La tâmplele munţilor

Privesc de pe tâmplele munţilor
Sprânceana osoasă a vieţii.
M-au despădurit clipele de tăceri...
Tai liniştea şi pătrund într-un ochi virtual.
Caut destinul acestei lumi.
Plânge ochiul carnal...
Caut să schimb rostul lumii întregi.
Cititorule, înţelegi?
Nimic nu mi se pare imposibil de realizat.
O mână se întinde în Univers
Şi se deschide spre plus infinit.
Pâcla prin care trec treaptă cu treaptă
Este densă, mai densă.
Lumina aşteaptă.
Şi licărul ei devine o flacără blândă...
Este ca o floare de lotus
Ce împodobeşte seninul
Rămas încrustat în colţul ochiului meu drept.
Un senin ascuns de atrocităţile omenirii.
Putem schimba lumea în bine...
Doar să vrem!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În moarte

Mi-au micşorat spaţiul
La 1,60 pe 50(cm)
Deşi universul sufletului meu
Este nelimitat.
Mi-au încrustat trupul în lacrimi şi carenea
în plâns.
Un microcosmos
În macrocosmosul în care am existat.
Mă privesc - trup flămând de lumină,
Static, palid, cu urme spasmice,
Cu lacrima clocotind în adânc.
Împodobită cu flori şi dantelă,
Primesc sărutul din urmă,
A celor ce m-au iubit.
S-a sfârşit... o beznă totală!
Chiar şi dincolo de noi,
Trupul greu, cimentat,
Doare, dar nu poate striga,
Căci sufletul a părăsit huma.
A pornit transcendent
într-un univers pe care
Ochiul carnal nu îl poate limita.
Se aud foşnind lacrimi
Pe cerul morţii...
O lumină plăpândă
Deschide ochiu-nvierii.
Nu m-au uitat o zi, două, trei,
O lună, un an, poate până la şapte...
Apoi viaţa mea-i o continuă moarte. (noapte).

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti

Nelinişti prin stomac trecătoare,
Roi de fluturi
Şi păsări zburând spre plus infinit,
Pace, căldură, culoare,
Primul sosit...
Liniştea, când cerul senin se coboară-n furtuni,
La margini de lumi...
Râuri de fericire
Peste cuvioase furtuni...
Ropot de cai în tânguiri,
În irişi pătaţi de sentimente confuze...
Doar tu treci ca un necunoscut
Prin pădurea de sentimente,
Prin oceanul de frunze
Ce ţi se deschide în suflet,
Ca o poartă spre vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am scris "Te iubesc!"

Prizonier în cochilia iubirii
Am căutat treaptă cu treaptă
Transcendentul poem rătăcit,
Pe ale cărui rânduri te-am găsit
Îngenunchiată de dor.
Iar acum,
Mă nasc pentru a mă trezi
Curcubeu de sentimente şi doruri.
Ochiul meu nu te poate privi,
Decât prin re-create hublouri.
Râul de lacrimi curge alene
Printre zăbrele de gene...
Nu te sfii!
Sărutul face parte din univers.
Pe coapsele-i albite, bătrâne,
Ţi-am scris "Te iubesc!"

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul pineal

În căutarea NIRVANEI...
Obosiţi de spasmele vieţii
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditaţie -
Ne detaşem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primeşte-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-şi spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzaţi de evoluţie universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei şi lumina
De dincolo de întunericul morţii.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
Temelia multor credinţe -
Ochiul pineal.
Ţineţi arzândă flacăra lui
Prin meditaţie, spirit pur,
Prin fapte de laudă!
Lumea din jur s-a înfrăţit cu masoneria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

Mă caut pe malul Lacului Tei
În toate dimineţile de vară,
Dar clipele cu valuri tremurătoare
Imaginea de mult mi-o întunecară.

Mă caut prin ierburile
pe câmp înverzite,
Dar clipele ca nişte păpădii
De boarea vântului sunt răspândite.

Mă caut în ochii oamenilor
din cartier,
Dar ochii lunecă străini
peste mine.

Mă caut în liniştea parcului
pe mal înverzit,
Dar liniştea de mult
a pierit!

Rostul ţi l-ai împlinit.
Cântecul s-a zămislit,
chair dacă te-ai prăbuşit!

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC

Privesc spre cer neîncetat,
Cu mâinile pe al meu piept,
Vreau să am sufletul curat,
În orice judecată să fiu drept.

Doamne dă să fie bine
La toţi din lumea asta,
Să aibă zile senine,
Ocolească-ne năpastă.

De ce să condamn tinereţea,
Cea care m-a purtat cu elan,
Astfel am atins bătrâneţea,
Mergând înainte, an după an.

Nu! N-am să plâng vreodată,
Voi zâmbi chiar când e greu,
Urcând treaptă cu treaptă,
Până ajung la apogeu.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă îngerilor din pustiu

E cerul senin câmp cu flori
Şi lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă şi-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinţi şi iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Şi lumii aduc mulţumiri.

E cerul senin câmp cu flori –
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi şi peste furtuni.
Străini în amonte plecaţi,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt fraţi,
Legaţi prin destinul nedrept.

Şi lumea e doar un pustiu,
Tăcere şi lacrimi şi ploi.
Sărmani prunci, cu voi vreau să fiu,
Să ştiu de-ale voastre nevoi.
Pe străzi insalubre şi reci,
Dezbrăcaţi, înfometaţi, goi,
În liniştea nopţii de treci,
Doar Domnul e-alături de voi.

Din pleoape curg lacrimi de ploi,
În suflet e-un râu de dorinţi,
Spre Tatăl Ceresc numai voi
Înălţaţi repetat rugi fierbinţi.
Făeă voi lumea toată ar fii
Un pustiu şi un timp în zadar,
Căci ne-am naşte în goluri de zi
Şi prin noapte vom trece arar.

E toamnă şi-atât de târziu,
Voi plângeţi cu toamna deodat',
O ramură udă să fiu,
O pleoapă, un vis... m-am rugat.
S-acopăr cu sufletul meu
Durerea ce-n voi a-ncolţit,
Să fiţi pentru mine, mereu,
Un drum către plus infinit.

Trec prunci fără mamă prin timp
Popasul din ceasul târziu,
O flacără slab pâlpâind
Pierind prin abstractul pustiu.
O clipă din binele ieri,
Speranţa eternului mâine,
Un vis – piedestal altor veri,
Flămânzilor colţul de pâine.

Săraci de părinţi şi iubiri...
Să-mi trec peste timp sărăcia,
În carnea aceleiaşi firi,
Să încolţească-omenia.
Un gând pâlpâind hrănitor
În suflet cerşindu-şi dreptate,
O ploaie, un tremur uşor,
Un pas, încă unul spre moarte.

Trec pruncii cu tată la schimb,
Îşi plâng neiertarea prin noi,
O poartă spre-al timpului nimb
Mânjită de-a grijilor ploi,
Nevoi repetat le urzesc
Durerea şi dreptul de-a fi...
Se-ntreabă de ce mai trăiesc,
De ce mai există o zi.

Şi lumii aduc mulţumiri –
Acelaşi ecou repetat,
Aceleaşi dureri, tânguiri
Ce-n noi, ca un cânt s-au creat.
Fiţi, oameni, mai buni şi mai drepţi!
Daţi celor ce plâng – cei ce n-au
Lumină, etern înţelepţi...
Făclii de dreptate vă vreau!

Şi lumii aduc mulţumiri...
Trec pruncii cu tată la schimb,
Săraci de părinţi şi iubiri,
Trec punci fără mamă prin timp.
E toamnă şi-atât de târziu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi
Şi lumea e doar un pustiu...
E cerul senin câmp cu flori...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul se manifestă separat
La fiecare individ.
Este o felie de univers
Pe care ne cocoţăm sufletul
Ca pe un zid ce se înalţă spre plus infinit
Şi pe care inteligenţa umană
L-a creat pentru a avea un sprijin
Al propriilor concepţii.
Iluzia vieţii este doar o rătăcire
Prin labirintul eternităţii.
Suntem săgeata ce se înfige
În miezul de tăcere al universului...
Dar şi el cântă, vibrează...
Şi acesta este cântecul lumii, cântecul timpului...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea

Pielea este o pagină de mătasă
Peste care tălpile timpului
Aleargă liber, trecând prin tunelul de celule,
Abia respirând.
Sunt o amazoană în sufletul meu,
Un cal alergând liber spre plus infinit.
M-am legat de voi doar prin naşterea mea...
Suntem aceeaşi fiinţă divizată
De poemul-cuvânt,
În două universuri inseparabile.
Dar caut simetria judecând imperfecţiunea
După culoare şi formă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardere

Intraţi! Aprindeţi lampa!
În întuneric strânse, stau sute de păcate...
Dar ce aprindeţi voi?!
Ce-aţi pus? De ce lumina
În van se risipeşte?
De ce în întuneric voi iaraşi aţi rămas?!
Îmbrăţişaţi prin fapte păcat, fărădelege!
Şi risipiţi în taină a Domnului prinos...
Voi fără milă ardeţi iubire şi credinţă...
Unde vă este darul iubirii de frumos?!
Spălaţi-vă fiinţa prin rugi şi prin mătănii!
Pierind dezlănţuirea păcatelor lumeşti,
Fiţi voi floare de lotus pe apele speranţei
Şi căutaţi lumina în lumi dumnezeieşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger zboară

- cu dedicaţie pentru Pescăruşul Fericirii

Un înger de lumină zboară
Prin fiinţa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...

Şi din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viaţa asta sens.

Prietenia-i un amnar!
Este al vieţii noastre har.
Lăsaţi panerul cu minuni
Să ne-nsoţească în furtuni!

Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.

Şi pică lacrimă şi ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simţim şi spunem: vrem schimbare!
Dar porţile interstelare,

Ne ţin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite şi de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa ascunde lumini şi umbre
Nu am ascuns nimic din ce tu eşti
Doar am sperat ca te vei întâlni
La fel de gol şi trist.... timpul s-a scurs
Tu ai apărut ca un mag in lumina,
Perturbând credinţa pana la refuz,
Te caut, lumino, sa îmi cerni stelele
Adorm in liniştea de vis a nopţii albe
Insist sa creez doar magie şi viziunea
Va determina un comportament frumos
Caut tot ce ar fi mult mai frumos, duios,
Caut sa ascund lumina de intunericul crunt
Caut sa vibrez, sa asaltez magia pana devin un inger.
Cuprinzând florile in lumina duioasa a inimii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clona perfectă

Sunt clona perfectă a unei generaţii
Ce a trăit înainte de lumea aceasta.
Vin din conul de umbră al lunii,
Mă apasă neliişti –
Temeri false împrumutate de la umanitate...
Toiagul conştiinţei şi al spiritului călit –
Un ochi pineal
Veghind labirintul dintre cer şi pământ.
Trupul meu –
Cochilie împrumutată de la nava-mamă.
Rolul meu – vindecător al sufletelor bolnave,
Purtând pe umeri
Fobiile lumii întregi.
Moartea mea – dovada că voi putea renaşte
Pentru a schimba lumea în bine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziune

Am fuzionat cu tainele universului...
La început am pătruns prin efracţie
Prin zidul de nori fumurii,
Prin pelerina lor gri,
Căci ochii zugrăviţi cu lumină de nori
Mă agasau uneori.
Deci am descins să călătoresc
Într-un alt univers.
Am scormonit în tăcere
După coşul cu miere.
Când mi-am retras braţele, răni sângerânde
Purtau urme de vânt.
Alunecau înspre umeri
Nuferi răniţi de însingurare...
Căutau o salvare...
I-am lăsat să curgă liberi prin mine,
Prin ochii mei şi prin părul meu...
Eram un mic Prometeu,
Salvând lumina
Şi coborând-o pe pământul înlăcrimat.
Am pătruns în amonte de gând
Cu mai mult sârg.
Ochiul s-a înfrăţit cu zenitul...
Am apucat cu braţele
Circumferinţa ochiului meu.
Am scuturat peste lume
Valul mării de cer,
Cu nisipuri şi spume,
Cu perle şi alge, cu acelaşi mister...
Iar de sus, din acel alt univers sfârtecat,
Din coşul cu miere,
Picura prin seninul lăptos
Prefacere şi lumină...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul - galeră portugheză

Ca o ‘"galeră portugheză"
Ne urmăresc suferinţe, dureri...
Acţiunile nocive ne devorează
Clipele de fericire...
Speranţele sunt ca nişte urme de praf -
Dâre de fum pieritoare-n furtună.
Pe hubloul învechit al destinului
Se vede doar umbra trecătoarelor vieţi.
Nu vă grăbiţi!
Moartea este doar un popas
Învăluit în întunericul nopţii...
Sau poate drumul spre un alt univers.
Clipele se înverşunează să treacă
Împrospătând aerul irespirabil...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiece clipă

Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanţuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârşit.
Dar lunecă vag
Sub al vieţii catarg.
Orele s-au topit, nu mai ştim cum arată.
Sunt tăceri în noi şi pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer şi pământ,
Între azi şi-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătuşe.
Şi când gândul bate la uşă,
Mă îmbrac în cămaşa de noapte
Şi plec mai departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele mi se părea departe

Când lumea s-a făcut că nu mă vede
n-am vorbit-o de rău,
dar nici nu m-am bucurat,
eram în singurătatea mea stăpân pe voinţă
şi urcam treaptă cu treaptă prin viaţă.

Îmi măsuram efortul cu greutăţi în creştere,.
important era să privesc mereu cu alţi ochi,
să-mi înfrunt starea şi s-o depăşesc
în luptă cu propriile dezamăgiri.

Muntele mi se părea departe,
dar doream să ajung pe terasa lui
de unde se vede oraşul în trepidaţie,
ajuns am ştiut că este şi oraşul meu
în care trăiesc şi iubesc
lumea aşa cum este.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-ţi singurătatea!

Iubeşte-ţi singurătatea!
Lumea este plină de singurătăţi,
Uneori împărţite la doi...
Mergem în ritm cu imaginea din oglindă.
Ne îmbrăţişează eteric,
Neputând fizic să ne cuprindă.
Stau braţele întinse spre plus infinit...
Din întuneric lumina a răsărit.
Trecem prin lumină întuneric şi taină.
Singuratici, apatici,
Sângerând de durere şi teamă.
Iluzii, deşertăciuni – imaginea falsă a propriei lumi.
Relative şi reci,
Alunecoase ca pavelele de gheaţă
Ale unei peşteri subterane
Sunt clipele, Doamne!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

spune tot ce nu s-a spus, tot ce ştii şi ascunzi
aerul nerespirat, sărutul neâmplinit,
lumina rămasă pe buze, micul univers în care vrei să pătrunzi
lasă-ţi pleoapele încet, întâmpină apusul în hainele tăcerii,
adu-ţi aminte de ziua de mâine,
de liniştea clipei ce bate în dulcele păcat al plăcerii
spune tot ce nu s-a spus, spune... şi-apoi aşteaptă
cuvântul se-ntoarce în tine şi te urcă: treaptă cu treaptă

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!