Feerie
Ninge bogat, cu fulgi pufoși,
E-o iarnă ca-n Alecsandri,
Sau poate ca în Grigorescu,
Și-ți vine iar copil să fii.
S-alergi așa... prin tot omătul,
Să simți zăpada sub picioare
Și fulgii moi să ți se-așeze
Pe-obraz și să te înfioare.
Dar stau cuminte lângă foc,
Aud trosnind câte-un cărbune,
Privesc pe geam copacii ninși
Împodobiți, cum nu pot spune,
Pentru serbarea de Crăciun,
Când vin copiii pe la case,
Să ni-l aducă pe Iisus
În cântecele lor frumoase.
Și flori de măr și lerui ler,
Ce cristalin colinda sună!
Ne dă de veste că-i Ajun
Și lumea poate fi mai bună.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (decembrie 2003)
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre copilărie
- poezii despre Crăciun
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre mere
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
1 VICTORIAN [din public] a spus pe 17 aprilie 2014: |
feerie?...nu mai spune! sau în somn vezi lucruri bune. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.