Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte "a fi iubit".

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce pricepe viaţa stelelor pricepe şi iubirea omenească!

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bologa: Ei, dacă ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viaţa?

replică celebră din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Tudosa Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te-aş şti

De nu te-aş şti nebună,
Nebuna mea pe veci
Mi te-aş ciopli din humă
Din minţi să mă petreci.

De nu te-aş şti vâltoare,
Vâltoarea mea de dor
Te-aş zămisli din mare
Din vis să te scobor.

De nu te-aş şti
Mi te-aş ciopli
Te-aş zămisli
Şi-atunci te-aş şti...

poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

În noaptea cu mulţi nori
S-o stea înaripată,
Când nu poţi să zbori
Ai iubit vreodată?

În noaptea de insomnie
Cu sufletul pe dos
Şi iz de iasomie,
Ai iubit frumos?

În noaptea înnorată
Cu vânt şi fulgi de nea,
Ai iubit vreodată
Ce nimeni nu iubea?

În noaptea încărcată
Cu amintiri ce vin
Într-o lume complicată,
Ai iubit un străin?

Şi dacă într-o noapte
Fantome n-au ajuns
În sufletul ce bate,
N-ai iubit de ajuns.

Atunci, pricepe acu'
Că stelele mi-au spus
Când tu nu ai iubit
Eu am iubit, pe ascuns.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş fi iubit

Te-aş fi iubit cu totul.
Ţi-aş fi iubit trecutul cu fiecare chip pe care l-ai atins,
cu fiecare gură pe care ai sărutat-o,
cu fiecare corp pe care l-ai pătruns,
cu momentele în care ai scâncit de durere şi ţi-ai strâns genunchii la piept
şi lacrimile ţi-au curs în valuri pe obraji.
Ţi-aş fi iubit faţa schimonosită de durere,
lacrimile din ochi şi genele umede,
obrajii lipicioşi,
suspinul din gât,
frica şi vocea tremurândă,
respiraţia sacadată şi tremurul mâinilor.
Ţi-aş fi iubit inima jupuită,
bucată cu bucată,
neagră, prăfuită, fără speranţă.
Ţi-aş fi iubit zgârieturile,
semnele şi cicatricile,
fiecare imperfecţiune,
fiecare fir de păr deranjat,
fiecare strigăt, ţipăt, şoaptă,
fiecare rid ce-ţi întâmpină râsul sau furia.
Aş fi iubit deranjul dinăuntru tău,
crizele necontrolate,
calmul înfricoşător,
pasiunea violentă.
Ţi-aş fi iubit plecarea,
pasul grăbit,
silueta dispărându-ţi în umbră.
Te-aş fi iubit cu totul.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-aş putea dărui?

Nu am nimic mai de preţ
Ştii, la fel cum fac cerşetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors şi eu buzunarele pe dos şi nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când eşti la munte şi din depărtare auzi un urlet
Bănuieşti că e clocotul unei fiinţe pe care nu vrei s-o cunoşti
Închizi repede geamul, tragi draperiile şi te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză şi deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, şi iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit şi ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieşit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ţi-aş putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Şi dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M-aş uita în depărtare la linia aceea care uneşte cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormitul din vâlcea

Într-o poiană verde unde cântă un pârâu voios
Atârnându-şi rufele-argintii pe frunze de sulfină,
Unde soarele priveşte din vârf trufaş de munte-n jos:
Este o vâlcea scăldată toată în lumină.

Un ostaş tânăr cu buzele-ntredeschise, capul gol,
Cu ceafa afundată-n catifeaua de nasturei şi de trifoi,
Palid, doarme dus pe patul verde sub cerul zâmbitor,
Iar razele de soare-l dezmiardă, tandre, cu lăbuţe moi.

Cu picioarele-ntinse printre gladiole, doarme liniştit.
Surâde ca un copil bolnav sedus de-a somnului ispită:
Leagănă-l blând, natură, şi ţine-i de cald căci e răcit.

Miresmele poienii nu-l înfioară, n-aude nicio şoaptă,
C-o mână aşezată pe piept, doarme-n vâlceaua însorită
Împăcat; are două găuri rubinii în partea dreaptă.

poezie de Arthur Rimbaud, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu cunoaşte cuvintele credincios şi necredincios.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu nu ai mai fi...

Dacă azi nu te-aş cunoaşte
Curcubeul ar fi gri,
Toate stelele albastre
Ar muri prin galaxii.

N-ar mai fi pe cer nici soare,
Ar fugi să se ascundă,
Timpul s-ar opri în mine,
Mi-ar fura orice secundă.

Dacă tu nu mi-ai mai spune
Într-o zi nici un cuvânt,
Aş fi rătăcit prin lume
N-aş mai şti nici cine sunt.

Te-aş păstra în mine însumi,
Aş fi numai tu în gând
Mi-ai fi zâmbet şi lumină
Peste ochii care plâng.

Dacă tu nu ai mai fi,
Azi te-aş creiona din îngeri
Şi mi-aş scrie în destin
Viaţa ca un zid de plângeri

Aş rescrie definiţii
Pentru tot ce-nseamnă dor
N-aş mai şti, n-aş înţelege
Ce semnifică amor.

Dacă n-ai mai vrea să vii
Pe-al meu toc, din calimară,
Aş rescrie-n amintiri
Chipul tău seară de seară.

Te-aş reda în stropi de vise
Printre rânduri, în poveşti
Şi-ar fi filele aprinse
Doar de-un gând, în care-mi eşti...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci viaţa şi lumea sunt pline de taine grele.

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde.

Liviu Rebreanu în Jar
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de primăvară
într-o poiană
găsesc nume pentru flori
până acum
neştiute

gogyohka de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem necrolog

Ţi-aş mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ţi-aş mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuş ţi-aş face-n scorbură de fag.

Ţi-aş mai cânta ca un ieşit din minţi
Cu un sărut pecetluindu-ţi tâmpla,
Şi-aş învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinţi.

Te-aş nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din şoapte ţi-aş zidi pe ape castru
Dorinţele punându-le zălog

Şi-n timp ce-ţi fluturi zâmbetul ca steag
Te-aş răstigni plângând pe-al nopţii prag.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro?

Încotro?
Din nimic, numai iubirea fu în stare să creeze,
O scânteie de lumină bezna să o penetreze,
Dintr-un simţământ curat, care-i pură energie,
Lumea toată s-a creat şi se mişcă şi e vie.
De iubirea-i la origini, de ni-i tată, de ni-i mamă,
Este şi în noi scânteia dragostei, de bună seamă.
Şi dacă suntem iubire şi scânteie de lumină,
Suntem copia fidelă din fiinţa cea divină.
Şi atunci mă-ntreb, retoric, dacă astea ne animă,
Unde ne-am pierdut pe cale, cum ne-am încărcat de vină,
Cum şi ce ne-a transformat, de parcă azi suntem monştri,
Oare ce ne-a-ntunecat de ne comportăm ca proştii?
Lăcomia şi orgoliul ne-a-ndobitocit, şi zău,
Parca ni s-a stins lumina, parcă am trai-ntr-un hău,
Într-o groapă cu mizerii, plină de putreziciuni,
Cu miasme-ngrozitoare, cu cazane şi tăciuni,
Unde ardem nevăzuţi, la o flacără ascunsă,
Intr-o veşnicie neagră, de lumină neajunsa.
Chiar nu mai avem nimic, chiar de tot ne-am lepădat
De iubire şi lumină, daca astea ne-au creat?
Chiar putem acum a spune cum ca omul e perdantul,
Că din lipsă de iubire vom cunoaşte, iar, neantul?
15.11.2020

poezie de Florentina Mitrică (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi...

Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aş rosti,
Şi mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aş dori.

Aş preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ţi-aş împodobi în versuri
Irişii, doar cu magnolii.

Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aş lăsa lacrimi amare
Să atingă-a ta tulpină,

Te-aş uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Şi aş strecura-n petale
Doar parfum de fericire.

Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ţi-aş crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,

Te-aş urma prin căi lactee,
Spaţiu ţi-aş crea din unde,
Ţi-aş aduce numai soare
Printre genele plăpânde.

Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ţi-aş aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.

Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
Aş crea din spaţiu, timpul
Viitorului promis,

Aş preface-acea secundă
În eterne, calde şoapte,
Mângâiere ce-ţi alintă
Roua strânsă printre pleoape.

De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor şi neputinţă,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorinţă

Ţi-aş găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aş lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşiră macii în poiană

Roşiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furişat,
Zâmbind sfios, o fetişcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Şi gândul îl răsfrânge-n glas.
Toţi macii răsfiraţi pe-aiurea,
Ca străbătuţi de reci fiori,
Aşteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viaţa lor de flori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!