Da,eu
pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiați,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele pământului
să-mi găsesc locul
și totuși nu mă înțeleg,
descopăr uimit libertăți inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum
ar crește aripi
din trunchiul ispitit de adevăr,
sunt supus democrației originale
ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunități, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât speranțele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparțin lumii
ridicole în fapte din care
soarele s-a retras și râde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre râs
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre libertate
- poezii despre imunitate
- poezii despre gânduri
- poezii despre democrație
- poezii despre cuvinte
Citate similare
Prietene
poți să fii considerat naiv,
să umbli descheiat la cămașă,
să calci pe iarbă,
să inversezi coordonatele geografice
căutând locul tău în univers
și să nu înțelegi nimic,
să descoperi libertatea inedită
trăind într-o democrație originală,
să fii nesigur ce ești și unde ești,
să te adresezi unui timp compromis al ninsorilor eterne,
să vorbești în timp ce se huiduie iar țipetele te asaltează,
însă nu ai voie niciodată sa fii suficient de absent
să-ți pierzi echilibrul într-o lume ridicolă, nebună
din care soarele s-a retras și râde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre prietenie, poezii despre ninsoare, poezii despre naivitate sau poezii despre geografie
Lumea e un ecou etern
Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă și întuneric
În lumea asta atât de mare!
Oamenii sunt ca niște stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.
Tot învăluit în ceață,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morți,
Chiar dacă sunt în viață.
Lumea e un ecou etern!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre iad
- poezii despre fantome
Și totuși sunt singur
Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.
Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.
Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.
Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre iubire, poezii despre aripi, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Țara mea
țara pe care o cunosc
nu se găsește în mlaștina
ce o înghițite lacom,
în țara mea visele nu sunt ținute în lesă,
ea este leagăn și trudă,
este ziua pe care ți-o dăruiesc,
fară să-ți înșel așteptarea copile,
în această țară pădurile nu sunt
trădate
pamantul nu se părăsește
nici nu se vinde,
munții sunt munți,
cuvintele devin strigăt
deasupra cetăților goale.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre trădare, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre devenire, poezii despre cunoaștere sau poezii despre copilărie
Soarele și Pământul
Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Privește înspre Pământ
Și uimit de câte sunt,
Stă și spune cu mirare:
-Frumoasă înfățișare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Și că-s tare prețios.
Din căldură și lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheț apele toate,
Atunci când sunt înghețate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut și eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
Văd că lumea-i împărțită,
Au culoarea diferită,
Unii negri, alții galbeni,
Unii albi, dar toți sunt oameni.
Iar pentru ei, locul Sfânt
Este planeta Pământ!
poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre galben, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre planete, poezii despre negru, poezii despre gheață sau poezii despre dezgheț
Simt
Simt, că sunt un fir de iarbă ce crește spre infinit
Sunt un diamant neșlefuit.
Un vis împlinit mi- l doresc la nesfârșit
Să iubesc.. Să fiu iubit
Am prieteni sub soare
Sunt o floare, sunt un crin, sunt un fir de trandafir
Ce candoare, ce încântare, să fiu eu, cum voi in stare
Nu voi chin, nu voi să mai transpir cu ochii atunci când sunt dat pe tâmplă cu mir
Roua dimineților de primăvară, o cunosc pe dinafară
Soarele mă hrănește, cu raze fine
Explodez parcă îmi vine
Dar nu pot,, prea mulți mă înconjoară
Rău îmi pare că nu înțeleg
Nu pot să dezleg al meu blestem
Mă leg de voi toți, un fir de iarbă bleg
Să simt iubire. Visez, lăsați - mă întreg.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre rouă, poezii despre primăvară, poezii despre ochi sau poezii despre inocență
Sunt ceea ce sunt, ghicesc, uit, descopăr...
citat din Jacques Prevert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt poporul, gloata
Eu sunt poporul gloata mulțimea masele.
Știți că toate marile realizări din lume sunt făcute prin mine?
Eu sunt muncitorul, inventatorul, cel care produce hrana și hainele lumii.
Sunt audiența martorul istoriei. Din mine-au ieșit Napoleonii și Lincolnii.
Ei au murit. Și-atunci am scos la lumina alți Napoleoni și-alți Lincolni.
Sunt cernoziomul pentru semințe. Sunt preria așteptând aratul.
Furtuni mari au trecut peste mine. Uit.
Tot ce am mai bun este consumat și risipit. Uit.
Toate,-n afară de Moarte, vin la mine
și mă pun la muncă și renunț la tot ce am.
Și uit.
Uneori gem, mă clatin și, spre-amintire,
stropesc istoria cu picături de sânge,
Apoi uit.
Când eu, Poporul, voi învăța să-mi amintesc, când eu, Poporul,
voi folosi lecțiile zilei de ieri și nu voi mai uita cine m-a jefuit anul trecut,
cine m-a-nșelat atunci nimeni de pe pământ nu va mai rosti numele:
"Poporul", în derâdere și nici nu va mai zâmbi batjocoritor.
Gloata mulțimea masele atunci vor sosi.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre muncă, poezii despre istorie, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre sânge sau lecții de engleză
Raiul e prea departe...
Vreau să mă scufund
Spre fundul apei,
Mai adânc și mai adânc,
Până când voi rămâne fară de oxigen.
Caut adâncurile de comori,
Dar nu găsesc nimic
Sunt numai gunoaie
Apoi vin sus,
Doar pentru a mă scufunda din nou.
Vreau să mă avânt ca o pasăre.
Să fiu liberă ca ziua de mâine.
Vreau aripi pentru a obține,
Un zbor pe puntea raiului.
Branhiile sunt, de asemenea, eficiente
Ca să mă pot ridica la suprafață,
Iar în caz de cădere liberă,
Aripile mă ajută,
Să revin pe pământ.
Pământ, aer și apă,
Toate au fost pictate,
De Domnul pentru noi.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre apă, poezii despre viitor, poezii despre păsări, poezii despre pictură sau poezii despre oxigen
Îngerul
de la ferestre deschise
îngerii
rup din liniște cuvinte
vântul este în cautarea timpului inchis
în uitare
ca într-un abator
cu amintiri sugrumate
sunt clipe in care visele devin cenușa timpului otrăvit
în criptă tăcerea știe să numere
timpurile însingurării.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre tăcere sau poezii despre numere
Logica spune că un om este puternic atunci când face ceva ce alții nu pot să facă. Dacă un om poate să ridice 200 de kilograme și mulți nu pot, acel om este mai puternic decât ceilalți care nu pot. Dacă un om poate să alerge 100 de kilometrii și ceilalți nu pot, este mai puternic. Dacă un om poate să îndure frig sau căldură mai mult ca alții, este mai puternic. Atunci în iubire cum măsurăm puterea ca să ne dăm seama ce este ea de fapt? Cine în iubire face ce nu pot alții să facă, acela este un om puternic. Și ce fac majoritatea? Se îndrăgostesc. Sunt atrași de o altă persoană și poate chiar o iubesc cu acea iubire adevărată. Cealaltă persoană nu le răspunde conform așteptărilor. Cealaltă persoană înșeală și acordă iubire altor persoane. Majoritatea oamenilor în această situație se închid în ei și spun "nu am să mai iubesc!". Oamenii sunt răi. "Dacă nu primesc prima oară, nu mai dau." Aceștia sunt oamenii slabi, pentru că sunt majoritatea. Mă uit în jur și văd că oamenii sunt răniți, spun cuvinte precum "nu voi mai iubi niciodată". Așadar, iubirea și capacitatea de a iubi sunt caracteristici ale oamenilor puternici. Există și o altă categorie de oameni care după ce au fost loviți în miezul sufletului lor, iubesc mai tare, mai mult. Să iubești continuu și mai mult este putere, pentru că puțini pot să o facă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre metrologie, citate despre suflet, citate despre promisiuni, citate despre lungime, citate despre logică, citate despre greutate, citate despre existență sau citate despre cuvinte
Eu sunt femeie
Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.
Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...
Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simți iubirea.
Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...
Eu sunt femeie, și multe ori bârfesc,
Și câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleași chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori și egoistă.
Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbații nu o prețuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Și din iubire pot să și urăsc.
Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Așa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Și chiar de slabă sunt și plâng fără-ncetare
Eu sunt și voi rămâne tot femeie...
poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre prezent sau poezii despre minciună
Oricine vrea ceva fară a avea idee cum să obțină acel ceva, și aspectul cu adevărat intrigant al acestei situații este că nimeni nu știe deloc cum să-și împlinească dorințele. Însă, întrucât eu știu ce doresc și de ce sunt ceilalți capabili, sunt complet pregătit.
citat din Klemens Von Metternich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe sau citate despre adevăr
Poetului din mine
Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre
Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Aș vrea să fug de tine
În albul glacial
Aș vrea să uit de tine
Pe undele frecvenței
Sunt speriat de tine
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune
Și nu găsesc cuvinte venind de nicăeri
Să-ți cânt poema mea
Copilule- minune...
poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre sperieturi, poezii despre muzică, poezii despre genialitate sau poezii despre albastru
Sunt doar
Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora și-a tuturor.
Sunt ca și alții, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor și sunt un dor.
Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.
Sunt doar un om și el e pom
Și ea-i o floare, nu-i oricare,
Și el e râu, curge spre vale,
Și-aceeași piesă, râde, doare.
Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineața nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre râuri sau poezii despre prăpăstii
Sexul frumos?!
Deși eu sunt un om întreg,
Pe barba mea de înțeleg!
Nu sunt deloc malițios,
Dar sunt extrem de curios;
Nu sunt din fire misogin,
Dar chiar nu pot să mă abțin
Să nu vă-ntreb, în zeflemea:
De ce îi spuneți voi așa?
Destule sunt, cum știm, urâte,
Iar unele-s de-a dreptul... slute.
pamflet de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (1 aprilie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sex, poezii despre malițiozitate, poezii despre frumusețe sau poezii despre barbă
Geografia fără cuvinte
Doar zăpezile veșnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veșnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înșelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieși din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna
și sunt de asemenea reci
și unicele prin alcătuirea care
n-a înșelat așteptările...
Geografia fără zăpezile veșnice
se poate menține viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...
poezie de Vasile Dan Marchiș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre plante, poezii despre imagine sau poezii despre botanică
Sunt tot o jumătate
Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Țărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!
Sunt tot ceea ce nu ești; Evă, când îmi lipsești.
Îmi lipsești?
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre oameni buni, poezii despre nebunie, poezii despre ger, poezii despre fumat, poezii despre fum sau poezii despre foc
Discurs
nu pot să accept discursul tău
cuvintele tale mă strâng
îmi alungă liniștea
le simt cum ard respirația
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiți
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ți scară din cuvinte
să ajungi până la cer
te aștept să redevii om!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut casă
îmi caut casă pe lună
ori pe o planetă insomniacă,
prin sistemul solar umblu
precum un inorog
cu cornul în vânt,
distanțele dispar în fugă,
sunt grăbit sub stele,
în ordinea faptelor
frigul din cotloane nu-mi dă pace,
ca de un incest mă feresc să calc pe raze,
am cu mine verbele și toate poemele
eroilor ce știu că viață este
o farsă în culoarea roz.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre unicorni, poezii despre stele sau poezii despre roz