Rutină de toamnă
Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.
Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n rășină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.
Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie șade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape
Volburi din matcă dorind să mă scape.
Fulgeră! Tună! Chipul meu pal
Lunecă veșted, pe val după val,
Plouă cu moarte și plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre tată
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
Citate similare
Rondel sărac
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi crește în odaie,
De rouă și de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,
Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,
Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Și plouă, plouă, plouă...
rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sărăcie, poezii despre rouă, poezii despre ore, poezii despre creștere sau poezii despre ceas
Am visat acest vis și încă-l mai visez
Am visat acest vis și încă-l mai visez
și-l voi visa cândva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea și tu.
Acolo, într-o fațetă a noastră și a lumii-ntregi
val după val se sparge-n țărm:
și-n val o stea, o pasăre, un om
val după val - real și vis și moarte.
Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decât Viața, iar în genunchi eu cad
în fața miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări și orașe, sclipind și strălucind prin fum.
O mamă plânge luându-și pruncul pe genunchi.
poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre păsări, poezii despre oraș, poezii despre moarte sau poezii despre fum
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre natură sau poezii despre lumină
Septembrie
Florile sălbatice care-acoperă acest ținut au fost martore la căderea zeilor,
Dincolo, departe, adie un vânt care se îndepărtează tot mai mult,
Țitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi,
Îl întorc pe Dincolo înapoi pe pășunile lui.
Acesta se numește lemn, iar aceasta meșă;
Țitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.
Acest Dincolo există doar în moarte, înghețat un buchet de imortele.
Oglinda lunii atârnă nemișcată de un mileniu deasupra pășunii.
Țitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.
Singur, traversând gânditor aceste pășuni ale clipei.
poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn, poezii despre gheață, poezii despre flori sau poezii despre existență
Iubirea pierdută
Iubirea-mi e pasărea c-o aripă frântă
Ce șchioapătă cerul și plouă cu lacrimi
Și-o doare, tot plânge, se simte înfrântă
Și invocă moartea să scape de patimi.
Vânturile-o poartă peste munți și ape
Gândurile-o dor și visele-i sunt crude
Speranțele moarte-au început să-i sape
Un mormânt în norii-n care se ascunde.
Înfruntă furtuna din ce în ce mai rece
Razele de lumină nu se mai văd de nori,
E toamnă târzie și-o lovește când trece
O frunză ce-ntreabă de-un plop prin călători.
Coboară-mpreună pe joase tărâmuri
Se reazemă de scoarța unuii vechi arțar
Și privesc prin zarea bătută de vânturi
Către-al dragostei nevăzut hotar.
Se culcă... și frunzele bătute de vânt
Se-alătură noilor căzuți pe pământ
Toate dragostea o cântă și le doare-atunci când
Un fulg lipsit de milă se-apropie... dansând.
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frunze, poezii despre înfrângere, poezii despre început sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre verb, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre apă
Plouă
Plouă iar, plouă metodic, plouă lung și plouă des,
Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares.
Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, și azi,
Plouă și la țărm de mare, și la munte, peste brazi.
Plouă-n gară la Suceava, în Galați și în Bacău,
Plouă ca și cum chiar ploaia a murit... și-i pare rău.
Plouă-n răpăit de tobe boleroul lui Ravel,
Plouă cu mitraliera, plouă într-un mare fel.
Plouă, fulgeră și tună, plouă ca la Început,
Plouă într-o veselie, plouă cinic, absolut.
Plouă mult, și greu, și tare, plouă halucinogen,
Plouă cu nerușinare, plouă sadic, patogen.
Plouă ca la-nmormântare, ca la ultimul Sfârșit,
Plouă strașnic, plouă-ntruna, fără milă, prăbușit.
Plouă cu nemiluita, plouă gotic, plouă crunt,
Plouă-n valuri, în averse, deșănțat, în amănunt.
Plouă grav, plouă despotic, plouă iarăși, plouă crud,
Plouă fără încetare, plouă de la nord la sud.
Plouă ca o-njurătură, plouă ca un recviem,
Plouă ca o întrebare: cine-am fost, cine suntem?
poezie de Eduard Lupascu (19 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre sadism sau poezii despre nerușinare
Din ape
O rază de soare se odihnea
pe umbra unei lacrimi,
reflecții multicolore
din ape, pe ape,
Libertatea plutea pe aripa
pescărușului călător,
magia zborului ușor
din ape, pe ape,
Fericirea o scufundam in mare
cu salt de delfin,
năvodul ți-l întindeai,
ca iarăși s-o-nchizi,
iubirea-ți prea multă
de tine și moarte,
a noastră poveste,
din ape, pe ape...
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre pescuit, poezii despre libertate, poezii despre fericire, poezii despre delfini, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Mâna care ține Soarele
- dedcație pentru C. D. -
Mâna care ține Soarele aproape
Și unește cerul, cu nisip și ape,
Poartă-n ea lumină, suflet și destin
Și ne duce gândul pe tărâm divin.
Fiece celulă lacrima și-o poartă,
Plânge cu iubire, plânge viața toată.
Vânt de dor de mamă urcă-n cer și plânge...
Brațu-i este armă și dureri și sânge.
I-a crescut durerea... smulge munți de gheață.
Crucea fiicei sale i se-arată-n față.
Timpul se oprește, nu mai este lume,
Își întinde brațul, lauri să adune
Și să pună-n suflet la copila dusă.
Însă printre îngeri ea îi e ascunsă.
Cu năpârci se luptă, cale să își facă,
Dar iubirea-i este ca un fel de groapă.
Dreptul său la viață-i "a se răzbuna".
Mamă care plânge pentru fiica sa!
Cerul e în doliu! Ce durere mare!
Un erou al păcii, somn de veci își doarme...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre îngeri, poezii despre suflet sau poezii despre pace
În noaptea adâncă
Mai sunt câțiva fideli trecutului,
Așa cum sabia-i fidelă scutului
Și ne îndrăgostim de toamna rece,
De umbra teiului sau umbra nucului;
Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri
Și se aude vag ecoul cucului,
Toți pădurarii-și cară lemne-n casă,
Doar lupii se așază-n jurul focului.
*
Plânge și muntele, plânge câmpia,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
Plânge salcâmul și ciocârlia,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...
Plânge mioara, plânge și lupul,
Apoi gura nopții, hulpav, îi mănâncă,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre fidelitate, poezii despre tei, poezii despre stânci, poezii despre râuri sau poezii despre păduri
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere sau poezii despre sculptură
Pe malul lacului Geneva
Tu lac întinzi năframe vii de ape,
Argintul undei pe nomad opal,
Culorile par moi, miresmele pe-aproape
Plutesc înspre cabane peste val.
Din soare stins se cerne prund de aur
Pe lac, în somn talaze dezmierdate,
Curând amurgul cade peste plaur
Și-aprinde ape mov împurpurate.
Sub valuri de-aburi albi stâncile sumbre
Fantome-nfricoșate par în noapte.
Tăcere. Din cascade-voci de umbre,
Și apele-n cădere sună șoapte.
Atunci să vezi minunile fluide
Cum scapără, se-aprind și flacăra e val,
Jeratic dogorind văpăile lichide,
Pe focul stins al zilei, în licăriri pe mal.
Leman albastru, cerului oglindă,
Vioi azur de Orient. Simte-un fior
La măreția-ți cele ce te colindă
Posomorât ești, aprig și totuși zâmbitor!
Nici marea n-are valuri de poveste,
Nici munți în jur mai falnici decât tine
De pază stau înaltele lor creste
Cu mândre frunți spre zările-lumine.
O de-aș rămâne pe-al tău mal
S-aud cum plânge apa jalea lin,
Și cum se tânguie în unde blândul val
Să fiu aici mereu, să mor senin!
Dar nu, eu voi pleca, iubite ape
La revedere - poate niciodată,
De-ntâia mea iubire cât de aproape
Va fi de voi pe valuri legănată.
poezie celebră de Iulia Hasdeu (august 1884), traducere de Monica Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre zâmbet, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre marină
Cuibul
pe degete litere
pe buze cuvinte
pe coală întrebări
la răscruce de timpuri
versul curge și se scurge
printre flori și nestemate
rug în mine și în sânge
plânge dorul printre voalul de cuvinte
plouă iar, e frig în toate
tu mă aștepți în largul mări
într-o barcă ferecată între valuri
trece un val și vălul cade
dezvelind în larg, pe ape
o fecioară între ape
bate inima întruna
trec și păsări migratoare
căutând un cuib, o casă
bate vântul, țipă ploaia
am rămas pe țărm de lume
așteptând un dor, o boare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre virginitate sau poezii despre păsările călătoare
Mă plouă
Mă plouă dincolo de visul vieții,
mă plouă cu tine,
culoare din ploi,
ridică-mi de poți cortinele ceții,
și lasă-mi să plouă o ploaie
de joi!
Îmi lasă să plouă pădurea
pe mine
și gândul, iubito, îmbibat doar de noi,
să simt gustul holdei sub coaja
de pâine,
să fim doar iubire, iubind
amândoi!
Ne plouă trecutul cu clipe
uitate,
ne plouă tăceri în săli de așteptare,
apusuri cu tine, atingeri
furate,
pe cât azi me place, ne plouă...
ne doare.
Ne plouă pe dealuri, iubirea lumină,
ne plouă un gând, rătăcind
depărtări,
ne plouă pământul mereu cu o vină,
la țărmuri de ape, pe tulpina
de mări.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre uitare
Plouă, pic, pic, pic
Plouă, plouă, pic, pic, pic!
și nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.
Frățiorul meu cel mic
este tare supărat
și mânuța-și răsucește
în păru-i cârlionțat.
Nu-nțelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuțele-n băltoace...
O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
și plânge acum cu ploi?
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre negru sau poezii despre jocuri
Privesc cum plânge cerul
Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știe că în somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
Și-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Și își deschide cupa primul vis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zambile, poezii despre sat, poezii despre rochii sau poezii despre primăvară
Și plouă
Și plouă vertical cu sunete gri,
Plouă pe acoperișuri și pe geamuri,
Plouă pe mine ca și cum n-aș fi,
Plouă pe întinse coclauri.
Și părul mi-l udă lipindu-l de față,
Păsările stau agățate de ramuri
Și lacrima ploii plânge pe talpă
Și curg șiroaiele-n valuri.
Secundele fug ca după masacru,
Lung șir de ochi se uită tăcând,
Mă uit căutându-ți umărul tău tandru
Și ploaia nu tace, aleargă plângând.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre secunde sau poezii despre crengi
Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre ploaie, citate de Alexandru Macedonski despre rouă, citate de Alexandru Macedonski despre flori sau citate de Alexandru Macedonski despre durere
Umbre
leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de pașii rămași
în noaptea ce cădea peste ape
așa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcați în palide umbre
pășeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii pași
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe țărm
cu brațele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce așteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!