Baba iarnă
Vălătuci de fum coboară
Dinspre satul amorțit,
Ninge cu fulgi mari afară
Și pădurea a albit.
Tremură ogoru-n taină
Și se uită către cer
Din omăt își face haină
Ca să-l apere de ger.
Lacul, argintiu la față,
Istovit și temător,
Sub o platoșă de gheață
S-a ascuns prevăzător.
Ciorile îndoliate
Adunate într-un stol
Croncănind înfometate
Câmpurilor dau ocol.
Baba iarnă hohotește
Chipul ei este grotesc,
Toată lumea o hulește,
Dar copiii o iubesc.
poezie de Octavian Cocoș (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
- poezii despre prudență
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Afară ninge rar
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
și lacrimi înghețate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuțit îmi zgârie retina,
afară ninge rar și neagră e lumina.
afară ninge rar, încărunțind pământul,
îmi este dor de tine și bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.
afară ninge rar și tremură copacii,
și tremură și sfinții și tremură și dracii
și tremură și morții când frigul îi încinge,
afară ninge rar și rar afară ninge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre negru sau poezii despre draci
Firul magic de beteală
Nea Omăt, tanti Zăpadă
Și copiii Fulgușori
Țes de ieri haină pe stradă,
Legănându-se ușori.
Croșetează cu migală
Împletind armonios
Un fir magic de beteală,
Darul iernii prețios.
Și a prins să strălucească
Straiul nopții luminat,
O mantie feciorească
Toată firea a-îmbrăcat.
Nea Omăt, tanti Zăpadă
Și drăguții Fulgușori
Își opresc lucrul pe stradă
Dimineață, către zori.
Albul așternut în taină
E primit cu bucurie.
Fie ca astfel de haină
Și la anul să ne fie!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre dimineață sau poezii despre copilărie
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre visare, poezii despre prezent, poezii despre patrie sau poezii despre ger
Te uită... ianuarie!
Te uită ianuarie, cu ochii smintiți,
De geruri și urlet răzlețe
Prin neaua ce plânge copaci obosiți,
Și patul ce vrei a mi-l ninge.
Te uită degrabă, năvalnic coboară,
Cu foamea din minte privește,
Un pod plin de vise, legat și de stele,
Ce gândul ți-a dat a-l cuprinde.
Te uită, amarnica iarnă târzie,
E cripta cea albă din tine,
De stai amorțit printre multele șoapte,
Când inima calcă și zile.
Te uită, posac îți e pasul, bătrâne,
Lași nopțile în urlet de haită,
Flămânde de mine... pereții-s de gheață,
Grăbește... și nu mă mai ține!
poezie de Katherine Mag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre poduri, poezii despre plâns sau poezii despre ochi
Rondel de iarnă
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit
Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
Împovărați de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieșit
Așteaptă la gemuri timpul potrivit
Sita cerului cerne fulgi de nea
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre ore, poezii despre jocuri sau poezii despre graniță
Roata
Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră și răcoare,
Apă rece și curată,
Granita și înghețată.
Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Țuică fiartă, ceai cu miere...
Suntem dependenți de vreme
Și trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Și pe urmă ne împăcăm.
Că și lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viață, ne omoară.
Și se pune-o întrebare
Ce putem să facem oare?
Dar există un răspuns
Care-n inimă-i ascuns.
poezie de Octavian Cocoș (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre miere, poezii despre existență, poezii despre curățenie, poezii despre ceartă sau poezii despre ceai
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ciori, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ținutul zăpezilor albastre
A înghețat din nou lumina la ferestre,
Un ger al veșniciei s-a cuibărit în ea,
Împrumut speranța zăpezilor albastre,
Să-mi împletesc din vise albastru corp de stea.
Îmi ninge peste suflet cu amintiri virgine,
Ninge într-un amor etern cu infinitul...
Iar în singurătatea zăpezilor cianine,
Doi îngeri își împart în taină răsăritul.
E amorțit pământul în zilele de plumb,
O umbră se închină, pe deal, la vechiul schit,
Doar zorii îmi zâmbesc, nu vor nimic în schimb
Și mă apasă dorul sub cerul învechit.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet sau poezii despre virginitate
Poem diamant ger
Ger...
Ger uscat
Sâmbure de gheață...
Copiii nu au sănii!
Zăpada se oprește la munte.
Sub tunuri de zăpadă
Clopoței de voci
La săniuș.
Fulgi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre voce, poezii despre poezie, poezii despre munți sau poezii despre diamante
Iarna în sat
Azi afară ninge lin
Cu fulgi mari, pufoși de crin
Și tot ninge ca-n poveste
Că-nainte mult mai este.
Din hogeaguri iese fum
Și miroase a parfum,
Copilași cu săniuțe
Ies bulucuri din căsuțe
Și-o zbughesc la săniat
C-a venit iarna în sat.
Cățelușii rotofei
Se avântă după ei.
Băieții se vânzolesc -
Cu zăpadă se lovesc,
Cu bulgării cât opinca,
Ce purta cândva bunica.
Zboară bulgări în zăvoi
Ca ghiulelele-n război.
Nici de casă, nici de masă
Copiilor nu le pasă...
Prichindeii cuminciori,
Cu bujori în obrăjori,
Se tot dau din deal la vale
Până-n noapte, apoi agale,
Obosiți, ca vai de ei,
Vin acasă flămânzei.
Mănâncă pe apucate
Și la somn îi trage, frate!
Dorm în paturi frumușei,
Câte doi sau câte trei,
Iar Îngerul Păzitor
Stă de veghe-n dormitor.
Dulce-i somnul, cald e patul,
Are grijă mama, tata,
Milă are Cel de Sus -
Așa din bătrâni am dus.
Iar afară ninge lin
Cu fulgi mari, pufoși de crin,
Pe pământ mereu se cern
Ca mana albă din cer.
Și tot ninge ca-n poveste
Că-nainte mult mai este...
poezie de Mihai Cucereavii (22 decembrie 2004)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre văi sau poezii despre tată
Statuia de gheață
Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.
Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
lacrimi
ce sclipesc ca niște stele de foc
înghețate în timp.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură
Lacul vulturilor
Între crestele alpine
Unde vulturi mândri zboară,
E un lac cu unda clară
Și sclipiri diamantine.
Niciun drum, nicio cărare
Nu străbate printre țancuri
Și el stă așa de veacuri
Neștiut de lumea mare.
Iarba verde, ca o haină
Malurile-i învelește,
Iar legenda povestește
Că ascunde-o sfântă taină.
Cel ce bea din apa-i vie
Și se roagă cu credință,
Izbăvit de suferință,
Va trăi în veșnicie.
poezie de Octavian Cocoș (10 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre verde, poezii despre suferință sau poezii despre sfințenie
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Mihail Mataringa despre timp, citate de Mihail Mataringa despre moarte, poezii despre toamnă, poezii despre ploaie sau poezii despre gânduri
Afară ninge ca în vis
Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.
Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.
Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre foc
Rondelul dimineții de iarnă
Se stinge steaua din larguri înghețate
Și tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu...
Și-n taină se renasc într-un târziu
Vise dulci, cuminți și nesperate.
Un vifor greu mă segetă în spate
Și se joacă jos cu câmpul argintiu.
Se stinge steaua din larguri înghețate
Și tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu.
Zorii și-au făcut din norii grei palate
Cu geamuri mari de vânt fiind sfărmate
Răsare soarele pe-orbită parcă viu -
E lucru evident pe care-l știu:
Se stinge steaua din larguri înghețate...
rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre palate
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.
Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă
Ninge ca-n povești, seara se coboară
tribute to Cristian Pațurcă
Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu și Pațurcă,"La aniversară"
Frigul și norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiță, ei ne înconjoară
Oamenii sunt triști, nu e loc de glume,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
De la revoluție a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învățat să moară,
Pentru democrații și minciuni sfruntate
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam și mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniștit,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Merg jos la florărie, frumoși trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în mașină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia și îi spun "Odihnă ușoară"
Iar bunul Dumnezeu să îți ofere pace,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre universitate, poezii despre unire, poezii despre umor, poezii despre tristețe sau poezii despre trandafiri
Trecător popas
Încerc să dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
soarele-și arată veșnicia
prin glasuri de copii.
poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tinerețe sau poezii despre schimbare