Scriu

poeziile pe hârtie creponată
ca vedetele de la televizor
văzute cu ochelarii cu lentile fumurii
asta e un moft inexplicabil
torn puţin sirop
să ungă sufletul cititorilor
pun cu nemiluita să fie
delicios de lacrimogen
sarea şi piperul negru
la urmă amestecăm cerul
albastru marea neliniştită
de vânturile trase de alţi poeţi
vedete de la radio
un trandafir roşu şi o şoaptă
o adiere de toamnă răstoarnă
un vers alambicat
fumez pipă în faţa caietului
scriu ordonat fără să recitesc
mă tem să nu mă descurajez
simt că poemul e lovit de monotonie
scriu din nou pe hârtie creponată
merg unse versurile îndulcite
folosesc zaharină sau îndulcitori
fără zahăr cuvântul e sec

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea se năpusteşte

ca un balaur mânată
de vântul care agită marea
o face să spumege
noi ne pierdem unul
în altul ne amestecăm
ne diluăm puţin cu apa sărată
umblăm fără pantofi
călcând valul unii oameni mor
înecaţi în alcool de disperare
de teamă de singurătate
unii îşi scriu scrisori
de iubire pe bărcuţe de hârtie
marea a făcut spume
de tristeţi şi de nostalgii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea şi piperul

Dragă soţioară, să îmi ierţi dojana:
Sarea şi piperul nu se pun cu cana;
Altfel, fără voie, o să strici mâncarea
Şi nu mică-ţi fi-va apoi supărarea.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

iubirea mea care trece
prin poezie nu renunţ
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiţi
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care aşteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie aşternut aşteaptă
peniţa trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre memorie

în zilele când uit cine sunt
dacă sunt fantomă sau
un mort neînfricat lăsat
să lupte departe de rănile noastre
acoperit cu cenuşa unui imperiu
dispărut acum câteva minute

scriu despre memorie în zilele
fără memorie cultiv trandafiri
mă declar inocent şi mă aşez
cuminte în rândul de la geam
într-o morgă plină cu lacrimi
şi crini ucigaşi aşezaţi la geamuri

scriu despre memorie şi cred
că am început de câteva zile
să sângerez cu aroganţă în faţa
caietului deranjat cu discreţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

am un cuvânt albastru de tot
e o linişte pe care o scriu
ca să mă simt în siguranţă

nu fac nimic cu el
îl mai învârt uneori pe degete
şi ce frumos îmi dă senzaţia unei euforii

relaxat pe vârful unui creion
fără vreo apăsare
se revanşează faţă de hârtie

îl repet de câte ori vreau
şi dacă dau pagina
se preface roşu

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajările sunt flori de hârtie creponată, ajutorul este un pic mai dur.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile plâng lângă uşă

ea stă nemişcată în frumuseţea ei
e un martie pe înţelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândeşte după corpul mult iubit
secunda găseşte încă o literă
o aşez pe buzele roşu carmin
adun tăcerile târzii şi le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea

spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită şi înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin

poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu acum versul

vise născute dintr-un clişeu
literele se aliniază frumos
un scris de copil trecut
de jumătate de veac voalat
poeziile sunt născute
din păcate şi bucurii diverse
de lapte degresat în care pui
ciocolată. scriu versuri şi scot
limba când sar pe foile-şotron
suflu peste vers. râd. crapă
pereţii când trec poeziile
pe albul secţiilor de psihiatrie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărmanei inimi

slabe îi scriu poezii scurte
să reziste cât crezi tu
că rezistă în faţa versului slab
macră fără pic de grăsimi
nu-ţi dai seama că ajungi
să iubeşti din nou puţin
i-am spus şi nu mi-a răspuns

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărât

trag în piept un hectar
fără două palme lipite
de cânepă indiană în foi
dulci de trestie de zahăr
la umbra ta pun totul
pe hârtie şi cresc în ochii mei
lanuri pline cu maci
stau pe pământul tare
care se învârte în jurul meu
injectat cu indiferenţa ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pun în ramă, poezie

E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.

Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Şirag de doruri şi de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.

În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ţinem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieţii şi piperul.

E sarea vieţii şi piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binişorul,
Te pun în ramă poezie.

Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranţa-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.

Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.

Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Şi-apare o pasăre măiastră.

Şi-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriţi suntem toţi cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun cuvinte

rătăcite de când s-a creat
cerul cel albastru
îndulcite cu raze de soare
şi versuri de rilke
care cred în visele
lui freud
le strâng în culegeri
şi le pun în poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu de Cornelia Păun Heinzel

Cornelia Păun Heinzel: Scriu

Scriu
Fără a dori premii şi laude deşarte,
Pentru că literatura-i mai presus de toate.

Scriu
Fără a vrea bani, faimă, funcţii, bogăţii,
Pentru că nu asta-nseamnă scriitor să fii.

Scriu
Fără a fi un fals personaj construit
Mediatizat sponsorizat, în realitate un nimic.

Scriu
Fără a-mi vinde sufletul, nu la comandă, ci cu onoare
Pentru mine aceasta reprezintă o valoare.

Scriu
Nu cu scopul de a mă vinde, a mă promova,
Cu comerţul, scrisul nu se poate confunda.

Scriu...

poezie de Cornelia Păun Heinzel din Confluenţe literare Australia (2 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori, privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile încuiate. O mâna necunoscută a scris pe o hârtie în colţ de poartă: "Plecat fără adresă..."

citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia căruia i s-au tipărit poeziile pe hârtie albastră

Colajul e ca cerul,
(Eu de hârtie zic)
Iar scrisu-i ca eterul...
(Adică tot nimic.)

epigramă de Abraham Gotthelf Kastner din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rest de timp

mestecăm secunde
reprimând timpul
într-o pastilă de vorbe
ronţăite într-o doară,
cântând într-o toamnă
că de fapt viaţa n-are haz
și face caz de ne-cazul
adunării de sterpe idealuri
în locul în care mijeau
până mai departe
draperiile luminii
seci acum
de-o pată galbenă de soare...

doar gândul de a fi
mă usucă de toamnă
ca pe o frunză
fabricată din hârtie creponată,
rest la împărţirea
timpului de trăit în lume...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut o sută

de ani de când oamenii
nu mai scriu pe hârtie
o secundă apare pe ecran
cartea ca decor într-un film
vechi (!?) - o sută de ani
au trecut de când oamenii
nu au mai văzut cu
vânt scris pe hârtie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu din nou, mă simt precum un muribund resuscitat, la capul căruia se strigă: Trăieşte! Doar pentru că respiră din nou. Cât a fost sănătos tun, nu a spus nimeni despre el, nici măcar în şoaptă, că trăieşte. Eu, deci, nu trăiesc pentru că trăiesc, ci pentru că respir din nou, adică scriu din nou.

aforism de Marius Robu (5 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu

de obicei port ochelarii.
când nu scriu, de obicei port ochelarii.
cănd fac sex de obicei
nu port ochelarii şi nu
scriu pentru amuzamentul ciupercuţelor cu
sânii retraşi pentru e
ternitatea pe care tu nu
o vei citi niciodată în cheie
optică sau mecanică!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!