Te-am visat
Te-am visat mai demult,
când încă ne căutam,
și fiecare iubea pe altcineva,
și între noi era o graniță pe care am învins-o într-un final.
Corpul tău nu era al tău,
era al altuia, și nici chipul,
dar te-am recunoscut în vis,
știam că ești tu,
cel pentru totdeauna,
trecut prin multi-galaxii și civilizații,
una mai teribila ca cealaltă,
cu lideri nebuni și zei pentru tot ce nu înțelegeau,
aveai aceeași tăcere și în mijlocul ei,
o inimă la fel de firavă,
un cub rubik ale cărui culori abia le potriveam.
Te-am visat mai demult și am plâns,
nu știam cum am să mă descurc
cu toată iubirea asta,
cum am să plătesc,
când te voi găsi,
dacă va fi prea târziu
sau mult prea devreme
și vom trece unul pe lângă celălalt
ca doi străini într-o galerie de artă.
Și frica mea a fost mare,
o grenadă ascunsă într-o altă grenadă,
o grenadă ca o matrioska care a explodat
și explozia ei nu a distrus nimic.
Explozia ei te-a adus pe tine.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre graniță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Te-am cunoscut demult
Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare
M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit
La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat
Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit
Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătorești
M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare
Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau să-ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari
Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dorințe
- poezii despre căsătorie
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
Sa te intorci la mine
Azi,
Mâine,
Sau, chiar mai târziu
Să vii, să-mi spui
"Te-am iertat"
Și să mă iubești
Eu îți voi spune
Că te-am dorit
Și că am sperat.
Apoi sărutul meu
Va fi pecetea
Iubirii noastre.
Vom fi doar noi doi
Și o lume de care
Nu ne leagă nimic
Vom fi noi doi
Și o dragoste mare
Cum n-a fost
Și nu e....
.... să vii, și
Să-mi spui
"Te-am visat"
poezie de Virgil Mihaila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre sărut, poezii despre prezent sau poezii despre iertare
Era așa limpede că eram făcuți unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toți cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te așa cumm ești în realitate - dură, lacomă de bani și fără scrupule, ca mine. Te-am iubit și am riscat. Am încercat totul și nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aș fi fost cu tine iubitor și apropiat cum e un bărbat când iubește o femeie. Dar nu puteam să-ți arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab și ai fi încercat s-o folosești împotriva mea. Și veșnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în fața ta, la masă, știind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Și seara, când te luam în brațe și știam... În sfârșit, astăzi nu mai are importanță. Mă mir acum de durerea de atunci.
citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre seară, citate despre sfârșit, citate despre realitate, citate despre prezent, citate despre femei și bărbați, citate despre femei, citate despre durere, citate despre bărbați sau citate despre bani
Știam
Știam că mă iubești, prea bine,
Nu mai era demult o taină
Și-n seara clipelor puține,
Ți-am sfâșiat... ultima haină.
A fost un gest de bucurie,
De pasiune... sau răsfăț,
Când în a nopții feerie
Am vrut iubirea să te-nvăț.
Azi poate... amintirea-i dusă,
Atunci ardeai... ca o văpaie,
Erai de-amorul meu răpusă
Pe canapeaua din odaie.
Știam că mă iubești, firește,
Și te-am iubit... năucitor,
Când pică stelele, orbește,
Pe trupul tău... ca un fior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre răsfăț, poezii despre noapte sau poezii despre bucurie
Târziu
Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanțe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoși
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Și eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Și singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Așa începe dragostea,
Și se termina tot așa,
Târziu noi regretăm mereu
Și luăm din viată ce-i mai greu...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut furat, poezii despre plagiat, poezii despre fericire sau poezii despre culori
Tainica regăsire
Cu o zi întoarsă pe dos
noaptea te-a adus pentru că se simțea vinovată,
împărțea întotdeauna păcatele pe culori
și ai rămas liberă fără nicio umbră din care să te culeg,
așa te-am găsit în buzunarul cu hârtii scrise,
m-am bucurat într-un fel
în care inima te adoptă cu suflet cu tot hrănindu-ți iubirea.
Într-o altă ipostază mai trecută prin semne,
întunericul se războia cu mine pentru lipsa de curaj,
dar nu era adevărat,
tu n-ai umblat la sentimente.
Stăteai liniștită între cuvinte nespuse și fără gesturi,
ți-am întâmpinat privirea,
o căutam mai des decât voiam
pentru că așa te credeai mai deosebită.
Când era să uit de tot ce mă răscolește adânc,
ai devenit mai aproape de orice așteptare
și ai îmbrăcat haina florilor nevinovate.
Acum ce se întâmplă e tainica regăsire,
o să mă recompun pe alte circuite de înțelegere,
mâine va fi un altfel de timp
în care ziua va îmbrățișa lumina
și noi ne vom îmbrățișa în fiecare clipă
în ochii limpezi ai dimineții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre ochi
Ruptură definitivă
Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.
Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.
Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.
Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.
Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.
Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre onoare, poezii despre mamă sau poezii despre dor
* * *
Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
Să mor sau să trăiesc, să iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea să te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, să te omor, doar atât mai pot și să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum mă zbat în golul dintre Noi, mă plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu mă pierd, mă pierd!
Și mă dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre moarte sau poezii despre schimbare
M-am înșelat?
Te-am înșelat, că nu te întâlnisem,
Te-am înșelat că nu te cunoșteam,
La tine niciodată nu venisem,
Și nici nu mă știai, dacă veneam.
Te-am înșelat că nu știam de tine,
Te-am înșelat că nici nu existai,
Dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine,
Te-am înșelat cât încă nu erai
Îndrăgostită doar de cel ce are
Numai o vină: că te-a-nsuflețit,
După a milioana încercare
De-a te găsi, din care te-a găsit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te privesc
Când te privesc... mă văd pe mine,
Iți văd iubirea ce se oglindește-n ochii mei.
Tu ești dorința care m-a pătruns
Ești ca și luna, regina între stele.
Un astru ce pe cerul meu era apus.
Te-am cunoscut când nu știam să-ți spun
De ești dorință sau iubire,
Te-am cunoscut când sufletu-mi era pustiu
Și-mi era sete de a ta iubire
Și frică-aveam de umbrele ce-am străbătut.
Păream nebun...
Te căutam pe străzi, în astre, chiar și-n cărți...
Dar te-am găsit...
Un suflet minunat și nobil,
Ce-n suflet mi-a sădit iubirea
Cu o penița ruptă din destin.
Ești primăvara ce mi-a încolțit în suflet
Tu, mugure de floare
Ce-ai dat un sens vieților noastre...
Parfum, la care doar visam, de mulți ani...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre primăvară
Ne-am întâlnit într-o zi
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte să plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun că te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit să te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până să înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.
poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre muzică, poezii despre frunze sau poezii despre femei
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre trandafiri
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre copilărie, citate despre încăpățânare, citate despre viitor, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre mamă sau citate despre căsătorie
Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândești la altă posibilitate prin care aș putea să-ți scriu. Nu trebuie să te duci la poștă, nici chiar poștașul nu trebuie să facă asta cine e? nici chiar șefii de la poștă n-ar trebui deranjați pe degeaba. Dacă nu poți găsi altă soluție, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce știu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche și te-am bătut cu ea. Dar transmutația se petrecu și era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, și tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul și nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns și pompierii și cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca și cum erai desenată cu creta în întuneric și ai căzut în brațele mele, fără viață sau poate ai leșinat de fericirea că ai fost salvată. Dar și aici apăru incertitudinea transmutației, poate că eu am căzut în brațele altcuiva.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre vestimentație, citate despre poștă, citate despre foc, citate despre întuneric, citate despre început, citate despre visare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre păsări
Decontul final
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilința tacând
Și spitalul din gând.
Să mai schimbi drumul tău, că și-așa n-are rost,
Niște cioburi să-ți las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Și de dragă ce-mi ești mai trăiesc până vii.
Nici dovezi nu-ți pretind, nici chitanțe nu-ți cer,
Te aștept sus în cer,
Șapte ani te-am închis în iubirea ce-ți port,
Să mă ierți ca pe-un mort.
Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copți,
C-am să-ți dau niște ani, strânși în zile și nopți,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd și să-ți fiu nenoroc.
Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ți dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni sau poezii despre struguri
Destin
Te simt al meu dintotdeauna,
Tu ești Soarele, eu - Luna,
Mă simt a ta de când ma știu,
Deși născută prea târziu...
În viața mea n-a fost să fie iubirea ta,
Destinul tău a fost altcineva...
Te-am cunoscut când nu știam să-ți spun dorința mea...
Iubirea mea, în viața ta-mi doresc să fiu,
Nu vreau să-mi spui acum că-i prea târziu,
O clipă de iubire-ți cer, atât,
Un zâmbet, o privire, un sărut...
Apoi întâmplă-se ce s-o-ntâmpla,
Rămână amintirea-n viața mea,
Speranța că o luăm de la-nceput,
Mai înainte de-a mă fi născut...
poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre Soare
Mereu te-am făcut să crezi că ești altul
și te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl știam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd țărâna de care mă legasem
și când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii
știu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
și că ai dormit în fiecare noapte visându-ți femeile
dar eu știu că nu e așa
mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poți crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îți imaginezi distanța
dintre noi
cum se întâmplă și acum
când îmi lași un răspuns rece
și aștepți să scriu un poem
despre tine
mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îți știu fiecare neajuns
al inimii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început sau poezii despre secunde
* * *
Te-am recreat grăbit din vise,
Amestecate cu praf de stele.
Și te-am cernut prin lumină
Pentru clipa ce-o să vină!
Te-am comprimat într-o matrice
Ascunsă într-un colț de stea
Codată-n semne-atlantice,
Să nu te poată nimeni descifra.
Eu te-am ascuns în vers,
Cu gândul de-a te regăsi,
Chiar de încă n-am ajuns
Curând la tine voi veni!
Legat de acest destin,
În viața asta să m-aștepți.
Te voi găsi să-mi aparții,
Nu te voi lăsa să evadezi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre gânduri
O simplă hologramă
Azi mi-a venit în gând o temă
Era așa ca-ntr-o dilemă
M-am tot visat mergând prin ploaie
Pe jos apa curgea-n șiroaie
E realitate sau doar o hologramă?
Te-am așteptat o săptămână
Să ne putem plimba de mână
Să pot să-ți spun șoptit
Cam cât de mult eu te-am iubit
Și te iubesc în continuare
Să te sărut aș vrea acum
De dorul tău eu sunt nebun
La pieptu-mi să te strâng
Mă uit pe geam și-ncep să plâng
Mă simt la fel ca un nătâng
Sunt trist, te caut neîncetat
Și când mă uit mai bine
În față văd o siluetă ce seamănă cu tine
O melodie a fredonat, apoi prin ploaie s-a plimbat
Timid și disperat să o ating am încercat
Nu pot să cred, oare ești tu?
La mine s-a uitat cu-n aer plictisit
Nici cel puțin nu m-a băgat în seamă
Acum sunt trist și răvășit
Dar liniștit, era o simplă hologramă
Trăim în viață cu speranța că într-o zi
Iubirea vieții în mod real vom întâlni
Se poate uneori ca visele să se împlinească
Pentru ca viața fără ea este o dramă
Și nu cum ar crede unii... o simplă hologramă
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre realitate