PE-NTINS DE APE SE PRĂVALE STELE-N NOAPTEA CARE MĂ-MPRESOARĂ VISURI
Pe-ntins de ape se prăvale stele-n noaptea care mă-mpresoară visuri,
Din care nu mai vreau să ies în dimineţile ce par ca reci abisuri.
Îl caut pe Oniris, ca-n somnul meu adânc alăturea să-mi fie,
Să hoinărim în doi prin univers şi luxuriante paradisuri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea lui Morfeu

Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopţile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.

Morfeu? L-am căutat şi prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniţii rele
Că uneori aşa sunt ale mele
Şi nu doresc să fie ne-nţelesuri.

Mă îngrozea oniricul periplu
Ş-am apelat la îngerii albaştri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ş-apoi să zboare liberi către aştri.

Insomnicele nopţi să nu mai vină
Să pot dormi şi-n raza de lumină!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii-ape curgătoare

Trecut-au anii - ape curgătoare!
Au dus cu ei atât de multe visuri
Născute-n ale inimii abisuri
Să fie de speranţe dătătoare.

Profesori nu-s! Plutesc în paradisuri!
Ne-au însuflat idei înălţătore
S-avem în viaţă veşnic sărbătoare;
Ei n-au făcut vreodată compromisuri.

Aniversăm cu cinste întâlnirea,
Iubiţi colegi veniţi de pretutindeni,
Sperând că toţi ne-am împlinit menirea

Şi Alma Mater ne-a chemat să mergem
La sărbătoarea noastră cu Armindeni,
Ca tot ce fost-a rău în noi să-l ştergem!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia viselor

Prin nopţile mele pluteşti,
purtată pe ape tăcute
de visuri ce-mi spun că tu eşti
trimisă din lumi nevăzute.

Corabie-a viselor mele,
cu vele ce-atârnă molatic,
prin neguri ascunse de stele,
ce cauţi pe-un drum singuratic?

Te-atrage o zare ascunsă
de ceţuri domnind peste ape
sau mergi, de o vrajă pătrunsă,
spre zorii ce vin să se-adape?

Te-aştept să-ţi dezvălui misterul
în noaptea pe care-o alegi,
sau... pleacă şi-atunci, poate, cerul
m-alintă cu visuri întregi!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternului destin

Deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranţe, speranţe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.

Mă bântuie-ntruna un dor levantin
şi parcă-mi aduce mereu între pleoape
deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.

Trec anii de-a valma şi tot mai străin
mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deşertul şi oaza, eternul destin.

rondel de Corneliu Neagu (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise ideale

Cele mai plăcute visuri
Pot să nască din abisuri
Şi pot duce-n paradisuri.

tristih de David Boia (12 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte visuri

Tu eşti prinţesa celor şapte visuri
pe care timpul mi le-a dăruit
în vremea când nu existau abisuri
de netrecut în somnu-mi liniştit.

În primul... te-am găsit şi dintr-odată
o lungă aşteptare s-a sfârşit,
căci inima-mi, cu tine plină, toată,
în braţe de iubire te-a primit.

S-au derulat, în visuri următoare,
atâţia ani în care ne-am iubit,
o fericire făr-asemănare,
şi o iubire fără de sfârşit.

Doar unul n-am trăit din cele şapte:
cel... de la răsărit, în care noi,
ne vom alege-o anumită noapte
şi vom începe-un zbor etern, în doi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul meu de ape

Împotrivit cu somnul în subţiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea şi mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.

Zvâcnesc în mine-ngheţul albastru şi duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Şi-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân’ la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.

Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Şi-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.

A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără şi piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud şi aspru mersul în care mă scufund,
Şi-n liniştea-i cuminte mă mint tot mai aproape.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se urneşte bolovanul

se urneşte bolovanul
şi porneşte-ncet la vale:
se prăvale, se prăvale,
striga-ntruna prostovanul!

cine ştie la un semn
după ce plăteşti uiumul
încotro apucă drumul
pe tărâmul lui de lemn!

bariera se ridică
şi trăsura-ncet dispare
prin ţinuturile-n care
întâlneşti lumea peltică

vai de cel care nu ştie
locul lui într-o verigă
care prezident sau rigă
va cădea din ierarhie?

un popic două popice
domnii care stau în lojă
banii cheltuiţi pe ojă
mai bine-ţi luai arşice!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă odhihnesc cu stele-n zăpadă

Mă odhihnesc cu stele-n zăpadă
Cu drumuri obosite la răscruce,
Crepusculul adoarme în ogradă
Şi tata plânge răstignit pe cruce.

Şi am să plec cu noaptea-n neumblare
Să smulg o rază din adânc de mare.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele Femeii

Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
şi moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi

Răsare soarele din ochii tăi
ţi-aruncă noaptea stele-n pat
şi-n degete îmi cresc văpăi
când mă întorc şi sunt bărbat

Ţi-aruncă noaptea stele-n pat
iar moartea se azvârle-n hău
şi toate-n cer s-au întâmplat
cad versuri de pe trupul tău

Răsare soarele din mâna ta
începe-o eră nouă dragostea

hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire de ape

mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific
să caut mărgeane, perle şi corali
dau şi de gânduri negre vreau să le purific
întâlnesc şi demoni urâcioşi imorali.

mă scufund în suflet ca într-o fântână
vreau să se oglindească stelele în mine
iubirea de luceafăr veşnic să rămână
să ardă depresii să-mi dea nopţi senine.

prietenii mei dragi îmi sar în ajutor
ce fericită sunt să-i simt aproape
cu cuvântul dulce, tandru, mângâietor
încropind euforia din limpeziri de ape.

dorul meu febril călător cântă pe-afară
ţinând isonul în acorduri de fanfară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinţi ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar şi abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât şi prost
Şi-ai cărei ani pierduţi, plini de mizerii,
I-am zugrăvit aşa precum au fost.

Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniştit al veşniciei,
neliniştit, căci nu ştiu dacă-apuc.

poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seri de mai

curge pârâul în adieri domoale
şi luna ni se-arată tremurător pe ape,
se lasă seara-n gura nopţii moale
iar ciutele vin cârduri să se-adape.

în vale unde malul se prăvale,
doar ierburile sunt aşa fecunde,
pârâul curge-n adieri domoale
şi noaptea închide geana peste unde.

din cer cad artificii mii de stele,
pădurea pare un tărâm de vis,
cad toate peste gândurile mele
ca un balsam venit din paradis.

aş vrea, ţinându-ne frumos de mână
în seri înmiresmate cu minuni
să-mi fii, iubito, tu pe veci stăpână,
ca doi îndrăgostiţi frumoşi, nebuni...

nuntiri celeste, timp duios şi tern
şi pe deasupra doarme luna rece,
ce bine-ar fi să fie aşa etern,
dar timpul vremuieşte, totul trece...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

tăcerea s-a culcat între şoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
păşesc peste ape
cu măşti de oţel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace şi timpul rămas
mă aşez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
şi voi vâsli
spre ţărmul umbrei mele
voi pleca în nefiinţă
în dansul ploilor în noapte
şi din adâncuri
mă reîntorc în ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul de la masa de cărţi

În dimineţile în care scriu,
Cărţile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.

Ce proaste sunteţi, le şoptesc zâmbind
Cărţilor care veşnic mă-mpresoară,
Precum un laţ cu ochiul recitind
Acelaşi gât, pentru a mia oară!

Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-şi găseşte loc,
Până ce voi nu veţi pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu ştie că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n răşină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Şi-o plânge, şi-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie şade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind să mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veşted, pe val după val,
Plouă cu moarte şi plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să te vreau

nu pot să te vreau,
nedescifrate hotărâri sunt în neîmpăcata iubire,
convoi lung de iluzii tresărind arhaic
graţie eternului amăgitor scăldat în glasul dulce.

nu pot să te vreau
împăcând noaptea cu lumina din frunze,
aşa de aproape încât visele deşarte
ştiu că sunt năluci şi nu există.

nu pot plimba euforia prin abisuri
lângă fântâna aceea care minte.

nu pot să te vreau
peste fragilul adânc răscolit
ce cunoaşte infernul zărit în acel te iubesc nesupus.
nu pot să te vreau într-o biserică de plumb.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Magnolia în parc e înflorită
Şi adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.

Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseţilor ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.

Pământul ud sămânţa o aşteaptă
Să o clocească până la-ncolţire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulţumire.

O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de visuri

cioburi de visuri pline de oboseală,
după rockul suspendat în aer,
se ascund într-un glob de cristal.
etichete se lipesc de picioare
după încercări eşuate de alergare în sus.
mai multe explozii din dragoste au coborât pe pământ
luând cu ele secretul frumuseţii.
pe cărarea neplecată rămasă-n torentul vântului
mai trec iluzii neîntrebate
şi luna mai deschide noaptea.
dragostea ucisă de atâtea ori, tot mai bate la uşă
ieşind din mătasea fluturilor
ca prima iubire din raiul albastru
aprinzând ispitele reci.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!