Sunt înger și femeie...
Sunt liră fără nume, albastră și străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăștiind lumină.
În trup mi se ascunde șerpoaica cea din rai,
În brațe să te-nlănțui... hai, cântă-mă din nai!
Prin vene-mi curge lavă, incandescență vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea și macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.
Deși mi-e trupul fraged, port munți și mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui și în vise și-n dimineți mă ai,
Să-ți potolesc și setea și foamea de-al meu grai.
Cum ți-am pătruns în carne, am să-ți răspund îndat':
Sunt înger și femeie, nevină și păcat...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre șerpi
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
Citate similare
Răspuns - replică la poezia "Dreptul la răspuns" de Nicu Gavrilovici
E-o liră fără nume, albastră și străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăștiind lumină.
În trup mi se ascunde șerpoaica cea din rai,
În brațe să mă-nlănțui și rupe-mă din nai!
Prin vene-mi curge lavă, incandescență vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea și macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.
Deși mi-e trupul fraged, port munți și mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui și în vise și-n dimineți mă ai,
Să-ți potolesc și setea și foamea de-al meu grai.
Cum ți-am pătruns în carne, am să-ți răspund îndat':
Sunt înger și femeie, nevină și păcat...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie
Dreptul la răspuns
Ce pasăre măiastră îți zboară în retină?
De unde,-n toiul nopții, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ți se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănțui?... De unde să te rup?
Ce râu de foc și lavă îți curge lin în vene?
Ce fluturi îți dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ți se-aprind?
Cum reușești, din șoapte, să împletești colind?
Cum poți purta în tine și munți înalți și mare?
De ce ți-e trupul pâine iar zbaterea ți-e sare?
De ce în nopți cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... și-s flămând?
De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Ești femeie?... Am dreptul la răspuns.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din flori de gând te-adun
Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus,
Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării;
Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus
Și mușcă fericirea din buzele răbdării.
M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire.
Și lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul și ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor
Să te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vals
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
Acolo, unde...
Am soarele pe frunte, deși e marți întreagă
Și mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde brațul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.
Și eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Și de nu ești cu mine, rămâne suspendată
Dorința unei clipe, cu pașii înapoi,
Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineți.
Erai atât de verde și eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieți!
Azi amurgesc poeme la țărmul mării mele,
Cu liniștea în brațe m-apropii de sfârșit.
Și chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.
Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Privește-mă din locul în care te-ai ascuns!
Și doar un gând trimite, să ți-l așez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Incandescentă refulare
Ca un țipăt de durere te ascult, când mă atingi
Ca o lavă din străfunduri te adun, când vise stingi.
Și te simt ca pe-o durere, ce își face loc spre cer
Când de-atâta dor, explozii, printre gemete, iar pier.
Roșu mă pictezi obraznic și m-aștepți la cotituri,
Să-mi aprinzi nedumerirea și săruturi să îmi furi.
Și cenușă să rămână când fierbine mă-nvelești!
Hai, mai cântă-mă în vise, și trezește-mă-n povești!
Cu furie, drumul vieții, ca un fluviu ți-l croiești
Pe un mal te-aștept cuminte, soarta să mi-o drămuiești.
Și de mână-n zorii vineți de atâtâtea așteptări
Să mă prinzi, să nu mă-ncumet, să mă sting în alte mări.
În incandescența asta, ce te fierbe ca în iad
Tu m-atragi ca pe-o ofrandă și ca jertfă am să cad
Pe altarul nemuririi, unde noapte am să-ți fiu,
Să-ți răsar cândva în ceruri, să nu fie prea târziu!
Și vulcan nestins, nebune, să mă ningi pe-un colț de stea
Și mă rog s-ajungi la mine... cu un strop din iarna ta.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre pictură sau poezii despre obrăznicie
La mulți ani, Minunea mea!
(pentru Paula)
Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.
Un nufăr să-mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.
Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.
În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,
Din brațe, să nu te mai las când mă duc...
Ești cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Și, că mi te am, jubilez și mă mir...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre tei sau poezii despre nuferi
Dor
Mi-e dor să-ți fiu hoinar, străin prin gânduri, cu pași de cânt să-ți calc peste tăceri
Și visul să-ți cuprindă printre rânduri, o șoaptă lacomă de primăveri.
Mi-e dor să-ți fiu plăcere crudă, licoare vie pentru suflet însetat
Liman și mângâiere surdă, apus și răsărit neîntinat.
Mi-e dor să-ți fiu lumină peste umbre și liniște flămândă de abis
Când se îmbrățișează tărmurile surde, la mal învolburat de zâmbet stins.
Mi-e dor să-ți fiu și reazăm și revoltă, sub cerul dulcei noastre regăsiri
Când se asmut ispitele, firavă să-mi gusti din șoaptă numai fericiri.
Mi-e dor să-ți simt mirosul proaspăt, fraged, asemeni clipelor de veșnicie
Unde-și oprește timpul pasul molcom, pe-un petic de senin și nebunie.
Mi-e dor să te alung adânc în mine și tot în mine să te regăsesc
Am să păstrez într-o strânsoare caldă, emoție și fior șă-ți dăruiesc.
Mi-e dor să te revăd așa cuminte în lumi pe care nu le recunosți
Cu inimi dezlipide pe alocuri, aglomerate de actuali și foști
Te uit și iar mi-e dor de tine, mă regăsesc și iar te părăsesc
Te-aș întreba fără cuvinte:
Tu ce faci când ți-e dor să te iubesc?
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre revoltă, poezii despre prăpăstii, poezii despre primăvară sau poezii despre plăcere
Poemul 1 (Trup de femeie)
Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
ești asemenea unei lumi, așternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
și face o sămânță să răsară în adâncul pământului.
Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
și noaptea m-a doborât cu invazia ei copleșitoare.
Să pot supraviețui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.
Dar vremea răzbunării a apus, și te iubesc!
Trup din piele, din mușchi, din lapte însetat și ferm.
Și cupele sânilor tăi! Și ochii tăi plini de absență!
Și rozele pubisului tău! Și vocea ta tristă și blajină!
Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuință, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
și truda alături de ea, și durerea fără de țărm.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trupul femeii, poezii despre femei, poezii despre voce, poezii despre trandafiri, poezii despre sâni sau poezii despre roz
Eu te iubesc, femeie!
Cum blânda dimineață
Își flutură iubirea
Peste copaci în floare,
Cum păsări cântă-n codru
De dragul primăverii,
Eu cânt iubirea-n taină
De dragul tău femeie!
Prin vene-mi curge lavă
Cu muzica dorinței,
În suflet ard în torțe
Nemuritoare patimi
Și râd de fericire,
De tine, ochii lacomi.
Eu te iubesc femeie,
Până și gându-n noapte
Ți-l mângâi în tăcere
Să nu stârnesc izvoare
Neliniștite-n tine.
Să nu-ți cuprindă visul
Străine năluciri
Să tulbure ființa
Și-n somn, să mai suspini.
De-ar fi s-o faci vreodată
Să fie doar, de... dor,
Ascuns adânc în suflet,
De mine, până mor.
Eu te iubesc femeie
Ca ploaia cea de vară
Pe care eu, pământ,
Cu sete o aștept,
Să-mi răcorești ardoarea
Ce-o am când nu-s cu tine,
Să fericești țărâna,
Din care sunt făcut.
De n-ai fi fost, femeie,
Te-aș fi zidit din mine
Din inimă-scânteie,
Cu lacrimă și lut,
Dând viața mea, tribut.
poezie de Angelina Nădejde (30 iunie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs sau poezii despre păduri
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre creștere, poezii despre rouă sau poezii despre păr
Arată-te dură, cum nu ești, Femeie!
Ridică-ți femeie din lacrimi statuie,
Sculptează-ți pe frunte un rid de minuni
Și fă-ți printre lacrimi, cântând, cărăruie
Când toată durerea în suflet, aduni!
Cu mâinile goale, frământă-ți o soartă,
S-o ai pentru zile flămânde de dor
Și pune-ți statuia-ntre pomii din poartă,
Să-ți fie veșmânt pentru anii ce dor!
Arată-te dură cum nu ești, femeie,
Granitul să-ți curgă prin vene, tacit
Și strigă-ți tăcerea din trupul de zeie,
Când gloata va crede că-n somn ai murit!
Ridică securea și taie din teamă
Bucăți cât mai mari, să le-ngropi sub destin
Și nu te-mbuna când începe să geamă,
Mănâncă din frică, din jale și chin!
Prepară-ți o cină din pietre de moară,
Să macini sclavia, cu poalele-n brâu,
Arată-ți puterea, firavă vioară,
Făcând din durere făină de grâu!
Ridică-ți un braț și albastru-l atinge!
O aripă-ți crește sub greul ce-l duci.
Când cerne o umbră și ziua se stinge,
Tu poți, dimineața, din nou, s-o aduci.
Ridică-ți femeie din lacrimi statuie,
Să-ți fie-amintirea mai grea decât e!
Când vine Adam, în cetăți să te-ncuie,
Să urle la ceruri, să-ntrebe ''de ce''?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre durere, poezii despre zile, poezii despre vioară sau poezii despre trup și suflet
Pacea Albă
Albă Pace, Pace Albă
Am să-ți pun la gât o salbă
Din stele, muguri de flori
Să ne iubim deseori.
Pace Albă, gând frumos,
Trup de înger mlădios
Îmi surâzi și îți surâd
Tot purtându-te în gând.
Și în inimă te port
Să tai gordianul nod,
Te desfac și te prefac
Bob de rouă-n flori de mac.
Albă Pace, Pace Bună
Și pe soare și pe lună
Îmi ești inimă și dor,
Pâinea dulce din cuptor.
Îmi ești semn divin în viață,
Rodia de dimineață,
Mierea ce curge în rai,
Poezia-n scut de nai.
Numele ți-l cânt în gând
Sărutându-te, râzând
Că-ntre noi ceva se coace
Albă Pace, Bună Pace!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre muguri
Aproape voi uita
Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri și mă cer,
Descuie porți de rai cu stele în culori.
La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăcește în mine și mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!
O liniște străină și-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aș vrea să-ți amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ți lipsesc!
Doar două, trei cuvinte să-ți spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbește fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!
Mi-e iarnă și mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ți sunt, de-ți lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Și lasă-mă să-ți fiu, așa cum știu, întreagă,
Aproape voi uita cum poți iubind, să mori!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre brazi
Mi-e dor
Mi-e dor de-orasul din copilarie,
Mi-e dor de zilele trecute
Pe cand zburdam cu veselie,
Mi-e dor de noptile pierdute,
Ce imi pareau o vesnicie.
Mi-e dor de muntele cu nor,
Mi-e dor de freamat lin de brazi,
De murmur tainic de izvor,
Mi-e dor de tine azi!
Mi-e dor de zilele copilariei,
De fluturi si de cant de nai,
De gustul aromat al viei,
De chipul tau, de al tau grai,
Mi-e dor de tine, dor...
poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre fluturi
Să te miros în colțul meu de pâine...
Mă dor genunchii, mamă! Și ce rost,
Mai are ruga de pe arse buze,
Când, nici în rugă nu am adăpost
Și nu găsesc intrarea în ecluze?
Mi-e dana-n așteptare, ca un gând
Neprimenit 'nainte de-a se naște;
Și cum să ancorez, în ea plângând,
Când, niciun țărm nu mă mai recunoaște?
Stau pescăruși pe mal, ca un reper,
Parâma, să-mi întindă, peste brațe,
Dar eu sunt prinsă între vânt și ger
Cu prova sugrumată de paiațe.
Se-anunță ceață deasă și furtuni,
Sirenele se-ntrec în vocalize,
Hai, vino, mamă, tu să mă aduni!
Mă dor genunchii și nu am nici vize,
Să trec într-un ocean neînghețat.
Mă voi ruga în radă pentru mâine,
Cu lacrima durerii la pătrat,
Să te miros în colțul meu de pâine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre ocean, poezii despre naștere sau poezii despre ger
Miiros de rai
Tu îmi ești amor în prag de seară,
când îți șoptesc a nu știu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.
Și-n ochii tăi văd aripi de stele șiroaie,
te iubește chiar și luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.
Sufletul tău îmi este liniște și hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Ești făcută din flori sălbatice și grai,
suflet sensibil, miros de Rai.
poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre seară
Papa
Papa, te am din nou în minte
Atât de blând, uman și drept;
Cel ce-mi cerea să fiu cuminte,
Mai înțelept ca el, deștept.
Îți simt pe-obraji perii din barbă
Când mă strângeai la piept de dor,
La Montreal în parc, pe iarbă...
Te lăudai; "Am un fecior...!"
Îți simt pe umăr palma caldă
Și râsul ți-l aud, ștrengar.
Din sânge, al tău, inima-mi scaldă...
Te-aud; mă-nveți abecedar!
Îmi pipăi piept -că sunt ca tine
Cu forme un pic mai voluptoase-
Să fiu și eu sprijin de bine...
Un trup și suflet, carne, oase.
Nu mai am altul de prieten,
Căci azi numele-a dispărut
Și-n loc de aproape... suflet ieften!
Cu ochi închiși te ating... Trecut!
Sunt pana ta de mandolină;
Ține-mă în degete pe strună
Să-mi spui și mie, moartea-i lină?
Să-ți fiu aproape os, tăciună!?...
... Sau lasă tată, poate-oi sta
Încă puțin, să te port fiu;
Să-ți spun din când în când papa,
Doar eu, cuvânt să te țin viu!
Să nu mă uiți, pe unde-oi fi,
Că-ți port nume și gene, lacrimi
Și brațe să-mi întinzi... Să știi
Că vin să-mi spovedesc din patimi!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut, poezii despre tată sau poezii despre prietenie
Amândoi
Dă-mi viață să-nvăț să trăiesc,
Dă-mi lacrimi și zâmbet, să-nvăț să iubesc
Trezește în mine o altă ființă,
Și fă să se nască din suflet dorință...
Greșește-mi și cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori și-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n brațe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse și veșnicul vis.
Dă-mi forță să trec prin foc și prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopții, lumină din Rai!
Blândețea senină din dulcele-ți grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi șansa să sper, oprește-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Oprește tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.
Să facem lumină din cer să se nască,
Și dragostea noastră de-apururi să crească.
Dă-mi ropot din lacrimi, culese din ploi.
Și astfel iubirea va fi pentru noi.
poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc
Tie
Astăzi, respir prin tine
ca și cum nu aș mai fi făcut-o.
Am să-ți iau palmele
și am să ți le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ți sărut ființa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ți recit versuri
pe colțul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ți culeg stele
și le voi așeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ți șoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ți sărut inima...
deoarece face parte din mine.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoară
Stimată domnișoară, sunt îngerul tomnatic,
născut dintr-o beție a saltului în gol,
port în genunchi sfielnici elan de cal sălbatic
și vulturii dorinței, flămânzi, îmi dau ocol.
Privește, domnișoară, cum construiesc soldații
un pod de bărci legate pe fluviul dintre noi
și ne întind bucata de pâine evadații
din închisoarea clipei ce-apasă pe-amândoi.
Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse,
când mă zbăteam ca leul în cușca unui vis
și salahorii pâclei se zguduiau de tuse,
cărând în lăzi de zestre nămolul din abis.
Cum să-mi îndrept aripa cea frântă și murdară
când plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier
înpustiit, pe care doar ciorile coboară
în spasmul cumințeniei ce strânge ca un fier?
M-am petrecut în falduri, alunec pe lumină
și simt răcoarea nopții ca un ogar de soi,
sunt predispus la taină și fluier peste vină,
usuc pe răni noroiul și-apoi mă spăl cu ploi.
Mi-aș construi aripe din lemnuri de baladă
și-aș exploda în jerbe topindu-mă în mit,
ca să mai mușc din mărul ce stă-n curând să cadă
ca un păcat de aur pe sufletu-mi coclit.
Ascultă, domnișoară, cum cântă veșnicia...
În trupul meu de înger tomnatic port scântei.
Sunt cel ce-a fost și spaima, precum și bucuria.
Sunt liber, domnișoară. Atâta doar: să vrei.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre viticultură, poezii despre vinovăție sau poezii despre spaimă