Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mă iartă

Mă iartă, nu mai am cuvinte,
Dac-am greșit îmi pare rău,
Nu-mi lua aducerile-aminte,
Nu m-alunga din drumul tău.

Mă lasă într-un colț de vise
Cu șoaptele... să te veghez
Și stelele în noapte-aprinse
Mă-nvață cum să le păstrez.

De crezi că se sfârșiră toate,
C-a fost să fie numai scrum,
Tu, cea născută din păcate,
Mă iartă... dacă poți... acum.

poezie de din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rugă și ploaie

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte

Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate

Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare

Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte

Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
iartă, Doamne, de păcate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se duse mama (mamei mele, Gheorghița)

Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o Doamne printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, -i fie bine.

În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut,
Mereu... ea m-a iubit Dumnezeiește
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.

De poți Părinte, spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila, Tu, o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici numai ceartă.

Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Și de-acest lucru, sufletul, mă doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă iartă Tu, Doamne

Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat tânăr... nu mai pot fiu,
Dar visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate și asta-i prea târziu.

Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi

Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.

Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.

Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

tată,
dă-i tu fetiței de doi ani
înțelepciunea frunzei

zborul întors al celor ce pleacă

galbenul din bobul de grâu

negrul adânc al pământului
spală-l tu cu lacrima ta
izvorâtă din cer

pe mine mă iartă, acum
când ghețurile dorm,
pentru toate păcatele

iartă că sunt fruct copt
în noaptea dintre vișini

sunt mare,
tată, am crescut
în lumea ce cade în gol
a neputință

mă spală cu lumină dacă poți
așa cum speli cocorii, tată,
și mă iartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă iartă, Maică Românie!

Mă iartă, Maică Românie,
nu-ți sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoșească glie,
nu mai știu -ți fiu gorun!

Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Și nu mai știu ce-i vrednicia!

Mă iartă, Maica mea cea blândă,
te-am vândut pe trei arginți!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minți!

Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar și greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!

Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânși!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unși!

Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!

poezie de (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se duse mama

Un poem dedicat finului meu, care azi și-a condus mama spre veșnicie...

Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o "Doamne" printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, -i fie bine.

În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut
Mereu... ea m-a iubit''Dumnezeiește"
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.

De poți"Părinte", spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila,"Tu"o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici numai ceartă.

Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Și de-acest lucru, sufletul, mă doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai iartă și tu

Mai iartă și tu... mai iartă și tu
Nu-l lăsa definitiv din viața ta plece
Chiar de ți-a făcut bucăți sufletu'
Într-un final fiecare rană îți va trece.

Mai iartă și tu. Nude timp risipă,
Glasul lui și-acum se-aude din surdină
Rememorezi printre lacrimi fiecare clipă,
Nu lăsa răceala între voi intervină.

poezie de (21 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dac-ar fi fost...

Dac-ar fi fost... nici nu era... eu...
Se pare că... deși.... mai știi.... erau...
Din contră, poate ... așa... mereu...
Acum de ce .... tu zici ... sau...

Sunt sigur .... de fapt... eu nu... în fine...
Se întâmpla sau... nu știu.... numai tu....
Îmi pare rău, cu toate că... ei bine,
Putea să fie... dacă noi... sau nu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine aș putea ...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și acum ce să fac

și acum... ce fac,
îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu

te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

și cum de îmi permit -ți cer,
să te mai chem din nou aproape,
-ncerc o floare -ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
-ți fur privirea ce mă fură

mă mulțumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
pentru mine îmi ești roză

iartă dacă am greșit,
iartă și mă înțelege,
mă plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, -ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt și blestemat,
Le-am amețit cu un boboc de floare
Și-n așternut, frenetic, le-am intrat.

Roșesc acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu țuică și cu vin,
Le-am cucerit cu numai trei cuvinte
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos și hoț, furând iubire,
Plăcere-mpart și fericire-aduc,
Oferte am pot spune, în neștire,
La poarta mea-i vacarm și balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate, dar și confesor,
Orice iatac deschid fără de cheie
Știu iubesc divin, răscolitor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt... și blestemat,
Le-am amețit cu un boboc de floare
Și-n așternut, frenetic, le-am intrat.

Roșesc, acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu țuică și cu vin,
Le-am cucerit... cu numai trei cuvinte,
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos și hoț... furând iubire,
Plăcere-mpart... și fericire-aduc,
Oferte am, pot spune, în neștire,
La poarta mea-i vacarm și balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate... dar și confesor,
Orice iatac deschid, fără de cheie,
Știu iubesc, divin, răscolitor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

False suveniruri - II

Nu-mi ipoteca visele
În răni inutile;
Ascunde cruzimile-n tine,
Mă iartă de regăsiri martire?!

Nu-mi ipoteca visele
În poezii juvenile
Și nu mă trăda pe-un psalm
Mă iartă între ce voi fi și ce eram?!

Nu-mi ipoteca visele
După nopți și zile
Ca să mai împărțim în doi
Și stropul ultim din miezul unei ploi?!

Nu-mi ipoteca visele
Cu metafore ce-ard în lire
Falsificând esențe și trufii
Ca și părinții care fug de copii?!

Nu-mi ipoteca visele
Chiar de ești fără iubire
Ca un emigrant care întreabă
Dacă mai sunt între noi hotare?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit

La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...

De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...

De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?

De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă mă lași
Să-ți fiu părtaș, -ți fiu părtaș...

Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...

Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
dau pomană pentru voi, ca un creștin.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, -și ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
iasă-n locul meu la țintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, -i pomenim!
și liniștea cu clopote bată.

Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de din blog Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aici sunt păcate

Și-mi iartă greșeala de-a ști iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii mă iei

Greșeli sunt destule și știu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viață sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierți,
Nu pot să nu fiu și aștept mă cerți

Aleg semnul crucii chiar dacă greșesc,
Regrete m-apasă, dar vreau trăiesc,
Degeaba promit încerc mă schimb,
Nu știu cum să port o coroană de nimb

Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg

Atunci când va fi judecata de-apoi,
Oricum ne-om întoarce în cerul tău goi,
Nu vreau mă judeci prin ce-s pe pământ,
Aici sunt păcate, acolo sunt sfânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-și mai iartă vina niciodată
C-a greșit amarnic și adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.

Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegrește. Nu iartă, haina.

Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ți moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.

Inima nu-și iartă vina nesfârșită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viața mea nu lasă umblarea greșită,
Al meu plâns cu jale și fierul îndoaie

Dar tu, minunată, înger ca din ceruri,
Toate păsuit-ai și le-ai șters pe toate.
Mi-ai cântat de una, mi-ai cântat și-n coruri
Gata ca de nuntă hainele-s curate*.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refuzul tău...

ți-am cerut mâna o păstrez,
prindă ale mele palme,
pe ea -ți pun un mic inel,
să-mi fii soție peste toamne

dar nu ai vrut și ai plecat,
lăsându-mă pe altă lume,
mă încolțești cu un păcat
nesăvârșit, neștiindu-i nume

mă chinuiesc știu de ce?
răspunsul îmi așterne noaptea
și o veghez și mă veghez,
crăpându-mi ochii dimineața

ți-am cerut mâna o păstrez,
refuzul tău a rupt din mine
dorințele și al meu crez,
fiu cu tine, doar cu tine

de astăzi nu mai cred nimic,
ai șters trecutul cu o vorbă,
din ce am fost sunt un pitic
doar umbra mea îți caută umbra

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tratat de singurătate

Doar calul meu bun mă așteptă-n tăcere
De parcă mai ieri, priponit l-am lăsat,
La marginea clipei, urlând de durere,
Să caute visuri străine prin sat.

Mă iartă, prietene drag, pentru toate,
nu a fost ieri această lăsare,
Iar somnul și foamea și grija mea, poate,
N-au fost de ajuns -ți găsești o cărare.

Mă iartă, ochiu-mi flămând de o vreme,
Orbit de un drum prin iluzii deșarte,
A stat la o lume distanță și geme,
A stat într-o lume cu sânge și moarte.

Îmi iartă, prietene, fapta mea gravă,
vise străine au curs zi de zi
Pe carnea mea vie, săgeți cu otravă
Acum poposesc și mi-e greu, dar tu știi

Că lupta aceasta nebună mi-a dus
Și suflet și carne și oase și tot
Pe drumul de sare și preț nu le-a pus,
Străină -i fiu, străin-am să pot.

Și calul văzând cum din lacrimi fac râu,
Genunchii lui slabi se-ntăriră pe loc,
Smuci dintr-o dată, scăpă și din frâu
Pe nările-i blânde ieși numai foc.

Să mergem, stăpână, o lume ne știe
Și lasă-l în urmă facă, ce-o vrea,
Din cupă soarbă tăcerea lui vie
Și noaptea -i fie străină și grea!

Să-ți caute ochiul și mâna și visul
Să simtă dispreț, și uitare la fel,
Să-ți plângă pe urme, -ți mângâie scrisul
nu-l ierți, desigur, simtă și el

Pământul cum fuge, și oasele-i moi
Să caute-n zare un semn cât de mic,
Iar ochii -i fie de tine mai goi
Și gloria lui însemne... Nimic!

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Ionescu

Păcate sfinte

Din toată ființa-ți divină
Numai o singură privire
Mi-a fost de-ajuns ca devină
Cea mai frumoasă amintire.

Iar din întreaga ta iubire
Ce veșnică vreau rămână
M-am mulțumit ca amintire
C-o fină strângere de mână.

Și... copleșit de fericire
Portretul tău să întregesc
Eu voi purta ca amintire
Zâmbetul tău cel îngeresc.

Până la prima întâlnire
Și toată vremea înainte
Nu-mi vor pieri din amintire
Aceste trei păcate sfinte.

Cu imensă bunătate
Tu mi le-ai dăruit pe toate
Îți urez multă sănătate...
Să fi ferită de păcate.

poezie de din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!