Ultimul joc
Lanțuri grele, corodate, ștrangulează omenirea
Un strigăt de disperare curge din amărăciuni
Năvălește-apoteotic curmându-le grav venirea
Pruncilor ce-n burta mamei cântă dorul de străbuni.
Se- ncovoaie bumerangul aruncat la voia sorții
Ce-nfășoară-n caier ața dată de la Dumnezeu
Rotocoale ce-nvrăjbesc ultima suflare-a morții
Fură flacăra speranței însuși de la Prometeu.
Pârjolit e ochiul minții zdrelind orice amintire
Graiul dulce amuțește pe buze de ventriloc
Pământul se arcuiește sufocând dintr-o zvâcnire
Toți actorii ce-au rostit replica-n ultimul joc.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre jocuri
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- poezii despre copilărie
Citate similare
Sunt un zar aruncat în voia sorții
Sunt un zar aruncat în voia sorții,
Precum talazurile spre marele neant
Cu lacrimi scriu pe pergamentul nopții
Al cărei întuneric mă sărută agonizant.
Precum un zar aruncat în voia sorții,
Un metronom al destinelor uitate
Cu visele servite-n aspre porții
Clepsidra roz curge ziua către noapte.
Un zar aruncat de soarta-I nepereche,
În abis către întunecatele genuni
Unde îngeri înaripați îmi stau de veghe
Sunt zidit întru ale mele rugăciuni.
Joc de noroc, destine frânte sau de foc,
Eternul zar, bluestem sau binecuvantare
Timpul se ascunde în icoane ca-ntr-un joc
În zadar vrând să îngâne lacrima de soare.
De aceea-n versuri vreau să evadez,
Precum un ghiocel, eu năzuiesc către lumină
La soare și la lună vreau să mă spovedesc
Și ascult în taină izvorul cum suspină.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
Jocul sorții...
Viața e un joc al sorții,
poate-a cerului beție,
care-ascunde astăzi morții,
cu speranța să re-nvie.
Șoapte multe strangulate,
stau în pietrele tăcerii,
doruri ce-au plecat departe,
rătăcite-n valul mării.
Câți pierduți în multe vise,
ori în jocurile minții,
spală lacrimile-nvinse,
când se roagă la toți sfinții.
Se pornesc, scriind sfârsitul,
multe gânduri nerostite,
lasă-n urmă testamentul,
cu speranțe pregătite.
Curge beznă sau lumină,
vei pleca cu tot alaiul,
dar în liniștea deplină,
unde-i iadul, unde-i raiul!?
Dacă crezi în jocul sorții,
ai un pas spre miluință,
iartă-i pe toți vinovații,
care calcă pe credință...
poezie de Mihail Janto (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre testament, poezii despre sfinți sau poezii despre rai
Ultimul joc
demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credința pură
azi țipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi și mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini și cale
aici trăiesc cu morții vii
și drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esența vieții
și scriu la toți cu lacrimile morții
ei au fugit cu toții, toți netoții
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieții
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
și am jucat la masa sorții
destinul vieții și al morții
a mai trecut gândirea, clipa
eu am rămas la porțile cetății
să joc un joc nebun cu morții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre principii, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Grota suferinței
Mârșavă dezamăgire,
cum mă acaparezi în mrejele tale
pășind vicleană pe clapele sufletului meu
înrobit de amintiri.
Mă împuști cu fulgerele ochilor tăi,
irișii gloanțe sfârtecând oazele mele de lumină,
lăsându-mă să orbecăi
pe meleaguri de dor și de jale.
Vocea suferinței îmi urlă
până în străfundul inimii
împroșcându-i cu venin vitraliile purpurii.
Of, iubite,
cum îmbălsămezi sentimentele
și le conduci pe ultimul drum
cu o grimasă morbidă.
Ghilotina vorbelor tale
îmi sfarmă orizontul speranței
cu încrâncenare.
Nebun din dragoste,
ascunzi în faldurile vremii și ale vremurilor
fărâmițele unei povești de iubire
de mult apuse.
Te-ai înveșmântat în roba deznădejdii
și ai plecat tropotind
într-un ritm cadențat
pe lespezile mizere ale universului deșucheat.
Vistieria sufletului tău a sărăcit
din cauza mândriei,
a orgoliilor și a principiilor tale
obsesive și prostești.
Ești condamnat să plătești
cu ani grei de temniță sufletească,
răsplată pentru fărădelegile meschine
cu care mi-ai murdărit sufletul
și mi-ai otrăvit iremediabil viața.
Mi-ai sechestrat gândurile rebele și copilărești
ancorându-le strașnic cu lanțuri grele,
atât de grele,
încât pământul nemilos mă acapara
în adâncimile-i lugubre încet, încet.
Ai pus botniță vorbelor mele mieroase de dragoste,
făcându-le prizonierele nemerniciei tale.
Am scormonit cu degetele-crengi pământul,
cerul și marea
în încercarea disperată de a mă elibera,
dar osânda era mult prea grea
și nu puteam deznoda de una singură
ițele cosmosului.
Treptat, m-am resemnat
și mi-am acceptat căderea
în grota suferinței în care,
fără tăgadă, m-ai aruncat.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre voce, poezii despre suferință, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre răsplată, poezii despre ritm sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nimic nu las în "voia sorții"
Nimic nu las în "voia sorții"
Căci sunt nemuritor
Și-n mine ia mereu proporții
Un Chip divin, de Creator...
Sfidez întunecimea morții,
Lumin spre veci biruitor
Și Domnul îmi întinde sorții
Ca unui fiu moștenitor
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moștenire
Ploaie de stele invadează omenirea
Îndrăgostiții-și pun dorințe pe ascuns
Eu nu pot decât să îmi plâng menirea
De-a fi părtașa dorului de nepătruns.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare, poezii despre ploaie sau poezii despre dorințe
Cor de îngeri se adună
Smeriți pe-o rază de lună
Cântă melodia noastră
Zguduind zarea albastră.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre albastru
Taci și ascultă...
Taci și ascultă marea
Nu-i tulbura chemarea,
Multe iubiri nebănuite
Adâncurile-i le-nghite.
Taci și ascultă vântul
Urletu-ți freamătă gândul,
Prin plete-ți flutură cu nesaț
Te cuprinde cu-al său braț.
Taci și ascultă ploaia
Ce-ți biciuiește odaia
Sufletului ostenit de dor
Pe meleagul sorții călător.
Taci și ascultă pământul
Din care ne facem veșmântul
Când drumeția se va termina
Și spre alte lumi vom naviga.
Taci, nu murdări cu cuvinte
Secrete ferecate-n morminte,
Trăiește curat într-o lume murdară,
Grăiește dulce deși viața-i amară!
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre secrete, poezii despre murdărie sau poezii despre gânduri
Plângea și Crucea însângerată
PLÂNGEA ȘI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ
De noaptea când pe Golgota, Crucea-Și ducea Iisus,
Toată omenirea știe că s-au cutremurat
Pământul și Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.
Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinței;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinței,
Prin a Sa Înviere.
De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.
Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl știa de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.
Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credința sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.
Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu și Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!
14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinității"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sfințenie, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Împreună pe cărarea sorții
Când inima-mi tânjea după iubire
Și credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viața mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.
Destinul ne-a purtat în aceeași luntre
Pe apele limpezi legănându-ne ușor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldați în al dragostei foc mistuitor.
Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunțat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.
Și-am străbătut ani buni cărarea sorții
Mângâiați de soare sau bătuți de vânt,
Iubindu-ne cu patos și la anii bătrâneții
Îngemănați în suflet, în cuget și-n cuvânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre noroc sau poezii despre inimă
SĂ NU TE LAȘI NICICÂND ÎN VOIA SORȚII (Rubaiat)
Să nu te lași nicicând în voia sorții,
Să lupți ca demn să fii în fața morții,
Pe tot parcursul existenței tale
Să ai belșug onest în fața porții.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte sau citate despre existență
Suflet trist de pianistă
Când doru-amar îți arde licărul din privire
Cenușa-i se depune pe sufletu-ți ostenit,
În fața omenirii joci falsul rol fără șovăire
Dar în fața sorții ești un proscris prigonit.
Din ochii triști, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofilește și se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.
Aliat la deșertăciune, la suferință și la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârșit,
Degetele-ți mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvășit.
Putregaiul se-așterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minții se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creștinului ce mi-a furat
Bruma de speranță, pân' ce degetele mi-au ologit.
Sunt pianista oarbă ce mângâie clapele universului coșcovit,
Sunt pianista mută ce, de mult, solfegiile nu le-a mai rostit,
Sunt pianista oloagă ale cărei mâini de aur i-au încremenit,
Sunt pianista moartă ce pe pianul vieții în Do s-a răstignit.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre tristețe, poezii despre trădare sau poezii despre mâini
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poduri sau poezii despre ger
Toți care au acel sentiment îndreptățit pentru țara lor sunt obligați în mod solemn, fiecare cu valoarea sa proprie, să nu aibă doar pe buze voia lui Dumnezeu, ci s-o aibă în realitate, căci el îndeplinește voia lui Dumnezeu și nu permite ca acțiunea lui Dumnezeu să fie devalorizată. Pentru că a fost din voia lui Dumnezeu, ca oamenii să fie făcuți cu o anumită formă corporală, li s-a dat natura lor și facultățile lor. Cine distruge munca Sa duce război împotriva lui Dumnezeu și a voinței Sale.
Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate de Adolf Hitler despre țări, citate despre valoare, citate de Adolf Hitler despre valoare, citate despre război, citate de Adolf Hitler despre război, citate despre religie, citate de Adolf Hitler despre religie, citate despre realitate, citate despre natură, citate de Adolf Hitler despre natură sau citate despre Dumnezeu
Ce rău mă doare dorul...
Blagoslovesc și clipa și locul de-ntâlnire
Blestem momentu-n care grăbit tu ai plecat,
Mânat de-adânc orgoliu te-ai dus făr' șovăire
Pământul în urmă-ți sub pași grei s-a crăpat.
Crăpată-i și inima-mi de dor și de jale
Trupul mi-e-nvelit într-o mantie de fier,
Urletu-mi cutremură îndepărtata zare
Gându-mi se-nconvoaie prin minte auster.
Ce rău mă doare dorul și cea din urmă clipă
Parfumul amintirii mă-nvăluie stingher,
Mi-ai smuls brutal și cea din urmă aripă
Ciungă mă refugiez în cel mai întunecat ungher.
Cu chipul tău întipărit pe retina ochiului meu
Meditez la tot ce-a fost și-ar fi putut să fie,
Pătrunde-n negura nopții unde te-aștept mereu
Pășește-n visul meu într-o dulce melancolie.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre orgoliu, poezii despre melancolie sau poezii despre fier
Cântecul frunzei
În lumea sufletului meu, frunza-i vioară,
măceșul naște floarea mai moale ca satinul,
spre mine raza lunii alunecă în seară,
cu un miros ce-adoarme din floare, dulce, crinul.
Își cântă anotimpul, pe-arcuș se înfășoară,
nervura-i de-aramă miroase ca mălinul,
că ruginiul toamnei e foșnetul din seară,
ce-n sunetul tăcerii își regăsește chinul.
De sus văzută frunza, în universul meu,
e un desen perfect, fără cusur în forme,
arcușul de vioară e însuși Dumnezeu,
ce cântă simfonii în toamnă să transforme,
sufletul viu al frunzei ce-n veșnic apogeu,
răsare primăvara cu alte și-alte forme.
sonet de Sorina Hăloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre flori, poezii despre vioară sau poezii despre sunet
Luminează-mi, Doamne, mintea
Să aleg calea cea bună
Presară-mi cu raze puntea
Să înfrunt orice furtună!
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul conte de Brederode fuge din captivitate otomană
Îl urmăreau grozav; din depărtare
zvârlindu-i, încruntată, moarte grea,
iar el zbura, aproape de pierzare.
Distanța de părinți i se părea
că nu mai e: căci astfel alergând
s-ar mântui chiar fiara.
Dar vuire de râu, lucind și-aproape.
O zvâcnire îl saltă cu primejdia, făcând
din el iar fiu din ramuri princiare.
Zâmbet de doamne nobile-i lucește
încă o dată dulce, îi apare,
pe chip sfârșit. El calul își silește,
mare ca inima-i s-alerge, sare
cu el, și-n râu ca-n burgul său pășește.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sfârșit, poezii despre râuri, poezii despre pericole, poezii despre mântuire, poezii despre crengi sau poezii despre cai
Amuțește omul furios cu iubire. Amuțește omul rău cu bunătate. Amuțește pe cel sărac cu generozitate. Amuțește pe mincinos cu adevărul.
citat din Buddha
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre oameni răi, citate despre minciună, citate despre iubire, citate despre generozitate, citate despre furie, citate despre bunătate, citate despre adevăr și minciună sau citate despre adevăr
Fuga minții
Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu pușca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaș din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
și strânge din
minți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre vânătoare, poezii despre verde, poezii despre minciună sau poezii despre iepuri