Când ne priveam în ochi, cuminţi,
Mi-aş fi dorit să fi simţit
Că tot ce faci este să minţi,
Iar eu fac numai să mă mint...

Valentina Ruică în Însemnări personale (15 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Homo inutilus"

Brânză bună mai sunt unii,
Nu-i împute nici zăduful,
Numai mie mama-mi spune
Că nu fac nici cât burduful...

epigramă de Valentina Ruică (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi–aş fi dorit...

Era atâta primăvară
În ochii tăi când te-am văzut,
Că aş fi dorit să fiu lumina
Ce-ţi mângâie intregul chip.

Mi-aş fi dorit să fiu eu vântul
Ce-ţi vântură rochia inflorată
Şi părul tău să-l răscolesc
Suflându-ţi flori pe la urechi.

Şi aş fi dorit să fiu şi soare
Să te cuprindă a mea căldură;
Şi ploaia ce te răcoreşte
Şi curcubeu după furtună.

Mi-aş fi dorit să fiu eu luna
Ce o priveşti târziu in noapte;
Apoi, când somnul te cuprinde,
Să-ţi invadez visele toate.
Să mă visezi in tot şi-n toate
Numai pe mine.

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lugubrul intră-n scenă
Şi dispare fantezia,
Adicţia mea eternă
Va rămâne poezia!

catren de Valentina Ruică (19 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tandri şi cuminţi

Mergeam prin ploaie amândoi
Tinându-ne de mână fericiţi,
Şi câţi din toţi erau ca noi
Atât de tandri şi cuminţi?

Tu mă priveai cu ochi fierbinţi
Eu mai credeam în sărutări,
Atât de tandri şi cuminţi
Visam o fugă-n depărtări.

De-atunci trecutau ani la rând
Aşa ai vrut tu să mă minţi,
Iar ochii tăi îi văd şi-n gând
La fel de tandri şi cuminţi.

Te-aştept pe vechile cărări
Cu-aceleaşi calde rugăminţi,
Şi fără vechile dureri
In ochii tandri şi cuminţi.

Mai adu-mi vremea înapoi
Incearcă să mă mai săruţi
Si ceru-îl împărţim in doi
Atât de tandri şi cuminţi.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

E-o vreme potrivită de visare
la tot ce-a fost sau, poate, va veni
atunci când voi putea călători
privind, lipsit de griji, departe-n zare.

Nu mai e mult, iar timpul mă îndeamnă
să vreau să se întâmple ca în vis,
tot ce, în zi, consider interzis,
cu tot ce îmi aduce sau înseamnă.

Te chem să mă ajuţi, să fac traseul
spre locuri ce-am visat sau am dorit
când tot priveam, tăcut, spre şemineul

ce corpurile noastre-a încălzit,
iar gându-mi se-ntrecea cu alizeul...
Iubito, iartă-mă, am adormit!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce inima mea nu a înţeles niciodată este că noaptea a fost făcută pentru a dormi şi a te odihni, nu pentru a-ţi aminti şi a te întrista.

Valentina Ruică în Însemnări personale (21 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovata greşeală pe care o comite un cititor, este aceea de a se îndrăgosti de un personaj, dorindu-şi chiar să fi trecut prin viaţa sa. Cu toate acestea, cel de care ar trebui să ne îndrăgostim este autorul, căci numai acesta a putut imagina şi însufleţi o entitate atât de fascinantă, peste care, dacă ai putea, ai arunca o suflare magică, doar să se rupă din carte pentru câteva minute, să schimbaţi o vorbă, un cuget, 'o viaţă'... Mulţi memorează personaje, uneori uitând din povestea cui, uitând chiar esenţialul... Iar dacă personajul îţi pare incredibil, numai gândeşte-te cum este creatorul său...

Valentina Ruică (25 mai 2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu mă număr printre etaloanele frumuseţii "forţate" pe care o promovează societatea, dar cu siguranţă am avut mereu ceva ce le lipseşte multora: demnitate, potenţial şi moderaţie. În absolut orice, oricând şi cu oricine. Am ştiut mereu când a trebuit să tac, când să vorbesc şi când să ascult.
În jurul bomboanelor fondante roiesc toate muştele, iar dacă asta înseamnă idealul feminin, atunci prefer să nu-l ating!

Valentina Ruică (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compliment nevinovat

Vai, iubito, nu eşti grasă!
De câte ori să-ţi mai spun?!
Prin inel pari a fi trasă,
Chiar inelul lui Saturn!

epigramă de Valentina Ruică (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş fi dorit în viaţa asta să am şi un ochi la spate cu care să se roage icoanele la mine când le bârfesc în spatele bisericii.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să te creadă cineva când minţi şi numai când minţi, trebuie s-o faci cu convingere. Altfel, cum să te creadă omul?

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei (1998)
Adăugat de Roxanel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mint niciodată, fiindcă nu mă tem de nimeni. Minţi numai atunci când ţi-e frică.

citat din John Gotti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Stan şi Bran

Ajunseseră Stan şi Bran
La Oxford, la facultate,
Studenţi mari, în primul an,
Dar poznaşi de calitate.

Una sau două poznele,
Vine a treia şi mai mare,
Doi studenţi ce fac belele
Şi-n zile de sărbătoare.

Nu-s cuminţi,
Dar nici nu tac,
Însă, când îşi ies din minţi
Numai boroboaţe fac.

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia ucide cele mai strălucite minţi, dar tot ea le ridică din mediocritate.

Valentina Ioana Pîrlog (2013)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul meu în viaţă este să mă bucur de ceea ce fac, nu să mă uit înapoi şi să spun că mi-aş fi dorit să fi făcut asta.

citat din Mila Kunis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încerci să mă minţi privindu-mă în ochi, să nu fii prea încântat de sine; eu deja te mint că te cred!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar scriu de dor

Iubitule, se-ntoarce toamna noastră
Şi-s tot sărut răsfrânt sub felinare
Plâng ploaia ce se deghiza măiastră
Cu revelaţii ude-n frântele oscioare.

Iar scriu de dor pe-apus cu nostalgii
Tresar adâncuri, simt mişcări caline,
Îmi cer desăvârşirea în nopţile târzii,
Când sufletu' mi-e-nveşmântat cu tine.

Te mint, mă mint, vreau asfinţitul tău!
Port quintesenţă-n trup de muritoare
Să faci din dragoste un ultim empireu
Tu, ploaia mea-n, amurg de resemnare.

Mi se prelinge dumirirea-n pleoape ude
Am să salvez o toamnă pentru amândoi
Să fac un pat din frunze ruginii şi flude
Să-ţi retrăiesc sublimu-n viaţa de apoi.

(2016)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
poşircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..."

poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul vieţii, fie este zdruncinător de suportat prin ceea ce este, fie zdruncinător de suportat prin ceea ce nu este. Din păcate, misterioasa cale prin tunel este prevăzută cu o tonetă în care se tipăresc bilete doar "dus". Viaţa nu are memorie şi-şi uită drumul înapoi. Trăieşte-o cât mai frumos, acum, aflată în plin progres.

Valentina Ruică
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!