Atlet al crinilor

Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
descătuşat de inelul muierii,
descătuşat de pâinea de-acasă,
descătuşat de mâinile mamei, umflate.
Descheiat la gât, soldatul,
descheiat la nădragi,
descheiat la berebată...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

29 aprilie - Ziua Internaţională a Fermoarului - Rondelul fermoarului

Îşi uită descheiat fermoarul,
Când bea, că e un tip distrat
Şi-un băutor adevărat,
Ce foloseşte des pişoarul.

Mergând mereu, mereu, în barul
În care s-a amorezat,
Îşi uită descheiat fermoarul
Când bea, că e un tip distrat.

Găsindu-şi soaţa ospătarul
Cu el, în locul dedicat,
Ea zise: doar l-am ajutat,
Te rog să nu mai dai cu parul,

Îşi uită descheiat fermoarul.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

E atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

Sar lăcustele leliţe.
Cheamă nişte prepeliţe
Puii sprinteni din polog.
Merge soarele olog.
Doamne, că încet se mişcă!
Trică zice-n deal din trişcă.

Şi-i atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unei dudui

Pân' mi-a descheiat capotul,
A ţipat ca idiotul;
Când descoperi minunea,
O porni cu rugăciunea!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

…norului meu preferat

plouă –
şireturi
sus, norul s-a descheiat la tenişi
«umblă cu grijă, să nu te-mpiedici…
mai încolo, vei da de un ghem auriu
şi nu se ştie…»

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, în spital mai sunt şi oameni de omenie

O soră, căreia i-am spus:
"Cumva, n-ai un halat în plus?"
Mi-a zis "Ba da!" şi tacticos
S-a descheiat şi l-a dat jos.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, N-aș sta în spital o oră, dacă n-aș avea o soră (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece ea

Trec doi nasturi
unul încheiat
altul descheiat
peste bluza cerului
albastru de ochiul tău
îndepărtat
sub aţa
şi acul
şi ruperea norilor...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul a fost primul care ne-a descătuşat şi-am ajuns la a dialoga.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Descătuşat de lutul efemer,
Îşi doarme somn de veci, sub chiparoase,
Egalul ne-ntrecutului Voltaire...
Zac eu şi sunt ca el: un... pumn de oase.

epitaf epigramatic de Jacques Vache din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne plăcea în escaladă era senzaţia de a domina forţa gravitaţiei, de a dansa în vid, de a alerga pe verticală. Întocmai ca aviatorul în văzduh, ca schiorul pe zăpadă, omul se simte atunci descătuşat şi devine pentru scurt timp un semen al caprei negre, al veveriţei şi poate chiar al păsării.

citat din Lionel Terray
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proba verităţii - vârstnicul, către soţia-i magistrat

Las-balanţa, las-şi roba,
Dacă vrei să ai şi proba
Că mai port cu mine cheia
De descătuşat... femeia!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ocupă un spaţiu mult prea strâmt

poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai ştiu cum de încape
şi puţinul acela de beatitudine
timidă
poate cumva supărată
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca şi cum minunea acesta de viaţă
ar sta la murat

mă cert uşor şi apoi râd descătuşat
ca un saltimbanc care a reuşit saltul mortal
din prima naştere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul meu e atât de risipit în cioburi
Şi nimic nu spun... Doar ascult...
Un ton sacadat şi noapte mă va ataca ca pe un steag ridicat in bernă, pe un nor spulberat
Pe o Ploaie de visuri şi pe un magic vers desculţ
Sau descătuşat de interes
Am ales singură libertatea
Si din această libertate nu vreau să mă abat.
Drumul e croit... Visul e... Luminat.
Eu am lumina în suflet şi sper s-o retrăiesc cu fiecare Înviere.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul

Am înţeles că bate ceasul
Să mă retrag în cuibul meu,
Să trag oblonul la fereastră
Şi să vorbesc cu Dumnezeu.

Să scotocesc prin buzunare,
Bucăţi de linişte s-adun,
Să pun cristalul în cuvinte
Ca-n rugăciunea ce o spun.

Cu sufletul descătuşat,
Cu picături din călimară
S-aduc aproape orizontul
Şi timpul scurs să nu mă doară.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu protestez împotriva acelora care consideră că tendinţa spre sexualitate şi orgie a tinerilor hippy face parte din mişcarea de eliberare sexuală ce are loc în întreaga lume. În cazul lor, e vorba mai ales de ceea ce s-ar putea numi nuditatea paradisiacă şi unirea sexuală înţeleasă ca ritual. Ei au descoperit sensul profund, religios al vieţii. În urma acestei experienţe, s-au descătuşat de toate superstiţiile religioase, filosofice şi sociologice. Sunt liberi. Au regăsit dimensiunea sacralităţii cosmice, experienţa de mult tăgăduită, de pe vremea Vechiului Testament.

Mircea Eliade în Încercarea labirintului (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osânda lui Tartuffe

Tot zgârâindu-şi inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Şi ştirbă, mestecând misticării, -

Un pişicher de-ureche-l prinse zdravăn
Şi, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd şi reavăn
Veşmântul cuvioasei lui chemări.

Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nşirau - mătănii. Palid tare,

Tartuffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulţumi să-i ia doar anteriul.
- Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am găsit puritatea

Azi am găsit puritatea
în albul de trandafir,
Dar şi în sinceritatea
zâmbetului de copil.

Cu albul de trandafir
alin rănile trupeşti.
Cu zâmbetul de copil
ung rănile sufleteşti.

Apoi, cu sufletul curat
sunt liber ca pasărea.
De rele m-am descătuşat.
E limpede viaţa mea.

poezie de Dumitru Delcă (24 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu soldatul câinelui

.. pe Strada Independenţei,
soldatul câinelui – în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
– ce hram mai porţi, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?

– am rămas singuri, poetule, eu şi câinele,
şi ni-i frică, ni-i frică!

– să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, şi mi-a răspuns:
– ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?

... atunci, mi-a sărit muştarul şi i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să ştii,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!

– te rog să nu ridici tonul la mine,
îmi spune, aproape umil, soldatul câinelui,
ce rău ţi-am făcut eu, poetule?

– sunt singur soldat şi mi-i frică, mi-i frică,
împrumută-mi câinele,
vreau să fiu poetul câinelui tău...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ora aceasta nu ştiu dacă privilegiată
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferenţă mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

aşa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul îşi reprimă neliniştile în aripile desfăcute
spre interiorul descătuşat al vremii

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea iar a revenit

De multe ori am vrut să zbor
până dincolo de cer.
Să-închid acolo al meu dor,
să rămână un mister.
Să nu mai ştiu nimic de el.
Să nu-mi mai ardă inima.
Să pun iubirii lăcăţel,
s-o uit pentru totdeauna.
Sufletul să nu mă doară,
să mă simt descătuşat.
Fără foc la inimioară
şi cu sine împăcat.
E drept, voinţă am avut.
De reuşit, n-am reuşit.
M-ai fermecat cu-al tău sărut,
Iubirea iar a revenit.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

poţi să fii considerat naiv,
să umbli descheiat la cămaşă,
să calci pe iarbă,
să inversezi coordonatele geografice
căutând locul tău în univers
şi să nu înţelegi nimic,
să descoperi libertatea inedită
trăind într-o democraţie originală,
să fii nesigur ce eşti şi unde eşti,
să te adresezi unui timp compromis al ninsorilor eterne,
să vorbeşti în timp ce se huiduie iar ţipetele te asaltează,
însă nu ai voie niciodată sa fii suficient de absent
să-ţi pierzi echilibrul într-o lume ridicolă, nebună
din care soarele s-a retras şi râde.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!