Pentru a judeca şi a preţui meritul unui autor, trebuie să cunoşti bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbei, în care el a scris, gradul de cultura a limbei, în care a fost îndemnat a scrie şi dificultăţile de tot soiul, prin care geniul său şi-a facut drum, pentru ca să iasă la lumină.

citat celebru din Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu vei avea niciodată o stăpânire mai mare sau mai mică decât cea de sine... Culmea succesului unui om, este cuantificată prin gradul său de autocunoaşterea; adâncimea eşecului său prin gradul său de auto-abandonare... Iar această lege reprezintă exprimarea justiţiei eterne.

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet (anume lui Alecsandri, care a scris "Fântâna Blanduziei")

Găsesc fântâna dumitale
Un monument ce nu se-ntrece,
Dar trebuia, spre-a fi deplină,
Să scrii pe dânsa: apă rece.

epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superioritatea unui om, nu constă în nivelul de cultură pe care îl posedă acesta, ci în gradul de înţelegere şi percepere al lucrurilor.

Iacobov Monica în Analiza psihologiei umane
Adăugat de Monica Iacobov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimea este extraordinar de influenţabilă şi de credulă, este lipsită de simţ critic, pentru ea nu există neverosimil. Gândeşte prin imagini care se cheamă unele pe altele pentru a susţine asocierea, ca în stările în care individul dă curs liber imaginaţiei, fără ca vreo instanţă raţională să intervină pentru a judeca gradul de verosimitate al acestor imagini. Sentimentele mulţimii sunt totdeauna foarte simple şi foarte exaltate. Tot astfel, mulţimea nu cunoaşte nici îndoială, nici incertitudine.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare dintre noi trebuie să meargă. Trebuie numai să citeşti ce a scris El pentru tine.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un autor iroseşte luni în şir pentru a scrie o carte, în care îşi pune poate tot sufletul său. Ea zace însă necitită până în momentul în care cititorul nu are nimic mai bun de făcut.

citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După muzica preferată înţelegem gradul de cultură al omului care o ascultă.

Valeria Mahok (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În atenţia epigramiştilor: Decât o rimă de gradul doi, mai bine o verişoară de gradul şapte.

aforism de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specificul naţional există fără îndoială. În artă, el este întrunirea tuturor locurilor comune. Gradul de specificitate indică astfel şi gradul de platitudine. De aceea a crea înseamnă mereu depăşirea acestui specific. Un artist este el însuşi – sau nu e nimic. Dar a fi el însuşi înseamnă a trăi adevărurile sale, a suferi de experienţele sale, a inventa stilul său. Toate acestea nu se făptuiesc însă decât prin renunţarea la facilitate, iar cea mai funestă dintre facilităţi o constituie aşa-zisele valori specifice care se formează prin sedimentarea mediocrităţii colective şi pe care le găseşti de-a gata. Specificul naţional este în definitiv ceea ce rămâne dintr-o cultură după ce i-ai luat efortul personal de gândire, experienţele de viaţă individuală, izbânzile singurătăţii creatoare. Acesta este.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru îngrozitor este gradul de caritate de care sunt capabile femeile. Vedem lucrul ăsta tot timpul... dragoste cu generozitate, pentru proştii absoluţi. Ştii, iubirea e ca un salon de caritate.

citat din Lawrence Durrell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite frate! De 12 ani acum, de când călătoresc prin deosebitele părţi ale lumii, tu mă urmăreşti cu ochii şi cu sufletul. Dulcea iubire de fraţi, care ne leagă împreună, naşte în inima ta o grijă tainică asupra soartei mele de călător, soartă expusă la tot soiul de întâmplări şi, adeseori, de pericole. De aceea preocuparea mea cea mai necontenită este de a-ţi scrie din toate colţurile pământului unde mă aflu, pentru ca să-ţi dau semn de viaţă şi să te îndemn a fi liniştit în privirea mea, căci este un Dumnezeu priitor pentru călători.

începutul de la Călătorie în Africa de Vasile Alecsandri (1853)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei învăţătoare care a obţinut gradul I în învăţământ

Dornică de afirmare,
Te-ai zbătut ca apa-n vad
Şi-ai ajuns învăţătoare
În ultimul grad!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

scriu pentru zilele care au rămas
pentru prieteni şi pentru prietenii care
mi-au întors spatele
am acceptat şi asta decât nimic
şi am scris
pentru cei citiţi ca la slujbă
pe numele lor am scris
i-am adus în faţă
faţa curată a lumii
şi nu m-au mai cunoscut
am scris despre
cum e să fii deschis dar
să nu ştii cine dă buzna să-ţi spargă inima
această uşă din carne de om
mai puţin rezistentă la nepăsare
la interese la boala orgoliului
întreţinută cu oxigen
am scris în somn în vis în coasta bărbatului
iubit cu măsură întreagă
cu toate cuvintele posibile
pe toată mişcarea de rotaţie a pământului
în jurul soarelui şi în pătrarele lunii
cu ziua de lucru plătită prost
cu nervii încordaţi şi
lehamitea scandalurilor politice
am scris cu înjurătura unui meci pierdut mereu
cu mâna fetei morgana pentru o iluzie în plus
că viaţa ar fi ultima frontieră de care voi trece cu fruntea senină
am scris până m-au durut buricele degetelor
şi tot nu m-am învăţat minte

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia potrivită

Tu trebuie neapărat să mă cunoşti:
Eu sunt femeia care te aşteaptă,
Te-aşteaptă şi când e convinsă că nu vei veni,
Dintr-o raţiune penelopică absurdă...
Femeia pentru care iubirea n-are raţiune,
Nici raţiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înţeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fără leac şi fără saţiu,
Care devine mod de viaţă, când nu eşti înţeles.
Tu trebuie să mă cunoşti, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoită să le port, pentru alţii;
Dincolo de zâmbetele de complezenţă,
De gesturile mecanice şi de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapărat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepădat de toate măştile,
Ca să-ţi rămână ţie pură, feciorelnică,,
Şi care şi-a înfrunzit sufletul şi şi-a înflorit inima,
Pentru a ţi le dărui!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În biblioteci se păstrează neîntrerupt firul ce l-a depănat mintea omenească din vremurile cele mai îndepărtate, consemnând pas cu pas progresele succesive, care ne-au adus la gradul de cultură de care ne bucurăm a fi.

citat din Alexandru Tzigara-Samurcaş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce mă preocupă este lucrul bine făcut. Mă interesează să fac parte dintr-un proiect care are substanţă, care e bine scris şi care reprezintă o provocare pentru mine.

citat din Rick Gonzalez
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde

Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină şi pentru tinereţe,
Şi pentru viaţa care nu moare.

Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric şi pentru bătrâneţe;
Şi pentru moartea care nu învie.

Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.

Sau mai bine cântă tu
Şi cu sufletul meu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura este procesul prin care o persoană devine tot ceea ce a fost creată să poată fi.

definiţie clasică de Thomas Carlyle
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porţi in vânt,
Şi pentru care lumi incerte
Eşti intrebare şi cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Şi pentru care munţi de vină
Eşti poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Şi pentru care ev demiurg
Eşti timpul ce la poartă bate?

Prin care vieţi de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Şi pentru care sărbători uitate
Eşti steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ţi-e pieirea,
Şi pentru care albe file
Iţi este scrisă nemurirea?

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp fiinţa umană nu şi-a dezvoltat organele care pot să o pună în contact cu regiuni şi entităţi mult mai elevate, ea nu va cunoaşte mare lucru. Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va înşela tot timpul, pentru că nu cunoaşte decât o parte a realităţii.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!