Labrador
Un ținut de ghețuri înclinate
Îmbrățișat în arcul unui cer cu tencuială gri
Se-abandonează pe sine însuși
În eternitate.
"N-a venit nimeni aici să te revendice
Sau să renunțe la tine, lăsând un semn roșu și feeric
Pe sânii tăi cu brumă rece?
Chiar n-ai amintiri deloc, o, Strălucire plină de-Întuneric?"
Tăcere-înfrigurată arar, momente de schimbare
Călătorind spre-o primăvară mereu de neajuns
Fără nașteri, fără moarte, fără timp sau soare
În răspuns.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre schimbare
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre câini
- poezii despre brumă
Citate similare
Simplu, transparent, în acord cu sine însuși, constant, mereu egal, fără a da înapoi, fără schimbare la față, fără văluri, fără formă: iată omul ce concepe o lume a ființei sub forma unui "Dumnezeu" după propriul său chip.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre schimbare, citate de Friedrich Nietzsche despre schimbare, citate despre religie, citate de Friedrich Nietzsche despre religie, citate despre Dumnezeu sau citate de Friedrich Nietzsche despre Dumnezeu
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre aripi
- poezii despre vânt
- poezii despre ritm
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre oracol
- poezii despre noapte
Alternanța alternează, veșnicia guvernează
Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morți, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poți să zbori,
Nu ești călător prin nori.
Nu ești în cer, ești pe pământ,
Primești soare, primești vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viață, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învață să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
Nu este cer fără stele,
Nici zbor fără rândunele.
Nu există nemurire,
Nici viață în dăinuire.
Dacă le punem în balanță,
Există deci, alternanță.
Alternanța alternează,
Veșnicia guvernează.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre sănătate, poezii despre stele sau poezii despre rândunele
Nu privi înainte și nici înapoi, privește în tine însuți fără teamă și fără părere de rău. Nimeni nu coboară în sine atâta timp cât rămâne sclavul trecutului sau viitorului
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate de Emil Cioran despre viitor, citate despre trecut, citate de Emil Cioran despre trecut, citate despre timp, citate de Emil Cioran despre timp, citate despre sclavie, citate despre frică sau citate de Emil Cioran despre frică
Eu am venit...
eu am venit la tine să respir
acelas aer și aceiași energie
s-o sorb precum ași soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie
eu am venit la tine să privesc
acelas soare și aceleași stele
cu ochii tăi cu luciu nefiresc
în ochii mei, împleticiți în ele
eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
eu am venit la tine nepoftit
și stând la ușa ta în așteptare
troian de vreme și noian de infinit
în stalactit m-au transformat, de sare
numai atunce tu ai îndrăznit
cu sânge rece, calm a bâigui
-eu vreau să știi- nicicând nu te-am iubit
și ai venit când n-ai ce mai iubi...
poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zăpadă, poezii despre vestimentație, poezii despre sânge, poezii despre ochi, poezii despre infinit, poezii despre energie, poezii despre apă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre suflet
Autobiografie
În copilăria mea copacii erau verzi
Și foarte mulți. Și fluturi prin livezi.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândețe fără de cuprins
Vino devreme sau nu veni deloc.
Pe la cinci ani am început să am coșmaruri dese
Și-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Întunericul le spunea celor morți povești,
Cu lampa stinsă-n casă, se-ațineau umbre la ferești.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când mă trezeam înfrigurat din somnul greu,
Nimeni, dar nimeni, nu venea la patul meu.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când din groaza-mi mută țipăt a străpuns,
Nimeni, dar nimeni, din casă n-a răspuns
Vino devreme sau nu veni deloc.
M-am ridicat pe cer soarele cu ochi de gheață
Privea cum mă petrec singur singurel prin viață.
Vino devreme sau nu veni deloc.
NB. Samhain-ul celtic, premergătorul Halloween-ului, se celebra făcând schimb de sau împărtășind poezii cu tentă înfricoșătoare. Iar poezia de mai sus are legătură și cu faptul că Louis MacNeice și-a pierdut mama când acesta era la o vârstă foarte fragedă.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre verde sau poezii despre tată
Cu tine și totuși fără...
Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.
Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo șansă să nu-nnebunesc?
Cu tine și totuși fără,
cânt, plâng și dansez în noapte.
Cu tine și totuși fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.
Cu tine și totuși fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine și totuși fără,
în iluzii vagabondez.
Cu tine și totuși fără,
încă învăț să trăiesc.
Cu tine și totuși fără,
wtf... am să reușesc!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre plâns sau poezii despre galben
Eternitate... sau... Început de sfârșit?
Știi ce-nseamnă când timpul îți bate la poartă
Fără aviz de primire că... viața e moartă?
Și condus în neant la sfârșitul de ață,
Nu ai forță să ceri,... prelungire de viață?
Niciodat' pregătit să predai ce-ai ținut
Responsabil total irosirii... de avut.
Te credeai tot frumos, pururi june, etern,
Nu conta că auzise-și de rai sau infern.
Doar treceai bucuria de a fi,... zi la alta
Și gândeai că traseu e mereu,... rară halta
Cea cu rol de repaus și schimb de direcții.
Învățai pe ai tăi, te vindeai ca profeții.
La început ignorant, instruit, prof' jucând
Avansai de nebun... spre sfârșitu-ți la rând.
Tu cel micul ce aveai doar un plan nesfârșit
Și cu școli ce-ai trecut, te-ai gândit reușit.
Te-ai iubit cu volupt, tu bărbat sau femeie
Ai vrut trupul să-ți rupi, fără inimă, cheie.
Te-ai produs în copil, fără aseamăn cu tine,
Doar cu chip ce ți-l știi,... dar el însuși de sine.
N-ai produs mai nimic, ți-ai dat munca pe ban.
Alții știu de-ai fost drept, sau un simplu golan.
Ai muncit să mănânci, trup s-acoperi de vânt
Cu nimic ați servi, la intrarea în... pământ.
Căci acum vine timp să predai ce-ai primit,
O nimica de clip' și doar chin nesfârșit,
Un contract de împrumut de a duce la cap
O bucată de trup, pe un suflet purtat.
Un destin neștiut într-o plajă imensă
Cât un bob de nisip, într-o mare' universă.
Important te-ai crezut, dar ești mic în neant
Unde-ai rol să predai un înscris... expirant.
Și refuzi ca să pleci cu cea moarte la toartă,
Spui în van să împlinești un destin, sau o soartă.
Amărâtul ce ești, n-ai ce face... te duce
Prins mai slab ca oricând... la sfârșitul de cruce.
Și de-ai șansă, eroul fi gravat pe cer pânză,
Poți te întoarce-n planetă, cu spirit... de-o frunză.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre trup și suflet sau poezii despre școală
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vulturi, poezii despre vioară, poezii despre trenuri sau poezii despre marină
Fragment I
Treci pe lângă mine în această albă zi,
Ca o făptură vie fără umbră, și
Fără ca nimeni să te poată ști.
Cum, ca fierul cenușiu, să nu mai fie
Ceea ce a fost atât de mult?
Atâta rece vecinicie
După atâta zbatere și-atât tumult?
Poți să respiri în timp rarefiat, fără răspuns?
Pentru piscurile neființei, pasul ți-e de ajuns?
De ce am ales oare
Cerbicia de a vrea totul sau nimic?
Arderea, fără fum și rest, orbitoare?
Aruncarea-n golul gândului cu ochi închiși?
N-am vrut părelnicul păienjeniș
Surâsul ca un fir de borangic
Ne-a înghețat făgăduiala fără soroc.
O, nebunia de a fi vrut totul sau nimic!
Fug de tine, căutându-te în ceas, în loc.
M-am întors în sala goală a Universității vechi
Necunoscut de pereți, de băncile perechi,
Ca un gladiator în arena unui amfiteatru
Deșert.
În capătul pupitrului de lemn inert,
Fata cu părul de-aramă și-obraji de nufăr
Era, dar nu era decât stihia unui număr
Așa cum și pentru vecinicia cerului, patru
Și cu trei fac șapte.
Stam, descumpănit între cer și noapte.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre universitate, poezii despre păr, poezii despre promisiuni, poezii despre numere, poezii despre nuferi, poezii despre nebunie sau poezii despre lemn
Întâlnirea definitivă a omului cu Dumnezeu este nașterea dincolo de moarte. Omul nu-l poate vedea pe Dumnezeu fără să moară față de sine. El nu poate ajunge la sine însuși, în adevărul lui suprem și definitiv, fără să moară și deci fără să renască în chiar sfera lui Dumnezeu.
citat din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre naștere sau citate despre adevăr
Despre Julia și mugurașii ei
Ai contemplat oare (cu privire deloc ursuză)
Un trandafir roșu ițindu-se prin alba bluză?
Sau, altfel spus, o cireașă (asta, ca să nu dublez ispita)
Într-un nufăr? Cum oare chiar în centru-i nimerit-a?
Sau, încă, remarcându-se mereu perpendicular,
O fragă-înfiptă jumătate-n frișca din pahar?
Sau ai mai văzut asemenea rubine îmbujorate
Trăgând cu ochiul din două perle sidefii, surate?
Și-aș mai putea spune multe, fără pe Cel de Sus să mânii,
Despre mugurașii care-i înfrumoșează sânii.
poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre perle, poezii despre cireșe sau poezii despre alb
Fără tine
Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.
poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre ocean
Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm și de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse și neclintite
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure sau un copil.
Uitarea este albă albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănțui profețiile unui oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine (în memoria soției )
Știu că viața-i trecătoare,
că trenul vieții s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viața de pe pământ
doar aminte îți aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheață.
Fără tine Virgi,
viața nu mai este viață.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
și există moarte.
De azi,
pe scara vieții noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ținem de mână.
Fără tine,
viața ține
cât un fir de ață.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veșnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.
poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre prietenie sau poezii despre prezent
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sunet, poezii despre spiritualitate, poezii despre smerenie, poezii despre simțuri sau poezii despre râs
E atât de rece
E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărțire.
De atunci viața îmi pare o lamă de cuțit
Fără tine dulcea și gingașa mea iubire.
E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Și sufletul meu de durere e răvășit,
Fără tine dragostea mea cea mare.
E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!
E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranță!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheață.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre durere
Să cred
a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?
să cred in ce? in viața mea?
azi e... și mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă
să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viața fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...
să cred in timp? el se contractă
să cred in spațiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ
a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
și gândul meu se curmă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp sau poezii despre rai
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tăcere sau poezii despre râuri