Copii indienilor
Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiți, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton și magazine.
Copacii atunci erau înalți până la cer
Și nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici și nu era nicio clopotniță,
Doar păduri, păduri și indieni și nici o temniță.
Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urșii dădeau târcoale-n jur
Locul acum e altul, fără izvoare și frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim și ne jucăm azi noi.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre India
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre urși
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
Citate similare
Fetița s-a ridicat și a pornit iar la drum. Vai, piciorușele ei erau obosite și zgâriate! De jur împrejur era urât și frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene și frunzele cădeau smulse de vânt și numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Și când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist și urât era în lumea largă!
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre tristețe
- citate despre păr
- citate despre promisiuni
- citate despre picioare
- citate despre mâncare
- citate despre gură
- citate despre galben
- citate despre frunze
Pereții palatului erau făcuți din zăpadă viscolită, ferestrele și ușile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate așa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era așa de întinsă că puteai să mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală și erau goale, ghețoase, reci și sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urși la care vijelia să cânte și urșii albi să meargă în două picioare și să joace, nici măcar o sindrofie de domnișoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu și frig.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zăpadă, citate despre urși, citate despre palate, citate despre viscol, citate despre urși polari, citate despre superlative sau citate despre muzică
Când am venit eu în București, "la coada calului", acolo, la statuile din fața Universității, erau încă trăsuri cu birjari lipoveni. Aveau taftane lungi, de pluș, aveau brâu bleu, iar trăsurile erau foarte elegante în interior. Și, cu adevărat remarcabil, caii erau dați cu cremă de ghete pe copite. Încă erau birje. Față de ceea ce este astăzi Bucureștiul, atunci era un oraș patriarhal. Circulația era foarte comodă. Noi, studenții, circulam cu tramvaiul.
citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre cai, citate despre București, citate despre universitate, citate despre tramvaie, citate despre studenție, citate despre sculptură, citate despre prezent, citate despre oraș sau citate despre adevăr
Amintiri din secolul XXI
Mai erau dimineți
fără smog, fără fum,
mai pășteau turme blânde
prin munți
și pe dealuri,
mai treceau, uneori,
și căruțe pe drum,
mai creșteau pești în bălți
și arini lângă maluri...
Mai erau anotimpuri,
și calde și reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie și soare,
mai puteai liniștit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...
Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeau, braț la braț,
și bătrâni și copii,
iar cei blânzi și umani
și sensibili și puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre pești, poezii despre fum sau poezii despre dimineață
Nostalgia tinerilor hoinari
Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.
Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
pentru aceste străzi goale!
Aceste uși închise
prin care creaturile libertății
își adunau plata de sânge,
pentru un ideal de eliberare
prin fugă de timp&înțelepciune,
și deziluzii...
Deziluziile
îi adunau prietenii
în locuri umbroase,
în mici case de speranță
din care nu au rămas
nici legendele...
Doar transpirații,
vise,
și nepăsare...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre înțelepciune, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe sau poezii despre sânge
Orașul era plin de viață. Venea o mulțime de străini și odată au venit și doi pehlivani care se dădeau drept țesători și spuneau că știu să facă o stofă frumoasă cum nu se mai afla alta. Nu numai că culorile și desenele erau frumoase, dar ei ziceau că hainele făcute din această stofă aveau și o însușire minunată, și anume că toți cei care nu erau potriviți pentru slujba pe care o îndeplineau și toți cei care erau proști de dădeau în gropi nu puteau să le vadă.
Hans Christian Andersen în Hainele cele noi ale împăratului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate de Hans Christian Andersen despre vestimentație, citate despre frumusețe, citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe, citate despre viață, citate de Hans Christian Andersen despre viață, citate despre prostie, citate de Hans Christian Andersen despre oraș, citate despre desen sau citate despre culori
Atingerea
ți s-a umezit ușor mâna
într-a mea
mângâiam cu grijă
o albă catifea
te-mbujorasei
ca o fată mare
inocența ta
era mirare
coborai pleoapa
leneș, șovăitor,
simțeai iubirea
îngăduitor
firavele degete
făceau dragoste
se împreunau sublim
în dulcea pacoste
erau albe, imaculate,
erau zece
numai împreună
și-un mic poem de toamnă
ar fi vrut să spună
dar nu-l spuneau
pentru că nu era cuvântul
nu erau spusele
erau numai o atingere
de catifea
erau visele!
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre alb, poezii despre virginitate, poezii despre toleranță, poezii despre toamnă, poezii despre mâini, poezii despre lene sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amintiri din secolul XXI
Mai erau dimineți
fără smog, fără fum,
mai pășteau turme blânde
prin munți
și pe dealuri,
mai treceau uneori
și căruțe pe drum,
mai creșteau pești în bălți
și arini lângă maluri...
Mai erau anotimpuri
și calde și reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie și soare,
mai puteai liniștit uneori
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...
Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeam, braț la braț,
pe alei, pe câmpii
și cei blâzi și umani
și sensibili și puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steluțe în genele ei
Ningea pe Colentina și erau steluțe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
și erau steluțe, steluțe, steluțe în genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moșului, erau...
erau steluțe în genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustața mea și pe gagica în roșu de alături
tramvaiele aveau ștergătoare de parbriz și erau... hai, toți în cor:
erau steluțe în genele ei.
Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
și erau steluțe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înființate
mergeau toate pe patru roate
și erau steluțe în genele ei.
...
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre studenție, poezii despre troleibuze, poezii despre roșu, poezii despre ninsoare, poezii despre mustață, poezii despre aer sau poezii despre Dumitru
Pantofii membrilor echipajului erau plini de noroi, care se uscase între timp, dat fiind că pe cărarea spre satul Nuriei, pământul nu era umed. Intrară în sat. Priviră spre colibele cătunului; erau destule. Construite primitiv, din lemne, bârne, paie, pământ uscat; cu acoperișuri confecționate din crengi, nuiele, paie, ramuri întregi, frunze mari, uscate; intrarea fiind constituită efectiv dintr-o gaură, desupra căreia erau agățate mai multe plante, ca niște liane subțiri, ce alcătuiau un fel de perdea, pe care localnicii o dădeau la o parte cu mâna, pentru a intra în interior. Semănau cu niște colibe, bordeie, sau corturile unor triburi amerindiene din trecut; cu noțiunea de "case", membrii echipajului nu le puteau asocia, deși pentru locuitorii cătunului, în mod clar asta erau! Evident, nu aveau lumină în interior, decât ziua, când stăteau mai mult pe afară... Femeile, războinice și îndrăznețe, erau conducătoare și în cadrul gospodăriilor micuțe. Dar văzură și câțiva bărbați, retrași, care nu îndrăzneau să li se înfățișeze. În fața femeilor din trib nici nu-și ridicau privirea; era clar că erau marginalizați, disprețuiți chiar. Aveau bărbile lungi, neîngrijite; probabil nu se bărbieriseră niciodată. Privindu-i, constatară că toți aveau părul fie verde, fie bleu, iar ochii galbeni, ca de feline. Se întrebau în gând dacă vedeau și noaptea, pe întuneric, aidoma felinelor... Nuria îi conduse mândră spre cea mai impunătoare și mai mare dintre colibe; foarte probabil a ei.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat, citate despre femei, citate despre feline, citate despre crengi, citate despre femei și bărbați, citate despre întuneric, citate despre încălțăminte, citate despre verde sau citate despre trecut
Stela: Dar creier aveau aceste bizare creaturi?
Dick: Nu, nu aveau nici creier, deși erau ființe raționale, însă sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asemăna deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici măcar oase nu aveau, deci erau lipsiți de sistemul osos, de cel muscular, ca și de inimă, vene, sânge și tot ceea ce noi cunoaștem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau niște organe interne foarte ciudate și simple, care erau și ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparenți, erau vizibile.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sânge, citate despre inimă, citate despre gânduri, citate despre cunoaștere sau citate despre creier
Mama era profesoară de lucru manual și atunci cosea lucruri foarte frumoase. Iile nu erau ca acum pe pânză sau pe perdea, erau pe marchizet, pe fir de vierme de mătase, erau de o finețe extraordinară. Ca dovadă că acum, ia mea are 70 de ani aproape, făcută de mama mea, ei bine, nu are niciun fir tăiat. Ce rezistență putea să aibă marchizetul atunci!
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viermi, citate despre timp, citate despre mamă sau citate despre delicatețe
Doamne și iar Doamne!
Alt'dată doamnele erau doamne,
Iar fetele erau chochete.
Azi nici doamnele nu-s... doamne,
Nici fetele nu mai sunt... fete.
epigramă de Vasile Iușan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent sau epigrame despre fete
Celor care nu îngrijesc parcurile
Câdva în parc erau și flori,
Acum sunt frunze, ierburi mari,
Atunci aveam doar grădinari,
Azi, pricepuți... horticultori!
epigramă de Mircea Micle (8 septembrie 1976)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre parcuri, epigrame despre frunze sau epigrame despre flori
Noi (II)...
că te-am iubit tu știi
că nu mai vrut se știe
-toate erau pustii
eu fără tine- pustie...
toate erau fulgi de nea
neaua și ea cenușie
și numai tu lîngă ea
și numai eu încă vie
totul era pustie
toate erau pustii
că nu mai vrut se știe
că te-am iubit tu știi...
poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre iubire
Noi...
că te-am iubit tu știi
că nu mai vrut o știu
-toate erau pustii
eu fără tine- pustiu...
toate erau la fel
totul era cenușiu
și numai tu lângă el
și numai eu încă viu...
totul era pustiu
toate erau pustii
că nu mai vrut o știu
că te-am iubit tu știi...
poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și n-au toți loc unde să-și facă o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate și care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile mai că se atingeau și cum ferestrele erau față în față puteai să treci de la o locuință la cealaltă.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mulțumire sau citate de Hans Christian Andersen despre mulțumire
Termen de valabilitate... de gustat!
spuneai ca tu aveai termen de valabilitate
și visai gesturi, de mama, asistate;
spuneai, credeai și sfatuita... presiune angrenai
fără sa vezi ca în jur asasinai;
erau clipe, erau stări, erau mai multe
trăiri adulte,
imortalizate în veșnicie, însa acum șterse
de nori storși de aciditate
ce peste ele au tot avut sa verse
valuri degustate;
dar astea nu mai sunt acum de actualitate!
poezie de Gabriel Anghel (9 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriel Anghel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre mamă
Era târziu
Era târziu și erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
și ei prin somn se așteptau.
Era târziu și erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
și ochi duioși ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... și erau departe.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă, citate despre șerpi, citate de Hans Christian Andersen despre superlative, citate de Hans Christian Andersen despre palate, citate despre lumină, citate de Hans Christian Andersen despre lumină, citate despre alb sau citate de Hans Christian Andersen despre alb