpere luna
în apele repezi din creste,
mergea pe ogaşuri
sigur că moartea nu are ochi şi la spate.

avea un secret -
iubirea unei crescătoare de fluturi ce nu cunoscuse bărbat,
în pânză brodată la lampă, seara,
întinsă pe un lemn,
privea cât putea sta cu ochii deschişi.
în jur, ţipenie
de om,
frica făcuse să le fie teamă tuturor
să citească.

am privit şi am zis: nimeni nu are
dreptate!
poezia mea înseamnă o stare de plâns,
a lui
ce e?

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când toamna nu murise

pe tata l-au dus
în sala de operaţii
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
şotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniştea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uşi
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscaţi
fără să pui întrebări
l-au operat ca şi când
timpul s-a oprit în loc
simţeam că
inima tatei nu încetează să iubească

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcy: Uitaţi ceva care ar putea să ne placă la toţi: este un film de artă străin despre o tânără peruviană care trăia în pădurea tropicală şi visa să aibă o bicicletă.
Al: Ceva sâni?
Marcy: Este un film al lui Francois LuMach. El explorează mintea!
Al: Ei bine, aş prefera o producţie a lui Joseph Zipper: "S-au revărsat din sutien".
Jefferson: Marcy, s-ar putea să-ţi placă. Este un film despre femei.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi cu lumină

fluturi cu aripi mari
aleargă moartea
ce din pridvor zâmbeste,
ei se ascund în palmă
tremură la orele târzii,
lumina le este dorinţă dar si rug,
vor fi captivi felinarelor
nici un deochi nu-i poate
despărţi de sărutul
fierbinte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

cuvintele nu sunt singure
niciodată
le dă viaţă poetul
să-i socotim fapta
cu pistolul la tâmplă
cu un deget pe trăgaci
uşor să nu i se descarce
amurgul în braţe
l-am găsi nepregătit
fără ultima dorinţă
cu volumele încă nepublicate
construind cetăţi
în faţa necunoscutului
să-i găsim metaforele
scrise pe frunze de toamnă
rătăcite asemeni filelor unui
testament pe apă

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii fericit

A fost superb, nu inventez,
A fost aşa... ca un botez
Al unui prunc fără de preţ
Dintr-un oraş de pe Olteţ.
Venit-au ca din întâmplare
Un spiriduş... o vrăjitoare,
Trei zâne cu aripi pe umăr
Şi invitaţi... fără de număr
Ce au mâncat şi au băut
De s-a dus vestea în ţinut
Că ai fost creştinat... Costine!
Deci mult noroc... şi numai bine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!