Oglinda groazei
Mă rog să scap de-un gând care mă duce
Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut
Și scriu cu trandafiri, la o răscruce,
Poemul îngerilor ce-au căzut.
În ceața ce se lasă peste suflet,
Mai bâjbâie o rugă către cer
Și țipă în tăcerile de urlet
Dureri ascunse-n lacrimă de ger.
E noaptea lungă ca și niciodată,
Iar visele au iz de cimitir,
Mi-e tare frig și frică, deodată,
Când un coșmar mă poartă-n coviltir.
Curg apele în râuri de sudoare,
Încerc să-not prin ele dar nu pot,
Văd doar un labirint fără hotare,
Din care-un mâine nu știu cum să-l scot.
Dar dintr-o dată visul se sfârșește,
Oglinda groazei pică la pământ,
O aripă de înger mă- nvelește
Și iată-mă din nou așa cum sunt!
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
Citate similare
Cine sunt eu pentru viață?
În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul țipă
Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredința:
Ce ști tu măi străine, de-mi vezi numai căința?
Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimți tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?
Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele și uneori trag storul
Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Și nu mai am nici aer fiindcă îmi știu sfârșeala
Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viață când ea îmi e străină?
Mă judecă cu toții de parc-aș fi stafie,
Deși nu știu deloc de strâmta-mi colivie
Din care-aș vrea să ies, să fiu ca altădată,
Dar poarta spre trecut mi-e veșnic încuiată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre frică
- poezii despre trecut
- poezii despre nebunie
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre versuri, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cum de-am uitat?
Și dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine ești speranța,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanța?
Și că nu pot, și că nu știu,
Pe care drum să te mai caut
Deși nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.
Tot vreau să plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.
Deși tăceri în mine-au nins
Și încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.
O vorbă doar aș vrea să-mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Și ai ales o altă casă.
Iar noaptea este pe sfârșite
Dar să adorm n-am reușit
Și gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvășit.
Dar zorii vin și din coșmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfârșit, poezii despre dor, poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre somn sau poezii despre ninsoare
Dă-mi Doamne-un pic de fericire...
Mă rog din nou la tine Doamne,
Deși mi-e tare greu să sper,
Când ochii mei uitați de toamne
Zăresc în toate efemer.
Amară mi-e singurătatea
Și-n gânduri am numai pelin
Mi-e ziua neagră ca și noaptea
Iar zorile îmi sunt un chin.
Pentru greșeli plătit-am vamă
La toate oștile din cer,
Dar simt mereu cum se destramă
Orice speranță în eter.
Dă-mi Doamne-un pic de fericire
Și-o oră doar, ia-mi lacrima
Ce-i dă privirii strălucire
Dar îmi străpunge inima.
M-apasă îndoieli cumplite,
Mi-e teamă și de umbra mea,
Iar zilele îmi sunt zidite
În gheața florilor de nea.
Și n-am pe nimeni lângă mine:
- Și ce? Avut-am vreodat'?...
Nu! Te-am avut numai pe tine,
Dar azi mi-e crezul sfîșiat.
Și numai Tu, doar Tu poți Doamne,
Să mi-l redai, dar m-ai uitat,
Iar eu m-am poticnit prin damne
Și în păcat iar am intrat.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vamă, poezii despre toamnă, poezii despre singurătate, poezii despre prezent, poezii despre ore sau poezii despre ochi
Îți dau tristețile cadou
Dintr-o mie de-nceputuri și o mie de-ntrebări,
Eu am pus speranțe gri într-un glas fără ecou,
Ca să fac punte cu ele peste văi și peste mari,
Să mă rog la zei domestici, să-ți dau tristețile cadou!
În odaia răcoroasă, moartea naște altă moarte,
Iar pe creștet îi cresc flori să le pună pe cavou,
Unde pomii se urăsc și se războiesc în noapte,
Cu-al meu suflet dezbinat, că-ți dau tristețile cadou.
Tu joci teatru-n alte lumi și te-acoperi cu lumină,
Ca să fii în ochi la demoni adorat ca un erou.
Aventura vieții tale este plină de rugină,
De aceea scriu în cărti, că-ți dau tristețile cadou.
Sunt un urlet de durere când te văd pe la vecini,
Cum pictezi o zeitate și cum te avânți din nou,
Spre înaltul cer albastru ce se-nchide în lumini,
Și se întristează parcă, că-ți dau tristețile cadou.
Fă-mă liberă de tine și mă lasă pentr-o clipă,
În mâna lui Dumnezeu ca să par un bibelou,
Ca să uit ce e mândria și să uit că-mi este frică
Să te mai privesc o dată, și sa-ți dau tristețile cadou!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre moarte, poezii despre văi, poezii despre vecini, poezii despre religie sau poezii despre pictură
Iar mă-ndepărtez de tine
Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.
Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit să plece.
E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri să-l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.
Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin și eu să mă lași să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt
Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
Să te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.
Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.
Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,
Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre privighetori
Măicuță Sfântă, nu fi supărată
Sunt lanțurile parcă tot mai strânse
Iar labirintul nu se mai sfârșește,
Ia-mi Doamne toate lacrimile plânse,
Nu vezi că suferința mă orbește?
Măicuța Sfântă, nu fi supărată
Și iartă-mă de patima greșelii,
Mi-e inima atât de-nsângerată
Încât doar cheaguri am deasupra pielii.
Mi-e teamă pentru fiecare clipă
Și o otravă lentă mă sfârșește
Iar spaima și 'ndoiala-n mine țipă
Când fulgerul durerii mă lovește.
Învață-mă să-mi regăsesc speranța
Sau dă-mi măcar drumul eliberării
De-s vinovată, voi plăti creanța,
Dar dă-mi un strop din liniștea uitării.
Doar Tu și Domnu-mi puteți schimba calea,
O șansă chiar și-un condamnat o are,
Vă rog îngenuncheată, luați-mi jalea,
Sau liniștiți-mi sufletul ce moare.
Regret, of cum regret Măicuță Sfântă
Că uneori m-am contopit cu răul,
Și am dansat cum doar cel negru cântă,
Deși simțeam că mă cuprinde hăul.
Nu cer nici milă și nici îndurare,
Dar le aștept și sper într-o minune,
Acum când a venit postul cel Mare
Și toată lumea crede-n rugăciune.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre supărare, poezii despre suferință, poezii despre spaimă sau poezii despre schimbare
Unei bârfitoare...
Aoleu și vai de mine,
Nu ți-o fi oare rușine?
Că-n tot satul mă bârfești,
Tu chiar nu te vezi cum ești?
Mă diseci ca pe o oaie
Și-arzi ca fulgerul în ploaie.
Mori de ciudă și frustrare
Și te doare tare, tare,
Fiindcă am fost ajutată
De un înger și salvată
Atunci când cu lacrimi grele
Mă rugam la cer, la stele,
Să scap de-o cumplită boală
Ca să fiu din nou normala.
Dar nici asta nu-ți ajunge
Simt în spate cum mă-mpunge
Vorba ta răutăcioasă
Ce taie precum o coasă.
Vezi-ti hârco de-a ta treabă
Că nimeni nu te întreabă
Și lasă lumea în pace
Altfel riști sa mergi la ace
Ca la fizioterapie
Și de-amar are să-ți fie!...
Ești deja pe lângă humă
Dar în gura ta e spumă
Iar din limba ta de hoașcă
Ies cuvinte ce împroașcă
Cu venin și cu rahat
Pe toți oamenii din sat!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre bârfă, poezii despre salvare, poezii despre rușine, poezii despre ploaie, poezii despre pace sau poezii despre oi
Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre verde sau poezii despre primăvară
Tăcerile în mine nu mai tac
Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.
Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri așează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.
Și unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu și nu, cu foc,
Se-așează triste, rânduite.
Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani și ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi șoptească.
Pe unele chiar le iubesc,
Mă regăsesc cumva în ele,
Le scriu zâmbind și le cerșesc
Lumina lor din nopți cu stele.
Tăcerile din mine nu mai tac,
Of, Doamne, sunt atât de multe,
Nu știu de timpul meu sărac
Mai are zile... chiar cernite.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre hârtie sau poezii despre sărăcie
Între teamă și speranță
Nici lacrimile nu mai stau pe gene
Durerea mă apasă tot mai tare
Iar spaima se strecoară-n trup si-n vene
Cand cer speranță pentru-această stare.
În pieptul meu ard țipete ascunse
Și frica ma-nsoteste-n orice clipă
Mă rog la Domnul pe căi nepatrunse
Să mai salveze frânta mea aripă
Mă doare-nstrainarea tuturora
Și am, chiar am nevoie de cuvinte
Acum când boala grea își joacă hora
Si-n gândul meu apar numai morminte.
Mă uit în jur, văd doar singurătatea
Ce râde de a mea îngrijorare
Și nu mai știu, de-i ziuă sau e noaptea
Unui coșmar cu nori de tulburare.
Aș vrea să lupt, însă nu am putere
Dar nici nu mă condamn la resemnare
Și cu credință sting orice durere
Fiindcă nădejdea-n El mi-e alinare.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre durere, poezii despre promisiuni sau poezii despre nori
Crăciun fără mama
Iar ninge frenetic și blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist și râsul mai rar;
De-aș sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor și mama... nu mai este!
De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la ușă, grăbit,
Aș vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simțind c-o să-i taie, se bucură brazii?
Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Și fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar știu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu ești aici!
De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?
De când ai plecat, mi-a fost rău, mi-a fost bine,
Fără zâmbetul tău, cum le-oi fi trecut?
Tu știi că mi-e greu, iar șirul le-am pierdut,
Al câtelea, e-acest Crăciun fără tine?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre Crăciun
Melancolie de toamnă
Când nu pot să te am în gând
Mi-e viața un neant purtat de vânt
Îmi pare totul o povară
Cum este vremea de afară
Trăiesc de multe ori cu o senzație
Se vrea a fi o revelație
Te văd de parca-i fi aproape
Dar ce păcat, tu ești departe
Mă-ntind pe frunzele din pom
Cu tine-n gând încerc s-adorm
Mai vreau să-ți spun a nu știu câta oară
Eu sunt arcușul, tu a mea vioară
Și totul pare o obsesie
Încerc să ies dintr-o depresie
Mă afund pe un drum fără exit
La gândul că m-ai părăsit
Cu ce-am greșit când te-am iubit se știe
Am mai trăit aceeași vreme de melancolie
Eu sufletul ți l-am încredințat doar ție
Nu te acuz, dar cred c-așa a fost să fie
Să nu mă uiți te rog aș vrea
Să mă păstrezi în mintea ta
Să-mi scrii când simți pe o hârtie
Ceva din viață de melancolie
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vânt sau poezii despre melancolie
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
Copil fără mamă, mă tem,
Sunt tare mâhnit și te chem
Ca iar lângă tine să stau
Și toată iubirea să-ți dau!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre pâine, poezii despre plâns sau poezii despre mamă
Sonetul 64
Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veșnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvnește
Ca țărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpustește
Și-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Și că ce-i sus precis se prăbușește,
Ruina m-a învățat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpește.
Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Și plâng de teamă, căci voi pierde tare.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre teroare sau poezii despre ocean
Lăcrimează cine râde - (paradoxuri)
Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs
Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus
Peste lume ninge toamnă, dacă primăveri mai vin
Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin...
Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi
Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi;
Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele
Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele...
Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de demult
Eu, ce nu știam cum cântă muza; doar știam s-ascult.
Și-ți adun din universuri flori de colț pe lună plină
Eu, care călcam pe frunze și-aveam inima haină...
Tu-mi aduci în noaptea nunții toana nesfârșitei rugi
Să-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi;
Dar îți spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri
Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri...
Niciun spin ce-a stors din viață picătură de pelin
Nu a înțepat când seva ce-i curgea n-avea venin;
Răul-rău va fi ma aprig și mai greu de îndurat
Doar atunci când dinspre bine bate vânt nevinovat...
Și nu-i ziuă fără noapte și nu-i dulce făr-amar
Și de sunt acum frumoasă, unii-mi spun că n-am habar
Că nu pot să fiu cum sunt, cu atâtea vise-n zbor
Dacă n-am căzut destul, dacă visul nu-mi omor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul zilelor de-o vară
Când timpul vara și-o sfârșește
Și rece începe să devină,
Parcă te uită, se perimă...
De zile lungi ore îți scutește.
Și florile înspre fruct promise
În obraji și părul ce-ți mlădie,
Se pierd cum puf de păpădie
Și-și cern din nuanțele deschise.
Iar visul, lung de la început,
Așa cum vara nesfârșită,
Tot o vacanță-i, pierde aripă,
De zborul de atât trecut.
Iar de-s și eu întreg, natură,
De ce nu pot să fiu iar vară,
Cum pomi de vârstă milenară...
Mobilă nu-s!... Nu-mi dau căldură?
Mă cer să fiu un vis de-o vară,
Mă fredonând cânt, ciocârlii,
Întins cum rodul de câmpii...
Să mă culeg mereu, iar, iară.
Oricum, voi fi cenușă în holde
Rostogolit în pic de râuri,
Pegas, fără călări, nici frâuri...
Un gând... eternelor Isolde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vârstă sau poezii despre păr
Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre sânge