Chiot

Aş urca într-un tren
să nu mai cobor niciodată,
aripi să capete,
să mă ducă,
să mă tot ducă...

Iar eu, chiot mereu
să fiu...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tacul supravieţuirii

Oare aş putea fi
infanteristul de bună clasă,
cu argilă pe pleoape
şi greieri în inima
sfâşâiată.
Aşaaa...
să ducă ei, mai departe
Tic-tacul supravieţuirii.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită

Dor de ducă
mireasmă şi ispită
din anotimpuri ce cuvântă.

În oglinda străină
se aşează rodiile parfumate
peste pragul tăcerilor.

Străinii mi-au dat
pâinea aceasta
s-o împărţim
în nopţi de nelinişti
şi învrăjbire.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului de ducă

Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undiţa, plec la peşte.

O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebuneşte,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte.

Şi pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două deşte,
Scoate draci de sub perucă
Şi cu sare mă orbeşte

Când îmi vine dor de ducă.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi voi urca într-un tren...

într-o zi voi urca într-un tren...
cu raniţa mea cea grea în spinare
plină cu tot ce-am adunat de pe drum...
şi-n liniştea vagonului voi deşerta
toate amintirile mele de-a valma

le voi lua pe rînd şi le voi şterge de praf
cum iconarul şi-aşază icoanele la margini de drum
şi ele vor lumina şi vibra la fel ca atunci
clipe oprite în chenare de lemn afumat...

va străluci în soarele unei amiezi de demult
cîmpul cu iarba înaltă şi florile multicolore
tata încordat şi gol pînă la brîu şi coasa
şuierînd ca un şarpe de casă prin iarbă...
bunicul ghemuit pe prispa joasă de lut
cu pipa alene fumegînd în colţul gurii
şi păunul cu trupul lui arcuit pe şura cea veche
cu ţipătul tragic ca o chemare de moarte...

îmi voi rezema capul greu în palmele umede
şi voi adormi în ţăcănitul ritmic al roţilor de tren
tot mai înfundat şi mai îndepărtat... şi în şuieratul
tot mai răguşit şi mai stins al locomotivei...
şi voi visa cîmpii elizee cu iarbă şi flori multicolore
şi pe tata zîmbind ca de-o mult aşteptată regăsire...

într-o zi voi urca într-un tren....

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai oftaţi [Sigh no more]

Nu mai oftaţi, domniţelor, când doare,
Bărbaţii tot mereu au amăgit;
Cu un picior pe ţărm, cu altu-n mare,
Ei capricioşi au fost necontenit.
Deci nu oftaţi când dorul vă apucă
Lăsaţi-i, e mai bine să se ducă,
Fiţi fericite, cu un chip frumos,
Şi jalea voastră, care vă usucă,
Schimbaţi-o într-un Tra-la-la voios.

Şi muzici triste nu cântaţi niciuna,
Despre necaz şi tot ce-i neplăcut;
Bărbaţii-au înşelat întotdeauna,
Chiar de când prima frunză-a apărut.
Deci nu oftaţi când dorul vă apucă
Lăsaţi-i, e mai bine să se ducă,
Fiţi fericite, cu un chip frumos,
Şi jalea voastră, care vă usucă,
Schimbaţi-o într-un Tra-la-la voios.

cântec, versuri de William Shakespeare din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 3 (1599), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năravul meseriei

Promite să o ducă la altar,
dar nu prea îi permite portofelul;
năravu-i de maestru cofetar,
e să o ducă doar cu zăhărelul.

epigramă de Elena Malec (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!

e primăvară
vântul sărută ochii
a dor de ducă...
prin mirosul de fum
umblă gândacii năuci

gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajungi într-o intersecţie, nu te lua după drumul care arată neapărat îngrijit. El poate să te ducă nicăieri sau să te ducă la pierzanie.

Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uşi uitate deschise,
din alte vieţi.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăţ
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Mă-nrobeşti cu veşmânt înşelător
şi răbdătoare-mi coşi peste trup
panglicele umilinţei.
Mă-nveţi tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...

Ca şi cum noi n-am fi fost
niciodată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec subţirel

iarna asta e pe ducă, ştii?!
ochii îmi sunt două văi pustii,
zmeie albe pier deasupra lor,
printre păsările incolor.

braţul stâng - o ancoră de lut,
îl tot trage înspre absolut
luna, prin inelu-i argintiu...
iarna asta e pe ducă, ştiu!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu urca într-un tren căruia nu-i ştii destinaţia.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă într-un sânge tarat

Tânărul deschis ca un crater
cu un caracter
infect
manifesta defect
două trei şi multiplu de trei personalităţi
câteva bucăţi
de orgoliu se deplasau într-un gem de gutui
şi miez de nucă
cu dor de ducă
într-un sânge tarat
de la A la B
atunci când lacrimile măştii
udau generos ogoarele versurilor albe cu litere roşii
spaţii verzi tremurau îngâlbenite
de critica unei toamne
fără rod
un zâmbet schilod
împărţea sonete umede
netezite cu un fier de călcat cu aburi
anxioşi
dintr-o lirică dementă
sau de izmă
fără nici o schismă.

poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea zilei când vara-i pe ducă

e cald
vara-i aproape pe ducă
şi cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în braţe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l

de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveşmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui

alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
şi vara-i aproape pe ducă

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gafă

Niciodată n-am fost mai ancorată
în timp decât atunci
când am gafat.

Tristeţea am simţit-o
precum jocul păsării
ciugulindu-mi
de-a dreptul din ceafă.

Împrejur-hăul liber
dosind ademenirile.

Totul ca şi cum ai închide o uşă
din spatele căreia
continuă să te strige
tot mai disperat cineva.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadenţe

Sufletul este burete
peste teatralitatea durerii,
stors mereu în căuşul
prea plin.

În odaia simţurilor,
oglinda răsare maniacă,
curioasă la răutăţile străzii.

Departe,
tot mai departe
se alungeşte scara aceea
de cuvinte
pe care simţurile
îşi verifică mersul
tacticos,
senzual de felină.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

Târziu, închipui dantela paşilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simţit-o mereu
muşcata
îngenuncheată-n fereastră.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrăţişarea albă, de fildeş.

Ieşind de sub tiparele îngăduinţei,
brăţară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.

Păşind prin fereastră cuvintelor
îţi voi spune asurzitor
că am credinţă într-o
oboseală a dragostei.

Ca şi cum cineva ar sta la pândă
şi-ar spune - gata, ajunge,
acum încercaţi altceva...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interioare

Părea-voi răbdătoare
cu-ndelungata zbenguială a trupului.

În răstimpuri, învaţă-mă să nu râvnesc
felia de pâine,
surâsul apatic
şi uneori nici chiar
veşmântul învingătorului.

Tărziu, cu multe dintr-ale vieţii
abia ghicite,
grăbită voi urca pe trepte
în găoacea timpului
spre odaia în care
sufletul meu
învaţă cuminte să zboare.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ducu Bertzi la piesa "Dor de ducă"

Spune-ntruna o fătucă,
Din pridvor privind sătucu:
Ba mă prinde dor de ducă,
Ba mă prinde dor de Ducu!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!