Roata
Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră și răcoare,
Apă rece și curată,
Granita și înghețată.
Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Țuică fiartă, ceai cu miere...
Suntem dependenți de vreme
Și trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Și pe urmă ne împăcăm.
Că și lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viață, ne omoară.
Și se pune-o întrebare
Ce putem să facem oare?
Dar există un răspuns
Care-n inimă-i ascuns.
poezie de Octavian Cocoș (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre miere
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre ger
- poezii despre existență
- poezii despre curățenie
- poezii despre ceartă
- poezii despre ceai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.