Şi câte şi câte lucruri care m-au înf iorat şi m-au bucurat! Pe toate le-am văzut. Totuşi niciunul nu m-a mişcat aşa de mult, frate dragă, ca locul - numai locul a rămas - unde odată era şcoala.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria părinţilor mei, Constantin şi Elisaveta

Aşa lăsat-a Dumnezău,
Să ţii nespus la neamul tău.
Ai mei părinţi mult m-au iubit,
Chiar şi atunci când le-am greşit,
Şi-oricât de mult i-am supărat,
Ei totuşi, totuşi, m-au iertat.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect de autoepitaf

Pentru că m-au părăsit
Toate câte m-au iubit,
Mă răzbun la rândul meu
Şi... le părăsesc şi eu!

epitaf epigramatic de Apollo Bolohan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate

Au venit să-mi spună la câte păcate te dedai,
Le-au numărat pe rând, unul câte unul;
Au râs şi-mi suflau în faţă fumul otrăvii, ca tutunul,
Dar eu le ştiam pe toate, câte ai –
O, erau orbi, prea orbi să vadă – nu-i insult,
Că păcatele tale m-au făcut să te iubesc mai mult.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem schimb

De vrei să mă cunoşti mai bine
Te las în locul meu o zi,
Şi ai sa vezi câte ruine
În suflet tu îmi vei găsi.

Eu am zidit de atâtea ori
Din nou, şi iar şi iar,
Să văd dacă tu în locul meu
Nu îţi vei spune, ca e în zadar.

Sa văd de poţi ca sa renaşti
Aşa cum eu de multe ori am făcut,
Îţi spun eu, ca te laşi păgubaş
Şi sigur ai să spui, ca e prea mult.

Mă vezi zâmbind, dar tu nu ştii
Ca port în suflet o mare a mea,
De câte lacrimi am adunat
Din viaţa asta tristă şi grea.

Atâţia m-au dezamăgit
Lista e lungă, şi tot mai pot,
Frumosul în oameni îl voi găsi
Chiar dacă colind pământul tot.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care sunt cu înverşunare împotriva mea. Nu m-au văzut vreodată, nu au citit nicio carte de-a mea, nu m-au ascultat niciodată, nu ştiu ce fac şi totuşi sunt cu înverşunare împotriva mea. Uneori este surprinzător. Chiar şi pentru a fi împotrivă trebuie ca mai întâi să fii aproape, să cunoşti, să priveşti, să observi. Ei nu m-au văzut vreodată. Dacă ne-am întâlni pe stradă ar trece pe lângă mine deşi mă urăsc de moarte.

Osho în Autobiografie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi aduc aminte că totdeauna trebuia să mormăiesc singur, să spun câte o ghiduşie ca să izbucnească în râs cineva...
Numai aşa puteam să dau de o urmă în pustiul acela!

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra zvonului care spune că eu vreau să iau locul lui Sadoveanu la conducerea Teatrului Naţional din Iaşi

Nu am cerut nici un hatâr,
Şi nu ştiu care-i dobitocul
Care-a pretins c-o să-i iau locul
Lui Sadoveanu, eu, un ţâr!

epigramă de Dimitrie Anghel
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de oraş

am văzut negeneraţia tăcând...
i-am admirat urletele mimate cu diezi...
am călcat pe urmele animalului sfânt...
acolo am rămas să-mi cresc fantoma/
am oferit măşti alternative,
umbrele le-au fost rupte,
li s-au descoperit crochiurile.
Le-am colecţionat drept amintiri.

ce erau mai mult decât amintiri(?)
ce se numea negeneraţie în definitiv...

Am stors tot ce a curs din astea,
timpul era singura urmă rămasă,
era textura texturii,
era chimia unui viitor aşa cum a fost scris.

Le-am văzut liniştea de buduoar...
muribunzii intoxicaţi cu filosofii...
toga unor regi muţi...
purpura plânsului spre zei.
Am văzut cât de mult ne culcam pe o ureche
şi o lăsam în ecou de peşteră,
organ pentru vânătoarea animalului sfânt.

Am văzut drumul pe care au mers,
am plâns şi râs deopotrivă,
atât cât era zarea...
atât cât sorbeam infinitul...
atât cât mai puteam urmări animalul...

Am văzut umbrele îngheţate ale nefericiţilor.
Le-am evitat lacurile de lavă îngheţată,
de fiecare dată pulsul m-a biciuit,
de fiecare dată m-am pripit în văzul lumii.
Umbre am văzut, de nu ştiu ce animal mai căutam...
eram mulţi...
rămâneam niciunul...
rămâneam un fir de timp de care să tragi
în drumul nostru către animalul sfânt...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ceva ce n-aş fi crezut despre cuvinte, propriile mele cuvinte, spuse cu voce tare, cele pe care le-am spus pentru a-i da o mângâiere, o speranţă, toate acele lucruri în care nu am crezut niciodată. Ele m-au salvat.

Alice Hoffman în Regina de gheaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anonimat i-am identificat pe oamenii care m-au plăcut, m-au apreciat, m-au respectat, m-au încurajat, m-au iubit cu adevărat şi am concluzionat că sub acoperire descoperi veridica omenească fire; indiferent pe ce treaptă a succesului ai fi şi ce lume ai întâlni, eu te sfătuiesc să-ţi creezi şi să-ţi păstrezi "la joie de vivre", bucuria de a trăi!

aforism de Michelle Rosenberg (3 mai 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am văzut abecedarul de optzeci de ani şi totuşi ţin minte toate literele care m-au făcut scriitor.

aforism de Harry Ross (22 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că nu merită să plâng după oameni care nu m-au iubit şi m-au abandonat. Ca aceia care m-au însoţit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât nişte umbre care m-au privat de soare...

Irina Binder în Cartea Fluturi (decembrie 2012)
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt profesor de şcoală şi am fost foarte şocat când meşterul Beligan, pe care îl respectăm cu toţii, m-a întrebat odată: «Ce mai e dragă pe la şcoala aia a voastră?» Avea aşa un ton peiorativ... adică ceva de genul: s-a ales praful de tot. Şi eu eram rector atunci la UNATC şi i-am zis: «De ce nu veniţi să vedeţi?»... Eu cred că nu e bine să vorbeşti aşa despre şcoala asta care ne e mamă şi tată tuturor.

citat din Florin Zamfirescu (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedeau în depărtare valuri de codru. Unele erau încă luminate; altele se pitiseră în umbra opcinelor. Cât cuprindeai ochiul împrejur, peste toate acele păduri şi culmi, era pustie, căci locul muntelui sfânt era oprit până la trei zile de umblet. Păstorii din toate zările aveau semne, bouri bătuţi în copaci străvechi, şi nu treceau cu turmele lor de acel hotar.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut, la Siret, locul unde mă scăldam cu dracii de sama mea. Ne bălăceam în valuri, ieşeam la mal şi ne ungeam cu nomol din cap pînă-n picioare;lăsam să ne pârlească soarele priet in, ne sculam, ne alungam în lungul malului cu chiote şi cu răcnete, apoi dintr-odată săream cu toţii în apă, în bufneli asurzitoare şi în curcubeie de stropi.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcui ochii mari şi privii în jur... Apoi mă pornii pe râs, aşa, singură acolo în cer, ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie. Am căzut pe spate, fără măcar să mă zgârii. Cei care au alergat spre locul unde căzusem, m-au găsit strângându-mi în braţe paraşuta.

citat din Smaranda Brăescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care n-a văzut locul unde i-ar fi putut prinde mărţişorul unei stripteuze

Ea ţi-arătă, dansând şerpuitor,
Chiar care-i locul potrivit
S-agăţi firescul mărţişor;
Tu unde, naiba, ai privit?

epigramă de Adi Sfinteş din revista "Amprenta"
Adăugat de Adi Sfinteş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul din care vin

în locul acela copilăria nu se sfârşea,
era locul unde speranţele prindeau
gustul fructelor nobile,
norii de invidie dispăruseră,
ploua doar cât era nevoie
la timp să nu îşi tulbure nimeni credinţa,
dimineţile fragede ca o iubire nemărturisită
invadau dealurile, se făleau cu pozna lor,
zâmbeau tuturor,
era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să
coloreze orizontul,
tinerii aveau rostul să descopere lumea, să o iubească,
şi să-şi promită că nu vor uita locul unde
speranţele deveneau fructe nobile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am legat...

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate îmi par minunate

Toate îmi par minunate
Şi cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Şi simt că sunt mai curat

Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost ruşine

Minciuna şi lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea şi mândria
Ce odată m-au robit,

Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga şi desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.

Nu mai vreau să ştiu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, şi-s liniştit.

Un exemplu vreau să fiu
Cei din jur să vadă-n mine
Că sunt credincios şi viu
Viaţa mea îmi aparţine.

Doamne, viaţa mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!