Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Luminița Teleoacă

* * *

ora aceasta nu știu dacă privilegiată
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al vremii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Luminița Teleoacă

S.O.S. for Love!

timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului

Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate

cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"

viața se aranjează în formă de Sens
optezi să exiști firesc
fără de teama de-a nu pierde esențialul
de-a rămâne pe dinafara întâmplatului
asemenea copilului înțelept alegi
să te bucuri în loc să se îmbufnezi

și ieși pe o poartă / și mergi / și ești / și te întorci... și iar ieși...
altfel spus iubești!

tresari:
unica omisiune:
cerul amplu uitat deschis înspre tine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)

și așa cum stăm
unul în fața celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înțelegem
cum masa tăcerii își cere ea însăși
tributul propriei amuțeli

alunecăm șovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenți
niciodată sincronizați
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuși

răstigniți
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte
fără prea multă înțelepciune înțelegem
noțiunea de drepte paralele
conceptul de vid
mai bine decât am făcut-o
în trecuta adolescență
la ora de geometrie a profesorului
cu lornion și curea albastră din piele

eu ușor aplecată
peste triunghiul umbrelor tale
tu subtil adunat undeva
la marea ieșire din mine
surâdem cu spaimă
din nou mângâiem
bradul mesei lucioase
nepăsător împărțind
pahare cu sucuri de rodii
și cuburi de gheață
poate numai tic-tac-ul
ciobit-perimat
al unui sentiment
de la ora 5 după-amiaza
în toropita grădină de vară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Poți trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu este posibil. În fericire simți lumea aceasta trebuie să fie așa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.

în Pe culmile disperării, Monopolul suferinței (1934)
Adăugat de Violeta JumatateSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Hic et nunc

ca să mă înfrunt cu tine
doar ca să te tachinez
să-ți scot odată
plictisul
sentimentul textilei
care nu are de gând
să cedeze la timp
spre exasperarea pielii
în atâta obișnuință
pierzându-și abilitățile...

ca să mă înfrunt cu tine
ca să mă vezi
substanță activă 100%
diagnostic irefutabil
semn al destinului
al bunei fatalități

eu însămi trebuie
să fiu
cea de acum
la ce bun "altădată"?

cum să te opui
invaziei de copaci
subtilităților verdelui
clipei acesteia când se dă
ora exactă / se trece
la ceasul de vară

îmi exploatez chipul
să exprime
lumea aceasta
nopțile necesare
erele și nisipurile
păstrătoare fidele
ale necredințelor
omului

iată-mă
hic et nunc:
pune mâna pe mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Compensatoriu

poza în care par așa de reală

se aude foșnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie... a zăpadă vie...

lacul e întreg
simți peștii
cleștarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste

am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naștere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica și cerul
nu se mai îndoia
știi... oxigenul acela
care întreține arderile

poza aceasta... poza aceea
compensație pentru ziua în care
tu m-ai strigat... tu mă vei...
și eu eram... și eu voi fi
așa de

lu

păstreaz-o lângă tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

* * *

voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de frumusețe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase

realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Apoi se făcuse liniște

oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu știu câte
definiții ale sensului
ale absurdității

începuseră cu sfârșitul
tot continuaseră...

întorseseră pe față și pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul

dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumusețe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alții

copacul se dezagregase
siluete golite își alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foșnet de magnolii
rămăsese cubul de gheață
rictusul fetusului avortat

habar nu avuseseră ei vreodată
să trăiască Iubirea.

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înger

"Ce gol mi se arată-n față?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aș mai face-un pas
știu bine m-aș prăbuși în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Așa gândea un înger trist
și, disperat, se sfâșie pe sine însuși,
își dezmembră ființa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treapt㠖 o durere,
altă treapt㠖 altă durere...
Și tot așa,
cuprins de o beție
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simți nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
și mirate,
inconștiente poartă-n ele
zborul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Vulnerabilitate de duminică

sentimentul sălbăticit
gândul ce nu se lasă capturat
în cuvinte

drumul cu praf
toți smochinii aceștia
înțepându-mă tandru cu frunzele
printr-un geam

eu
desființând încuietorile
ignorând orice etichetă / orice religie
îmi las gaj sângele
suspiciunilor timpului

privirea ta
de la geneze locuiește
înțelesurile-mi feminine
plânsul reprimat
să se confunde
cu ploile

convingerea mea
te știu de muuuult...
chiar de te-aș găsi
nimic nu îmi va fi
de ajuns

pasărea
despietrește
în zbor
peisajul
toată anatomia aceasta
făcută să existe
pe moarte fiind

uit de frică
o să fiu
a smochinilor
și a drumului contorsionat
mult prea banal poate...
a unei istorii
trăite de mine...
doar auzite?!

[toate îți păstrează cu fidelitate
chipul]

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

La capăt

timpul a luat sfârșit
în această aglomerare
de sensuri
ființa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat

nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desființându-ne destinele
destinele și chipul

omul privește floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte

se uită

după Dumnezeu

și Dumnezeu

tace

înțelept

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu nu a creat niciodată un creștin destul de puternic cât să poarte povara zilnică și neliniștile zilei de mâine pe deasupra.

citat din
Adăugat de Zenovia PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Daniela Luminița Teleoacă

Ultima dată se văzuse un țesut suspect

și... cum îți spuneam...
dumnezee să fiu printr-o întâmplare
printr-o suprapunere... printr-o distribuție
orice trădare orice simulacru
necondiționat ar trece în afara Legii

deprinsă a detecta anomaliile
cum celulele atipice într-o structură vie
îți voi răscoli și de data aceasta
înclinațiile morbide... irealitatea

în surghiunul tău te vei complace
în îmbulzeală lascivă și singură
agonizând vei savura felul concret
de surpare a lumilor

voi face de pază
nu contează
dacă vei vedea verde
sau numai eroare
la încărcarea cronologiei


! sunt o mică divinitate
mă pricep de minune
să-mi gestionez spaimele
și miracolul

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Ritualic (2)

în general
își reprimă zâmbetul
orele / neastâmpărul feminin
fiecare ezitare mai trage un oblon
dar azi este "ziua XL"
se lasă harți
estrogenii i-au umplut sângele și
perdelele au început să se umfle
transparenți și cuminți
corbi ies în șir indian spre
suicidul în masă

azi

sonia plânge

pentru prima oară

cu adevărat

se așază etanș peste
iubitul proaspăt / perfect orizontal și apatic
mirosind a cerneală vișinie
un fel de hologramă
o țesătură cu imprimeuri nedefinite și puls
nu se ridică pănă când nu e convinsă
cele două celule și-au făcut de cap

←! sonia

vede

lumea

de sus!→

din punctul de vedere al canapelei
sonia nu este decât o altă realitate
profundă
nimic mai mult
poți ghici asta
din adâncitura continuă lăsată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Nu fac parte din trecutul tău!

foarte probabil ai trecut și tu prin faza aceea
știi... micul dumnezeu acreditat să acopere
ca și cum ar îngropa exercitându-și vocația
neconsemnată în vreo carte liturgică

orice gest minor încă e susceptibil de erezie!

ai uitat pentru ai vrut
ți-a dat mâna să intri în memorie
să abolești toate cunoscutele

ca pe mireasmă ieftină
ai risipit parfumul de magnolii
compoziția chimică a feminității

ai dat cu var
ai dat cu pietre
ai pus inimă
de țărână

nu fac parte din trecutul tău!


pe-aici nu se trece!

este gard electric teren minat...

pentru SUNT

cât se poate de VIE!

poezie de din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

În ordine umană

[file de jurnal afectiv]

sărăcia noastră începe
în dreptul liniilor discontinue
acolo unde cu nonșalanță cosmosul face tabula rasa
mizând pe efectul privirii de ansamblu
[durerea se conservă sine die în detalii microscopice!]

ai zice e un fel de orizont

cerul se desface în franjuri!

aici încep și nesfârșesc monologurile
poteca omului singur pe sine cărându-se
povara aceasta pentru care niciun sfânt
nicio inchiziție n-au găsit încă rezolvare

siluete decolorate se supun mecanic ritualului colectiv
diminețile își revendică porția de articulații nervoase
ușile se dau parțial/ se intră/ se crede/ se pleacă...
iluzia trecerii se măsoară în visele erodate
somnul ia în posesie luciditățile
bătrânii din noi au nevoie urgentă de mamă!
se ignoră eventuale deraieri de la normalitate

într-un gest de revoltă... într-o nebunie
pasărea își împrăștie aripile
și iată-ne!
alunecați unul din celălalt
incapabili de moarte
imposibili în viață

serile se fac goale
nopțile își adâncesc aberațiile
o memorie afectivă paroxistică lasă loc
suprafeței plane ca unei amnezii supreme

imperfecțiunea este regula în ordine umană

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

La o aruncătură

nu știu dacă se numește regăsire
sau este numai tributul revendicat
de trufașa viață

toate aceste scene nocturne
când pungesc așternutul
fac din vis o placentă
în care umblu desculță prin mine
pe coridoare niciodată știute

... drumul meu concret
pe șosele din bitum și păsări înghețate
urmând traiectoria pădurilor dezmoștenite
drum în pantofi roșii din lac decojindu-se și degete strânse
în văzul orb al exteriorului care te-mpinge te-mpinge

drumul meu
așteptând
eliberarea
Acasă!

plânsul pe care mi-l reprimam în copilărie
nu mă vadă Mama
plânsul pe care mi-l sugrum acum
nu mă văd... să nu mă văd... de mine să stau ascunsă

*
gesturile noastre cândva unice
mimând eternitatea
în după-amiaza nesfârșită de iulie
când ne permiteam all inclusive

gesturile noastre orfane azi
intrate în rândul anonimatului
neputința de-a mai găsi măcar
un strămoș care să jure în fața lui Dumnezeu
noi i-am păstrat sângele
felul de a se încrunta
de-a duce mâna la gură
minunându-se

**
pe un câmp
degetele noastre rămase infantile vor testa
consistența feroce a lumii ingrate
instinctual iremediabil căutând
învelișul unui uter
acea instanță maternă
care să ne țină
încă o vreme
în afara morții

pe noi străinii
treziți
la o aruncătură
cosmică
de toate
ale noastre

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

* * *

lucrul cel mai grav
nu este impregnarea în piele
această greșeală de suprafață
omisibilă printr-o concesie minoră

la o adică pământul însuși ar putea renunța la o manta-două
chiar dacă lupul își schimbă blana... năravul ba
și crezi șerpii ieșiți din piei ajung printr-o reacție minimală
porumbeii pașnici invadându-ne umerii și singurătățile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Restanțe

ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!

! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul

tu rămâneai

undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui

nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!

vietăți preistorice revendicau simțurile când

caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect

chipul meu îți rămânea

într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate

între noi

se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...

numai un destin care ne excludea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

O parte dintre oameni fugiseră pe facebook

te făcuseși nevăzut
nu știam
în care dintre realități să te caut
era o senzație sau o stare... poate chiar un sentiment
știam sunt unică și indivizibilă
în deplinătatea facultăților afective exclusesem
toate fericirile suspecte precum și luxul
reactualizării tragismului antic
băgasem mâna în foc:
în ruptul capului nu mă mai stârnea
densitatea fotonilor tăi pe cap de locuitor în beznă

și totuși
nu știam în care dintre realități să te caut!

o parte dintre oameni fugiseră pe facebook
își făcuseră case supraetajate cu termopan translucid aproape opac
orice atingere de lumină era decretată pătrundere prin efracție
oameni persoane indivizi se complăceau într-un fel de bal-mascat
purtau atitudini policrome barbar își somau cuvintele
să se înțeleagă ALTFEL


altă parte fugise de pe facebook
nu se știe dacă în Realitate
cert este că
un al 6-lea simț trimitea semnale
ca orice minciună
orice ascunzătoare era menită în cele din urmă
a fi demascată

te-am ghicit
partizan infiltrat sub acoperire
în virtualitate blindată

excludeam în continuare
orice stare de fericire suspectă
luxul reactualizării tragismului antic...

mi-am zis:
o să te pun
în textele mele
nu conteză dacă
mai ești au ba

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Decât o politețe falsă, mai bine o duritate adevărată!!! Jos cu măștile!!!!

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook