Alternanța alternează, veșnicia guvernează
Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morți, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poți să zbori,
Nu ești călător prin nori.
Nu ești în cer, ești pe pământ,
Primești soare, primești vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viață, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învață să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
Nu este cer fără stele,
Nici zbor fără rândunele.
Nu există nemurire,
Nici viață în dăinuire.
Dacă le punem în balanță,
Există deci, alternanță.
Alternanța alternează,
Veșnicia guvernează.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre învățătură
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre stele
- poezii despre rândunele
Citate similare
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre prietenie, poezii despre perseverență, poezii despre nuntă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre visare
- poezii despre poezie
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
De știut
Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.
poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre copaci, poezii despre aripi, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Pastel în penel
Păsări albe- coliere de aripi, pătează clipa...
De întinăciunea sorții mi s-a murdărit aripa,
Mă înalț în curcubee și lumina mă-mpresoară.
Trec lumină spre înalturi fluturi cu aripi de ceară.
Anotimpuri disecate, sângerânde, pier în noapte.
Puerilă amintire, veșnicia ne desparte.
Nu sunt limite ce-ar frânge lumea morții în dureri,
Nu-i nici zi, nu e nici noapte, nu-i nici mâine, azi sau ieri.
Nu există întuneric, nici lumină, nici culoare,
Este-o noapte mai adâncă, de tăceri, întreaga zare.
Universul ni se-arată fără de sfârșit deodată,
Căci e suflet lângă suflet, parcă,-n lumea cealălaltă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sărbători, poezii despre negru sau poezii despre gheață
Fără oameni, toate mor
Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre medicină, poezii despre iubire sau poezii despre dor
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe, poezii despre fructe sau poezii despre fluturi
Nu poți să fii sigur că moneda nu se devalorizează, deci dacă ai bani deoparte, nu poți sta complet liniștit, pentru că nu ești 100% în siguranță. Nu poți să fii sigur că partenerul sau partenera de viață nu te vor părăsi, deci nu ești 100% în siguranță nici la capitolul acesta. Nu poți să fii sigur că vreo boală cruntă nu te va lovi, deci nu ai siguranță 100% nici aici. Asta ne învață că nimic din ce este în exterior nu este sigur, iar securitatea, siguranța și confortul pe care ni le dorim atât de mult, nu există decât într-un singur loc. Acel loc din tine care știe că poți să pierzi sănătate, iubire și tot ce este material și totuși, stând în curul gol printre ruine, poți să te bucuri că mai respiri. Acel loc este singurul loc pe care te poți baza, este singurul loc "real" și "palpabil", este ceea ce îți dă liniște și siguranță. Întoarce-ți privirea din afară înspre înăuntru și onorează, hrănește și îngrijește acel loc pentru că de acolo izvorăște fericirea. Păstrează-ți privirea în afară și mori de frică, stres și inimă rea, copleșit de suferințele zilnice.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre siguranță, citate despre bani, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre timp, citate despre sănătate, citate despre suferință, citate despre stres sau citate despre numismatică
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i nici amiază
Lipsesc reperele în plină zi
Nu-s zori nu-i nici amurg
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază
Nu-i drum nu-i stradă nici bordură vizavi
Bulevardul n-are sfârșit, nici început
Arcurile clădirilor au dispărut
Nicio turlă n-are acoperișul scut
Nu s-arată fața niciunui cunoscut
Nu-s gesturi de politețe la vedere
Nu-i niciun semn de recunoaștere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoție călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul e-o eclipsă
"Accesul interzis" pe pământ și pe marea-ntinsă
Nu sunt poștași nu-s nici cutii poștale
Nu-s vești de pe coastele din depărtare
Nu-i parc nu-i scuar nici fete plimbărețe
Nu-i anturaj nu-i nici noblețe
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poștă, poezii despre început sau poezii despre parcuri
Colinde ratate
noapte presărată-n fumuri
de tămâie și rășină
risipindu-se pe drumuri
noapte grea fără lumină
doar cățeii lunei moarte
se adună pe la porți
magii alungați din carte
ridicatu-s-au din morți
și zăpada schilodită
de-ntunericul din noi
nu mai cântă pe sub luna
cea mâncată de strigoi
scârțâie sub tălpi a moarte
și colinda ni-i străină
că sub brad găsi-voi mâine
stele moarte, luna plină
nici nămeții nu-s departe
și nici ieslea încălzită
magii rătăcesc prin carte
cătând clipa potrivită
să anunțe către cerul
ce-l asteaptă pe iisus
că e noaptea-n care lerul
tocmai a văzut că nu-s
nu-s nici eu și pace nu-i
în bucata mea de cer
și n-am astăzi să cer, cui
stele vii și leru-i ler
două inimi bat să spargă
gheața ce-a-mpietrit deodat'
ochiul magic dus pe targă
noaptea asta spre păcat
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre Crăciun, poezii despre strigoi sau poezii despre prezent
Celălalt
Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.
Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.
Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.
Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.
Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trandafiri, poezii despre sunet sau poezii despre proză
Tu
Unde nu-i libertate
tu ești libertatea
Unde nu-i cinste
tu ești cinstea
Unde nu-i căldură
apropiere de la om la om
tu ești apropierea și căldura
inimă a lumii fără inimă
Buzele tale și limba ta
sunt întrebare și răspuns
în brațele tale și-n poala ta
e ceva ca liniștea
fiecare plecare de lângă tine
se-ndreaptă spre revenire
Tu ești un început de viitor
inimă a lumii fără inimă
Nu ești articol al credinței
și nici filosofie
nu ești regulă și nici posesie
de care să mă țin
Tu ești om viu
tu ești o femeie
și poți să greșești să te îndoiești și să fii bună
inimă a lumii fără inimă
poezie de Erich Fried
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre inimă, poezii despre greșeli, poezii despre filozofie sau poezii despre femei
Fără tine (în memoria soției )
Știu că viața-i trecătoare,
că trenul vieții s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viața de pe pământ
doar aminte îți aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheață.
Fără tine Virgi,
viața nu mai este viață.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
și există moarte.
De azi,
pe scara vieții noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ținem de mână.
Fără tine,
viața ține
cât un fir de ață.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veșnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.
poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre soție sau poezii despre plâns
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre natură, poezii despre islam, poezii despre iad sau poezii despre foc
Miezul nopții
Nu-i noapte tot timpul există și zi,
stele prinse-n colier,
rouă ce-nghite iarba curată,
umbră ce-nșeală căldura în amiază,
crin imperial balsam al inimii.
Nu-i noapte tot timpul există și zi,
Eclipsă de Lună pe cerul senin,
foșnet de lacrimi prinse pe frunze,
săgeată alb-albastră prinsă-n Gemeni.
Nu-i capăt de țară există hotar,
Tradiție din neam în neam,
Suflare de viață pe pământ,
Apostoli ce cântă-n Corul Sfânt,
Tablă de sah în alb și negru.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
Pentru tot ce a creat,
pentru că azi existăm,
Celui ce ne-a luminat,
Imn de Slavă-i înălțăm.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre schimbare
Noapte înstelată
"Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de dacă tot trebuie să-i pronunț numele religie. Apoi ies afară în noapte și pictez stelele"
Vincent Van Gogh Într-o scrisoare către fratele lui.
Orașul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziș negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte și clar.
Orașul este mut. Noaptea fierbe împreuna cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.
Se mișcă mereu. Toți aștrii sunt vii.
Până și luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a își expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul șarpe ceresc, invizibil. absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:
în monstruozitatea grăbită a nopții,
înghițită de marele balaur, să mă desprind
de propria viață fără nici o credință,
fără stomac,
fără plânsete în zadar.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre scrisori, poezii despre pictură sau poezii despre oraș
Noapte dulce
Noaptea dulce
dorul mi-l duce
la mândrul în pridvor
să fiu susur de izvor..
Noapte dulce
te du la el în tâmple
și spune-i pe-ndelete:
Ca gândul lui
nici unul nu-i
cutremură Pământul
când iubește cântul
gurii mele flutur.
Ca al său mângâi
nici unu nu-i
să-mi tremure și buza
când mă iubește-n-tr-una.
Ca al său cuvânt
nici unul pe Pământ
nu știe-a liniști
și-n tâmple a iubi.
Ca a sa inimă bătândă
nici una nu mi-e vină
iubește simplu o copilă
cu zâmbetul de liră.
Ca al său vers verzui
nici unul nu-i
și nici nu cred că-mi este
e singurul poet hai-hui
ce șoapta mi-o iubește.
Ca al său sărut
nici unul nu îmi este
poem de dor tăcut
trecut, prezent și viață-mi este.
Ca însăși El
ce ochii îmi iubește
nici unul nu-i
nici prinț din vreo poveste.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre verde
De-ale toamnei...
Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.
Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.
Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.
Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.
Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.
Nici dragostea nu-i romanță,
Când se cântă la distanță
Și-i lipsită de roșeață.
poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre muzică, poezii despre generozitate sau poezii despre bucurie