Într-o seară
Într-o nu știu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiți.
Eu simțeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.
Dar și acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre nebunie, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre fericire, poezii despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și eu și tu am obosit...
știu... și eu și tu am obosit
pășind prin viața crudă,
de-acum amurgul asfințit
plutește ca o frunză
îl simt și eu, și tu, pe rând,
lăsând în urmă chinuri,
trasându-și brazdele curgând
pe ale noastre riduri
timpul de-acum capăt de drum
nu are ce să facă,
ne va opri și rest de scrum,
l-o pune într-o groapă
ce să îmi spui, ce să-ți mai spun,
a fost și bine-o dată,
îți amintești, eram un un,
acum... și-atâta ceață
eu mi-am ales, poate și tu,
un loc pentru o casă
dacă vei vrea, sau poate nu,
să știi că-i spațioasă
e loc destul atât cât e,
să știi, e etajată,
doar Domnul va alege ce,
urmează... nu de-o dată...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre frunze sau poezii despre cenușă
Copilul cel din mine
Din ce mai pot să îmi aduc aminte,
S-adun, să scad ori să-nmulțesc puțin
Pe ici, pe acolo, cât să nu mă-nchin,
E că-n copilărie-am fost cuminte.
Cuminte-n felu-acela de pe timpuri,
Mult diferit de ce-i "cuminte"-acum,
Când s-a ajuns nu știu de ce și cum
Să treci prin ani ca peste anotimpuri.
Eram cuminte, da, odinioară,
Chiar dacă juliturile-n genunchi
Ori vânătăile pe mâini și trunchi
Se repetau... a nu știu câta oară.
Mai și-nvățam, aveam la școală premii
Prin clasele primare, mi-amintesc,
Chiar mai târziu - aici mai născocesc,
Nu de-alta, doar că ăsta-i tonul vremii
Și simt că viața-mi veche mi-e datoare,
Neînvățându-mă cu-adevărat
Să fiu ce vreau și nu ce mi-a fost dat,
Iar azi copilul cel din mine doare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre prezent, poezii despre premii, poezii despre mâini sau poezii despre anotimpuri
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii
Ori poate pe marginea vietii
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre fum, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre Soare
Nevoie am de tine, tată
Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, și nu mai vine...
Și știu c-aproape nu-mi poți fi,
Și știu c-aproape nu-s de tine.
M-ai părăsit de copiliță...
Eram micuță, te iubeam...
Și nu credeam că-i cu putință
Peste-o zi să nu te am.
Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Și-n altă lume ai plecat.
Am nevoie-atât de mult
Să te am și azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Și să fiu mereu cu tine.
Cinci ani aștept doar să-ți văd chipul
În zile mari și-n nopți târzii,
Dar am înțeles cu timpul
Că te-ai dus și nu mai vii.
Ai lumea ta eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.
Știu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creștet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...
Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoțești când îmi e greu,
Îmi împletești în drum mistere
Ce nu le înțeleg nici eu...
Mă ridici la culmi înalte
Și-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uși neumblate
Pentru visul meu de azi...
Îți mulțumesc că ești cu mine
Și mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii și azi cu mine, tată!
Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinți ca un părinte
Și să mă cerăi de-i necesar...
poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre sfaturi sau poezii despre noapte
Doamnă
Ce frumoasă sunteți, doamnă,
Chiar și-așa, puțin mai tristă
Când pășiți ușor spre toamnă,
Vara voastră mai există.
Când pășiți pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.
Și așa frumos vă șade
Cănd vreți să puneți la loc
O șuviță ce tot cade
Și alunecă din coc.
Chiar dacă vă enervați
Când vă credeți furioasă
Poate nu știți, dar aflați
Doamna mea, sunteți frumoasă!
Știți voi doamnă ce minune,
Ce miracol v-a-ntrupat
Dar pe drum, câte un june
Vă privește încântat.
Fiindcă-n trupul de fecioară
Simt că se adăpostește
Încă multă primăvară
Care vă întinerește.
Iar de cumva se întâmpă
Un fir alb să strălucească
Ici și colo, pe la tâmplă,
Iarna n-o să poposească.
Până fulgii or să cearnă
Fluturi albi într-o ninsoare,
Bucurați-vă azi, doamnă
De căldură și de soare!
E ceva ce mă îndeamnă
Să vă-ntreb ce v-a-ntristat
Iar de nu-mi răspundeți, doamnă,
Răspund eu: n-a meritat!
Doamna mea fără de nume
Știu că nu vă regăsiți
Căci veniți din altă lume,
Dar vă rog eu să zâmbiți!
poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre alb, poezii despre zâmbet, poezii despre virginitate, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Pădurile Înțelepciunii
Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus
Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors și celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:
Nu, nu sunt un ratat.
Știu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecții se învață mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.
Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.
Știu încotro mă-îndrept, știu și calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eșecuri,
Ci doar ocolișuri prin Pădurile Înțelepciunii.
poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre păduri
- poezii despre pagubă
- poezii despre lecții
- poezii despre inimă
- poezii despre eșec
- lecții de engleză
Feerie
Ninge bogat, cu fulgi pufoși,
E-o iarnă ca-n Alecsandri,
Sau poate ca în Grigorescu,
Și-ți vine iar copil să fii.
S-alergi așa... prin tot omătul,
Să simți zăpada sub picioare
Și fulgii moi să ți se-așeze
Pe-obraz și să te înfioare.
Dar stau cuminte lângă foc,
Aud trosnind câte-un cărbune,
Privesc pe geam copacii ninși
Împodobiți, cum nu pot spune,
Pentru serbarea de Crăciun,
Când vin copiii pe la case,
Să ni-l aducă pe Iisus
În cântecele lor frumoase.
Și flori de măr și lerui ler,
Ce cristalin colinda sună!
Ne dă de veste că-i Ajun
Și lumea poate fi mai bună.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (decembrie 2003)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ninsoare, poezii despre Crăciun, poezii despre picioare, poezii despre muzică sau poezii despre mere
Ninge, de Sfântul Andrei
Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănați, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!
Ninge și fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subțire
Și moale, nespus de frumoasă...
Ninge cu fulgi mici și deși,
Din nouri de toamnă, aleși,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranță, îl țeși!
Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaș, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre ochi sau poezii despre lumină
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zăpadă
- citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă
- citate despre șerpi
- citate despre urși
- citate despre superlative
- citate de Hans Christian Andersen despre superlative
- citate despre palate
- citate de Hans Christian Andersen despre palate
- citate despre lumină
- citate de Hans Christian Andersen despre lumină
- citate despre alb
- citate de Hans Christian Andersen despre alb
Flori de fulgi
Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară
ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare
ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă
dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie
iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară
cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat
Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere
Aproape
Te simt mai aproape c-o viață,
iar inima-mi bate în piept
lovind în pereții de gheață
ce-o-nchid în destinu-i nedrept.
Îți simt nemurirea prin stâncă
și-aștept ca blestemul străvechi
să-și piardă puterea căci, încă,
mai cred în destine perechi.
Eram într-o viață-mpreună,
sortiți nemuririi în doi,
dar neguri au vrut să răpună
iubirea sădită în noi.
În viața eternă pe care
nimic n-a putut să ne-o ia
îmi ești, de milenii, visare,
te simt, ești în inima mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre gheață
Fulgii dalbelor egrete
Demiurgi din ceruri cearnă
Fulgi ușori de lerui-ler!
Sănii iuți aleargă-n iarnă
Cu căluți pictați pe cer.
Case-ascunse prin nămeți
Fumegă doar fum de paie.
Pe la cârciumi oameni beți
Ca o trestie-n vânt se-ndoaie.
Deși drumul lor spre casă
Des se-nfundă, n-au regrete.
Demiurgi din ceruri varsă
Fulgii dalbelor egrete.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre săniuș, poezii despre pictură, poezii despre cai sau poezii despre arte plastice
Vis real, imaginar
Nu știu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuși vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuși nimic,
Vrând să mor dar totuși trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Și de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Și mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar și visul poate fi real,
Imaginar,
Și eu uit iar că am visat
Și iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuși cât de impurificat
Dar iată că aud o voce de copil,
Cemi amintește cine sunt
Căci eu uit iar, mergând pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe lâng-un felinar
Și toată lumea spune că-s poet vulgar...
Dar iată, că mai aud o voce,
O voce disperată, de fată
Cemi frânge inima-mi curată
Aglomerată, poluată
De suspine și dureri, ce m-au făcut să simt ce-i astă viață
Ce mă face din nou să ies în stradă
Spunând-ui o triadă...
Îmi spune că-s nebun
Și că dacă voi dispărea vreodată
Ea mă va găsi și mă va întreba
De ce pe ea am căutat-o eu disperat...
Dar iată că au dispărut
Aceste două voci blânde cu zâmbete fine
Acum ele sunt departe de mine...
poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre voce, poezii despre curățenie sau poezii despre înot
De câte ori...
Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...
M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...
M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...
Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...
Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..
De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vioară sau poezii despre religie
Colindul ramurilor de alun
O plângi pe mama-n seara de Ajun,
Vei plânge și în ziua de Crăciun,
Vei plânge poate frații, poate tații,
Așa, neputincios, precum damnații.
Și totuși o lumină nefirească
Pe fruntea rece să se prăbușească,
Nu este nici din cer, nici din pământ,
Ci este din al lor ultim cuvânt.
Auzi colindătorii la ferești,
Sub fulgii care ning ca în povești,
Auzi cum vocile în tine cad
Spre seară, când te-așezi pe lângă brad.
Și rupi din pâinea caldă din cuptor,
Apoi zâmbești ca un umil actor,
Gândind că fulgii care cad pe drum
Sunt mult mai calzi decât ești tu acum.
Să lași lumina asta nefirească
Pe fruntea rece să se prăbușească,
Prieten drag, sub ramuri de alun,
Nu este nimeni singur de Crăciun...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre crengi sau poezii despre pâine
Destin...
Nu știu dacă părinții mei, în vremea-aceea,
M-au așteptat sau m-au dorit concret..
M-a plăsmuit iubirea sau ideea
Unui ciudat și indecent decret?
Am apărut la un sfârșit de toamnă,
Când cerul risipea melancolii,
Omătul începea să se aștearnă
Și străzile erau tot mai pustii.
Eram copil frumos, cu ochi albaștri,
De prima dată mama a simțit
Că m-au sortit de Sus, gingașii aștri
Să fiu mereu odorul ei iubit.
N-am fost nicicând elevă eminentă,
Științele exacte le-am urât,
Dar nici la coada clasei, repetentă,
Mai jos de 7 nu am coborât.
Eram cuminte, poate prea retrasă,
Nu îmi plăcea pe străzi să hoinăresc..
Doream atât: să mă închid în casă
Și carte după carte să citesc.
Curtată nu eram ca orice fată,
Dezamăgită-n hohote plângeam,
Dar fericirea o găseam deodată
Când, pe hârtie, stihuri împleteam.
Am mai iubit și am mai fost dorită...
Cu greu am întâlnit al meu ales,
Dar Soarta m-a voit nefericită,
Cu drumuri bifurcate în alt sens...
Am încercat și cea mai grea durere.
O cruce când părinții-au devenit,
Am plâns numai ascunsă, în tăcere,
Dar n-am pierdut atunci tot ce-am iubit.
O soră și-un nepot mai am pe lume,
Sunt viața mea, sunt universul meu,
Iar uneori chiar sufletul îmi spune
Că ei sunt mai presus de Dumnezeu.
Prin viață mă-nsoțește Poezia
Și Omul ce-l iubesc și mă iubește,
Care îmi înțelege.. nebunia
Fiindcă și el, prin Ea, se dăruiește.
Nu e povestea scrisă într-o seară,
Nu este slova cu parfum divin,
Ci-s vorbe așternute într-o doară
Ce povestesc real al meu destin.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre poezie, poezii despre știință, poezii despre versuri, poezii despre tăcere sau poezii despre superlative
Jesse: Poate că ce spun eu este că lumea ar putea evolua în felul în care o persoană evoluează. Ca, de exemplu, eu... Îmi merge mai rău? Îmi merge mai bine? Nu știu. Când eram mai tânăr, eram mai sănătos, dar eram răvășit de nesiguranță. Acum sunt mai în vârstă și problemele mele sunt mai profunde, dar sunt mai pregătit să le înfrunt.
replică din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre evoluție, citate despre vârstă, citate despre tinerețe, citate despre sănătate, citate despre nesiguranță sau citate despre bine și rău
Oare am fost viu?
Dacă privesc timpul în urmă
Nu știu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.
Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Și-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.
E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.
Noaptea-i afară și în rime,
Liniștea-i la ea acasă
Și e tristețea lângă mine,
Stă lungită și nu-i pasă.
O îndulcesc c-o poezie,
Să îmi zâmbească când și când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.
Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Și-aud și pomii și-a lor ramuri
Și frunzele murind pe drum.
Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roșite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viață viu un timp.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Je t'aime
nimic nu mai e ce a fost
sau a fost
nici dragostea
o bucată de pâine atât de proaspătă
și mirosul ei cald
e destul
ori poate cam prea puțin
sau nimic
spune
este totuna să aprind un chibrit
?
ceea ce simt
picturi într-o expoziție
sunt valurile plutind pe buzele tale
sau o chestie
te înțeleg
te simt
suntem acum
ca și cum
doar noi... și numai
noi doi
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Re-naștere
Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.
Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.
Poate că n-am știut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.
Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.
Cerșesc, străin, la porți, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Și nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Și lumi de pace-n mine se surupă.
O vrajă în neant se risipește,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naște-mă odată! Și păzește,
Să nu mă pot simți... ne-vinovat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vulcani, poezii despre vinovăție sau poezii despre mântuire