
Nu mai oftați [Sigh no more]
Nu mai oftați, domnițelor, când doare,
Bărbații tot mereu au amăgit;
Cu un picior pe țărm, cu altu-n mare,
Ei capricioși au fost necontenit.
Deci nu oftați când dorul vă apucă
Lăsați-i, e mai bine să se ducă,
Fiți fericite, cu un chip frumos,
Și jalea voastră, care vă usucă,
Schimbați-o într-un Tra-la-la voios.
Și muzici triste nu cântați niciuna,
Despre necaz și tot ce-i neplăcut;
Bărbații-au înșelat întotdeauna,
Chiar de când prima frunză-a apărut.
Deci nu oftați când dorul vă apucă
Lăsați-i, e mai bine să se ducă,
Fiți fericite, cu un chip frumos,
Și jalea voastră, care vă usucă,
Schimbați-o într-un Tra-la-la voios.
cântec, versuri de William Shakespeare din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 3 (1599), traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Citate similare
Când mă gândesc că o să vină alt zevzec, pentru 10 ani, pe modelul votului anti-PSD, mă apucă dorul de ducă.
aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

De dor
Nu se moare-așa ușor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poți scrie-n poezie,
Că Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să știi izvorul
La care se-adapă dorul.
Cine nu știe de dor
Trăiește-n lume ușor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.
Nu ai stare, nici noroc
Nu mai ești stăpân deloc,
Când îți vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.
Când te găsește-n pridvor,
Fugi la badea pe ogor,
Când te găsește la poartă
Zici că-așa ți-e scris în soartă!
Dar... dorul e sentiment,
Om normal devii dement,
Ia cu el mințile toate
Să-ți revii... nu se mai poate!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe toacă
Vă dați în stambe ca idioții
Știți ce o să ajungă nepoții!
Când frumos tălpi lingeți,
Pe toacă e dansul morții.
Ce-o să-l simțiti, netoți!
Când nu mai aveți onoare,
Și cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toți.
Albastru, roșu, galben!
Idioți cu închinat greabăn
Doborât în brad și mesteacăn
Și-n chip de bătrăn, galben
De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neștiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoției slugă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe toacă
Vă dați în stambe ca idioții
Știți ce o să ajungă nepoții!
Când frumos tălpi lingeți,
Pe toacă e dansul morții.
Ce-o să-l simțiti, netoți!
Când nu mai aveți onoare,
Și cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toți.
Albastru, roșu, galben!
Idioți cu închinat greabăn
Doborât in brad și mesteacăn
Și-n chip de bătrăn, galben
De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neștiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoției slugă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dor
Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învață minte
Dorul de suprafață
Te ține în viață
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.
poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femei, luați-vă bărbați de la care aveți ce să învățați, care să vă educe, care să vă fascineze când vă vorbesc, care să vă facă să vă doriți să fiți cea mai bună versiune a voastră! Relațiile voastre trebuie să vă ajute să evoluați, să vă ducă spre devenire și spre definire!
citat din Marina Simona Zanfir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Femeii
Să fiți frumoase
Să fiți sănătoase,
Să fiți iubite
Să fiți fericite.
Să aveți puterea,
De a trece cu vederea,
Și de a ierta
Tot ce vă face viața grea.
Dar și:
Să fiți iubitoare,
Și ocrotitoare,
De ai voștri copii
Și bune soții.
S-aveți suflet cald,
Să-i iubiți cu drag
Peai voștri părinți
Să-i faceți fericiți.
Să fiți drăgăstoase,
Și să fiți voioase,
S-aveți în priviri
Flori de trandafiri.
S-aveți glas duios,
Dulce și frumos,
Susur de izvor
Îngânând ușor.
Caldă melodie
Cum ți-ar placea ție
Azi ca să asculți...
poezie de Mariana Simionescu (7 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din când în când am
Din când în când am idei fericite,
Idei devenite brusc fericite laolaltă cu alte idei
Și cuvinte printre care ele se mișcă liber, natural...
După ce scriu, citesc...
Ce m-a făcut să scriu asta?
Pe unde-am umblat pentru a afla asemenea lucruri?
De unde mi-a venit? E mai frumos decâ aș fi putut spune eu...
Am fost în lume, cel mai adesea, condeiul și călimara
Cu care cineva a scris coerent literele pe care le-am înșirat aici?
poezie clasică de Fernando Pessoa din volumul de versuri Poeziile lui Álvaro de Campos (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Deci, când prinde sufletul adevărul? întrebă el; căci este evident că atunci când se apucă să cerceteze ceva împreună cu corpul, e Înșelat de acesta.
Platon în Phaidon
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu oftați! Evitați risipa de aer.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de zână
Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.
Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.
Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.
Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot să îți fiu mireasă
Că un duh din altă lume,
Fără chip și fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute
Și de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".
Inima-n coșciug tresare
Că nu sunt ca orișicare,
Să îți dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morții mire.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimile țării mele...
Mama voastră de lichele!
Lacrimile țării mele,
Spală Dunărea, Carpații,
Si voi furați ca turbatii.
Neajunsul ne usucă,
Bătrânii ne sunt pe ducă,
Și voi vă plimbați burtica,
Prin Maldive, Costa Rica...
Chiar nu vă este rușine,
Să mâncați mâncăruri fine,
Din banii noștri, munciți?
Mama voastră de pârliți!
Eu vă-ntreb numai atât:
Oare nu vă stă în gât,
Trufa, caviarul, midia,
Când e foame-n România?
Știți cum este să trăiți,
Cu cinci lei afurisiți?
Cu pomeni și mămăligă
Fiindcă traiul te obligă?
Of, ce întrebare pun!
Evident că nu știți cum,
N-am strânge în zece vieți
Banii pe care -i aveți...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 19
Timp ce tocești și gheara unui leu
Și pui pământul mlada să-și înghită,
Iar colții tigrului ți-i faci trofeu
Și phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Și faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă și cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Și cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.
Dar, Timp bătrân, chiar de ești crud mereu
El veșnic tânăr fi-va-n versul meu.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ne doare...
Ne doare când întunericul lumina o străbate
Și plângem de dorul celor ce-au plecat departe,
Ne-au lăsat în urmă dorul și sufletul pârjolit,
Nu i-am putut opri, oricât am luptat și am dorit.
Ne doare când timpul trece în zbor pe lângă noi,
Ne rupe ani din viață și ne desparte pe-amândoi,
În locul strălucirii din vară, ne pune-n plete iarna,
Chiar de ne știe suferința și ne cunoaște taina.
Ne doare când visele dispar, înainte de-mplinire,
Când soarta ne smulge dreptul la tihnă și iubire,
Când trebuie să-i dăm pământului comoara noastră
Și s-aștepăm, tot restul vieții, plângând la feresatră.
Ne doare și durerea ne-ngenunchează, e sfâșietoare,
Ai da orice să te destarmi, să fi vânt ori rază de soare,
S-ajungi mai repede la cer, să-l regăsești pe cel pierdut,
Să formați, din nou, un întreg, să fiți la fel ca la-nceput...
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 28
Și cum să mă întorc la fericire
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Nici noaptea nu mă scapă de-asuprire,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Și-acestea două se urăsc fierbinte,
Dar s-au unit și aspru mă împung
Una în trup și cealaltă în minte,
Căci oricât merg, la tine tot n-ajung.
Zilei îi spun c-ai strălucire mare
Și că o luminezi când este nor,
La fel flatez și noaptea neagră-n care
Când stele nu se văd tu arzi de zor.
Dar ziua chinul zilei mi-l lungește,
Iar noaptea jalea nopții mi-o sporește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 95
Un chip frumos rușinii-i dai pe lume
Ce, ca rugina rozei parfumate,
Pătează ce-i frumos în al tău nume;
Și tu pari dulce, însă ai păcate.
Iar cine viața ta o povestește
Vorbind lasciv de-a ta destrăbălare
Nu te-njosește, ci te preamărește;
Parc-ar rosti o binecuvântare.
Și-acele vicii care sunt în tine
Sălășluiesc ca-n mândrele palate
Unde-al splendoarei văl astupă bine
Tot ce-i murdar și vezi lucruri curate.
În viață, dragul meu, tu chibzuiește
Prost folosită, lama se tocește.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Când doare...
E greu, când te doare și taci
E greu dar nu ai ce să faci
Și taci, și te oprești să nu strigi
Și-atunci, te-nchizi în tine... și plângi!
Cei dragi îți spun că tu poți
C-ai mai trecut și știi să suporți
Și strângi din dinți, și te faci că e bine
Și ții durerea adânc, închisă în tine.
Va trece și asta, iți spui optimistă
Și inima mea nu va mai fi tristă
Apoi râzi, și arăți că nu-ți pasă
Vedeți dragii mei, că sunt curajoasă?
O altă durerea pe mine mă apasă
E dorul de voi, să fiți toți acasă
La piept să vă țin, cu mine aici
Ochii să-nchid, să fiți iarăși mici!
poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 62
Amorul propriu pus-a stăpânire
Pe ochi, pe suflet și pe trupul meu
Acest păcat nu are lecuire
Că-n inimă îmi stă ascuns mereu.
Eu cred c-am chip frumos cum nimeni n-are
Și-al meu contur se-arată a fi plăcut
Îmi definesc precis a mea valoare,
Căci la aspect pe toți i-am întrecut.
Dar când oglinda adevăru-mi spune
Că sunt bătrân și chipul mi-e ridat
Încep să mă privesc cu suspiciune
Și știu c-amorul propriu m-a înșelat.
Dar tu ești eu, și-atunci când mă fălesc
Cu chipul tău, pe loc întineresc.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Acesta
Scriu simulând și mint,
Zic ei. Dar nu-i așa.
Eu pur și simplu simt
Cu-imaginația.
Resping, deci, inima.
Ce-i vis sau ce m-apasă,
Ce n-am sau port voios,
Este ca o terasă
Stând pe-altceva, mai jos.
Iată ce e frumos.
De aceea când scriu spintec
Nimicu-n juru-mi stând,
Liber, chiar de-al meu cântec.
Grav, de ce nu-i nicicând.
Simt? Simtă ei-citind.
poezie de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

