Suflet trist de pianistă

Când doru-amar îţi arde licărul din privire
Cenuşa-i se depune pe sufletu-ţi ostenit,
În faţa omenirii joci falsul rol fără şovăire
Dar în faţa sorţii eşti un proscris prigonit.

Din ochii trişti, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofileşte şi se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.

Aliat la deşertăciune, la suferinţă şi la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârşit,
Degetele-ţi mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvăşit.

Putregaiul se-aşterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minţii se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creştinului ce mi-a furat
Bruma de speranţă, pân' ce degetele mi-au ologit.

Sunt pianista oarbă ce mângâie clapele universului coşcovit,
Sunt pianista mută ce, de mult, solfegiile nu le-a mai rostit,
Sunt pianista oloagă ale cărei mâini de aur i-au încremenit,
Sunt pianista moartă ce pe pianul vieţii în Do s-a răstignit.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul farului

ultimul paznic de far
ca o numărătoare inversă
îşi adună secundele din valuri
pianista mângâie clapele
într-un ultim vals al iubirii
cad ploile
păzitorul farului
cu un buchet de scoici
o iubeşte pentru ultima oară
într-un vis

şi totuşi eşti atât de frumoasă
că soarele bate metanii în răsăritul lui
pe valuri
când te vede

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reţine că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.

citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

rimelul întins de ploaia de primăvară
pianista interpretează Ceaikovski

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul lui Dumnezeu

Simt
clapele pianului
ca
pe
nişte pleoape
acoperind
lacrimile
Mării Negre

poezie de Costel Zăgan din Ornicul cu pescăruşi (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din noi

chipul tainic al lumii
se ascunde în greutatea cerului
umbrele par lacrimi de plâns
ce se strecoară
prin prin draperii de vise

corvoada orizontului
pare un gol plin de culoare
ce se prelinge în oglinzile timpului
care-şi exersează zborul

vântul dansator pe clapele nopţii
animă neantul întunericului
până când ia forma luminii
cercetând cu lăcomie
ascunsele taine ale pământului

ochii minţii preia iluzie după iluzie
căutând scara comună
viaţa
cu visele şi idealurile ei

simfonii îngereşti desconspiră
teoria identităţii fiecăruia dintre noi
risipind ca un văl
pacea rugii din gândul punte
între cer şi pământ

... liniştea de care avem nevoie...

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul nefiinţei are clapele însângerate: ce înger cântă simfonia destinului acum?

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, Destinul este abonat la toate examenele vieții (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cântăm împreună

Am un pian înaripat,
când cânt dragostea mă atinge cu degetele-i firave,
mă mângâie şi-mi spune:
Atât de mult mi-a fost dor de tine...
Vreau să cântăm împreună acest cântec.
Clipele primesc apoi
un sărut de fluture
rănit de capriciile primăverii
şi umbra-mi dansează
printre note de portativ,
iar pe firul de iarbă atârnă
liniştea verde,
că în anotimpul ăsta se poartă tăcerea,
ca să fim la modă cu îngerii din ceruri,
cărora din ochi le cade câte o lacrimă albastră
şi simt că oamenii i-au uitat.
Ar vrea să stea la taclale
cu firul de iarbă şi cu pomii în floare,
că azi sunt surprinşi de gesturile incoerente ale vieţii
şi tac ascultând pianul...

poezie de Eugenia Calancea (19 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri colorate

În căsuţa cu gânduri colorate
Se aude -o notă ca o undă
Printre albe foi imaculate
Gândurile vor să se ascundă

Cad ca picuri de ploaie
Repezi din adâncul sufletului
Se transformă -n vâlvătaie
Frig atinse clapele pianului

Numai sfântul el mai ştie
Tarea-aştept să se oprească
Curge-n rânduri pe-o hârtie
Pare adevărat sau e fantezie

Le privesc ca pe-o avere
Ele-mi ţin mereu de urât
Îmi sunt dăruite de sfere
Companie ele -mi sunt atât

Mă ajută pianul o calpă aurie
O notă-mi spune sunt prezent
Las o clipă foaia de hârtie
Îl iubesc am acelaşi sentiment

Cânt sunt un suflet fericit
Singură niciodată n-am să fiu
Când iubeşti si eşti iubit
Noaptea e lumină nu e târziu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu şi de la capăt

Te iubesc chiar şi atunci când
îţi pui şosete diferite
şi tragi din ţigară fără să fie aprinsă,
dar nu uiţi niciodată
să îmi dezmierzi sânii,
la fel ca un pianist, clapele...

Te iubesc cum iubeşte viaţa
răsăritul de soare
ce se prelinge în iarba somnoroasă...
Între noi e doar sămânţa unui poem,
mâna aceea ce depărtează discret moartea.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s frunză în aer şi ţi-s...

Când te-ai cufundat nemilos,
copilo, în versurile-mi verzi,
m-ai săgetat, inocent, pân' la os,
de frică să nu mă m-ai pierzi...

Astăzi, mi-ai devenit aproapele
din, ieri, prea departele meu,
iar eu ţi-am acordat, Miss, clapele,
pe pianul divin al lui Dumnezeu!

Prea sfântă vioară-mi eşti, Miss,
lumina-ţi din ochi, mi-e arcuşul,
mi-s frunză candidă, în aer, şi ţi-s
poetu'-nserării, ce-ţi cântă urcuşul...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul şi afonul

Pe un pian dezacordat
Ce ţipă şi ce geme,
Ne-am pierdut ritmul şi-am falsat
Cumva, de la o vreme.

Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu eşti falsistul
Eu, doar dezacordată!

Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ţine ritmul:
Pianul sau afonul?

Dacă pianul e stricat
Şi sună prost şi fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?

În loc uşor să îl atingi,
Finuţ şi delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Şi l-ai dezacordat!

Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Şi-n ţipete acute.

Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeţi dumneavoastră!

poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de pian

Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul

În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud şi soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare

Şi note împletite în priviri
Şi galbenul ascuns prin asfinţituri
Intercalează din şirag de amintiri
Un alt şirag întorcoiat de mituri

Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare

poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când năzuieşti ...

Când năzuieşti spre stele şi zenit
Şi-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ţi răzvrătit!

Din visul tău să-ţi faci stindard şi scop,
Pe drumul tău arid şi sincopat.
Cu-o umbră de speranţă aliat,
Să pui şi patimă în el, un strop.

Nu mai privi în spate-nfricoşat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topeşti ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.

Aleargă pe cărarea ta spre vis
Şi lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu păşeai pe margini de abis.

Te vei trezi la capătul de drum
Mult mai puternic, mult mai înţelept,
Cu inima bătând voios în piept,
Cu visul tău înfiripat de-acum.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

am făcut o operaţie...
dureroasă de câteva zile
am introdus în inima mea un pian
el este prea mare pentru ea
şi totuşi el...
cântă singur pe clapele clipelor mele
inima mea s-a transformat în catedrală gotică
sunete gigantice mă lovesc în aortă
sângele meu este aerul unei orgi
ce are un singur tub
tubul vieţii
el are ramificaţii până la iubire
acolo ramificaţiile se unesc
sub formă de buchet şi erup
în fântâni arteziene
nici Decartes nu ştie ce sunt cu ele
l-am întrebat în trecutul meu
dureros de aproape
dar milenar
dacă tu poţi cânta
pe scena lumii cu mine
pe clapele pianului ce inima...
o pot opri

poezie de Viorel Muha (martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

Sunt oarbă...
Dar caut cu braţele-ntinse,
Cu-aceste mâini, neînvinse
De-amiaza ce vrea să mă soarbă ;

Sunt mută...
Dar caut în gest şi repaos,
Cu buzele sprijinite de haos
Atât de ostenit slută ;

Sunt surdă...
Dar caut în vibraţia rămasă
Atât de adâncă, atât de măiastră

Cu spima de-a nu te primi niciodată acuz!
Te-aştept...
Fără văz, fără glas, făr-auz.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

ar trebui să fim de sare sau de piatră
ca să răzbatem prin vremea aceasta obscură
pe muchia de cuţit rănile
se desfac îngălbenite de istorie
cine te întreabă de ce sângele îţi plânge?
cine te alină când degetele se frâng
pe clapele timpului?
cine îţi ascută tânguirea şchiopătând
între gândurile inimii?

zborul se închide în cârpe
văzduhul spânzură ca o aripă ghimpată,
spânzură poate în mintea mea,
tu, în golul tău,
îţi diluezi amintirile cu lacrimile
ce-au mai rămas
după ultima secetă

rugineşte-mă, lasă-mă să fiu
umbra sfinxului purtată de vânt
prin toate deşerturile
şi fă-mă într-un sfârşit
lacrimă de sare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Eşti cântecul de dor
Şi cel de jale,
Eşti soarele dimineţii, eşti amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieţii
Sunt un contur al tinereţii.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită şi mi-e bine-acum.
Când tu eşti, mamă, lângă mine
Eşti un izvor curat şi sfânt
Fiinţa cea mai dragă pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonii - În iureşul mesajelor divine, clapele sufletului nasc armonii.

Valeria Mahok (iunie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galateea

Chipul tău de marmoră, încremenit,
Mi-l dăruieşti, sunt fidela oglindă,
Ce-ţi vede sufletul de griji frământat,
Întreaga ta durere revarsată
Pe faţa ta frumoasă şi crispată,
Minute în şir rămâi împietrită
Şi faţa ta frumoasă, îngrijită,
Se transformă într-un peisaj iernat...
Încet pielea-ncepe să se destindă
Şi fruntea încet, încet s-a descreţit,
Îmi zâmbeşti, cu privirea arzătoare
Eşti din nou vie, de nerecunoscut,
Pe chip, vioiciunea-ţi din nou apare,
N-a fost nimic serios, totul a trecut.

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!