ŞI STELELE ODATĂ MOR, SECATE FIIND DE ENERGIE
Şi stelele odată mor, secate fiind de energie
Şi tot aşa dispare norul din grea furtună şi urgie,
Ce-i pe pământ o creatură împărtăşesc aceiaşi soartă,
Să se prefacă în materie printr-o tainică magie

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu!

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
Inainte ca trupul sa-i moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povara.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Ca un vant rau, ori ca o insulta,
Intrebarea prin raduri trecu,
Asculta, asculta, asculta, asculta,
Noi nu, niciodata, noi nu!

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Noi nu, niciodata, noi nu, niciodata,
Noi nu!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi stelele

Stelele mor de singurătate, ca oamenii,
de prea multă lumină neluminată,
de prea multă umbră necălcată.

Stelele mor pe sărite, ca oamenii,
din când în când,
câte una, câte unul, mai cad.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă materie, Universul poate conţine şi aşa numita "energie a vidului", energie prezentă chiar şi în spaţiul aparent gol.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e ca un aisberg numai o mică parte e vizibilă cealaltă e nu se vede fiind materie şi energie întunecată.

David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu în cer

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite
moartea întruchipată în înger pervers
ademeneşte lumea cu dulci ispite.

câteodată vreau să mă ascund în vers
între litere albastre fericite
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

acele timpului nu se rotesc invers
să fiu iarăşi copil pe negândite
să fie jocul vieţii doar un fapt divers
trăiri nevinovate de îngeri ocrotite.

curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stelele nu mor niciodată,
le cad doar colţurile
când oamenii
nu se mai iubesc,
îşi sting lumina,
câteva secunde,
timp suficient pentru
a-şi muta destinaţia
într-un alt
capăt de lume...
Doar oamenii mor,
şi mor înainte de
moartea obişnuită,
mor ucişi de dragoste...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor nu pentru că mî-ar fi frică de moarte. Eu sunt de şapte ani prin spitale şi pot să vă spun că, odată la Brâncoveanu, în Bucureşti, am dormit cu un mort în acelaşi pat, pentru că nu venea nimeni să-l ia, şi chestia nu m-a deranjat, mortul fiind prietenul meu şi murise în braţele mele. Ştiţi de ce nu vreau să mor? Eu am o treabă foarte serioasă pe lumea asta şi nu vreau să plec de-aici până n-o rezolv.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de copil

Se minuna că soarele răsare
Şi că dispare iar la asfinţit,
Că luna ba e mică, ba e mare,
Că stelele lucesc necontenit.

Se minuna că marea se frământă
Şi că la ţărm talazurile mor,
Că pescăruşii-n ceruri se avântă,
Că norul e un veşnic călător.

Se minuna că floarea înfloreşte
Şi că albina soarbe-al ei nectar,
Că omul râde, cântă şi iubeşte,
Că Universul nu are hotar.

Viaţa-i părea frumoasă şi uşoară,
Simţea în nări parfumul ei subtil,
Se minuna de tot ce-l înconjoară,
C-avea în piept un suflet de copil.

poezie de Octavian Cocoş (15 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu aşteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc şi mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorinţelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarăşii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopţi de-a rândul în singurătate

încă nu ştiu ce sunt stelele, dar ştiu că toţi oamenii frumoşi
ne privesc din adâncul nopţilor şi ne veghează

poate, cândva, voi fi şi eu o stea...
poate

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine?

Aceleaşi străzi pustii,
Aceleaşi destinaţii
Goale...
Ca-n clipele de vară
Secate la amiază,
În aceleaşi locuri -poate-
Eu mor şi tu învii
Caci viaţa este-amară
Şi tu ştii...

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cuantic

Suntem enigme stranii
Şi noi ca şi universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferenţiat
Din aceeaşi materie ca gândul
Ca şi sentimentele ca şi emoţii le
Ca şi trăirile ca şi simţirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Şi se schimbă şi se primeneşte
Până se divulgă şi se relevă
Şi se transcrie marcă de marcă
Într-un spaţiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea aşa zisa materie
Se poate controla
Prin forţa raţiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocaţie.

poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 martie, ziua mondială a poeziei

Acum, fiind atâtea drame,
Scriind chiar opere complete,
Cu poezia mor de foame...
Cu epigrama mor de sete.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor poeţii

Ne mor poeţii, Doamne!
Şi nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!

De ce, din tot ce-i putred
Şi nefolositor,
Nu piere ce e şubred,
Ci se-nchid ochii lor?

Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!

Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuşi jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!

Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?

Şi ce va mai rămâne,
Când tot se prăbuşeşte?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocoteşte?

De tineri, mor poeţii,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereţii,
Ai milă de noi, Doamne!

(S-a stins, fără veste şi la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Şi poeţi ce cântă marea
Şi păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viaţa, moartea, ritualuri...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te concentrezi mental asupra imaginii ţelului pe care ţi l-ai propus, la modul prezent, tu vibrezi în armonie (în rezonanţă) cu toate particulele de energie necesare pentru manifestarea imaginii tale în planul fizic. Prin focalizarea asupra imaginii, tu atragi către tine aceste particule de energie, fiind la rândul tău atras către ele. Tot ceea ce există reprezintă o manifestare a energiei.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Legea Vibrației și Legea Atracției
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele au un ciclu de viaţă mult asemănător cu al animalelor. Ele se nasc, cresc, trec printr-o dezvoltare internă bine definită şi în cele din urmă mor, pentru a da înapoi materialul din care sunt realizate, astfel încât noile stele pot trăi în continuare.

citat din Hans Bethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC ÎN NOAPTE STELELE ŞI CERUL(Rubaiat)
Privesc în noapte stelele şi cerul
Ca singur, eu să pot vedea misterul
Acelui loc ce mintea nu-l cuprinde,
Că totu-i volatil precum eterul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţia de energie se extinde odată cu creşterea repaosului.

citat din Ilchi Lee
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna stelele au inspirat pământenilor un sentiment de veneraţie. Probabil pentru motivaţia lui Dumnezeu de a crea Luna şi stelele ca stăpânitori ai nopţii. Luceferii sunt consideraţi a fi porţile nopţilor: Luceafărul de seară fiind înlocuit de Luceafărul de dimineaţă în zorii zilei.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!