Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre muzică
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vioară
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cât încă iarnă-ți sunt...
Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.
Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.
În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.
Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ninsoare, poezii despre iubire, poezii despre gheață, poezii despre cuvinte sau poezii despre visare
Să mă trezești, eu încă dorm...
Să mă trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!
Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.
Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.
Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.
Să pot să te găsesc în noaptea sfântă,
Când, doar atunci, minunile-ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă
De imposibilul din mintea mea.
Eu încă dorm, iubite, mi-e mai bine,
Să nu mai văd cum ninge abuziv.
Troiene te-au ascuns în alb, de mine-
De ne-am putea trezi în rogvaiv!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Și-acum mai ești în mine
M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!
Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!
Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!
Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.
Și-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Și te iubesc cu teamă și te iubesc cu vină...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre virginitate sau poezii despre versuri
Mai este viață, fără tine...
Se scutură copacii de zăpadă
Și eu mă scutur de un dor pribeag,
Să las pădurea, cum mai râd, să vadă,
Când neiubirea pleacă în zigzag.
Te-am tot purtat pe aripi de mătase,
Ți-am arătat de sus ce verde strig,
Tu ai plătit iubirea să mă lase
Orfană sub zăpezi, să mor de frig.
Și totuși pe sub piele muguri cântă,
Viorile deszăpezite, în extaz,
Îmi țin pe corzi o inimă înfrântă
De neiubirea ta și de necaz.
Baladele îmi gustă din durere
Și-n simfonii albastre mă alint,
Iau primăvara-n brațe și-n tăcere,
Încerc să înfloresc și iar mă mint,
Că mai am timp să mă descopăr vie,
Într-un poem ce-i încă violet-
Cantată sau albastră simfonie.
Să nu mă uiți, de-o viață le repet.
Și dacă nu simți sevele din mine,
Cum răscolesc zăpezile, subtil,
Nu te mai chem, singur rămâi cu tine
Căci e târziu și-aproape inutil.
Am învățat să nu te am aproape,
În niciun anotimp și știu să zbor;
Chiar dac-o lacrimă mai am sub pleoape,
De tine nu-mi mai este drag și dor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre învățătură, poezii despre înfrângere sau poezii despre viață
Mă pliez pe toane, să te am...
Tu mă descompui și mă compui, tu mă urci în cer și mă cobori,
Sunt a ta și sunt a nimănui, sunt deșert și ploaie fără nori.
Tu mă înflorești, mă veștejești, mă desființezi și mă-ntregești,
Azi mă uiți și mâine mă iubești, mă alungi și iarăși mă primești...
Îmi frângi visele într-un minut și ningi peste mine-n luna mai
Ca și cum nici nu m-ai cunoscut și doar iarnă și furtuni îmi dai.
Vii prin mine și mă viforești, de nu-mi mai găsesc niciun poem,
Doar septembrie îl mai citești, și să nu mi-l furi, încă, mă tem...
Aștept jurământ pe inelar, să te știu, cumva, numai al meu,
Tu îmi spui că visu-mi e-n zadar și că totul e doar un clișeu.
Nu te știu decât din amintiri ale unei toamne în amurg,
Când mi-ai pus pe buze trandafiri și de-atunci dorințe-n mine curg...
Și îmi ești și nu îmi ești și-aștept, ca din când în când să te aud,
Glasul tău aș vrea să îl păstrez și în glasul meu să îl includ...
Mai visez, încă n-am obosit, că te voi privi în ochi vreodat'
Și atunci vei ști cât te-am iubit... și de toate tu ești vinovat...
Mă pliez pe toane, să te am, ca pe-un elixir pentru pustiu
Și la orice caznă mă înham, doar ca să te am cât de târziu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre viitor, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Răsărituri pustii
Lumina încă mai pâlpâie-afară,
Lumea se pregătește pentru încă o seară,
Azi se vor naște iubiri pe pământ,
Alte muri-vor, alte mai sunt
Sunt nopți în care-ți aud răsuflarea zâmbind,
Din întuneric mă-nchin aceluiași gând:
Ești lângă mine, mă iubești... sunt om,
Nopți când doresc să visez că nu dorm...
Dar când mă trezesc și privirea nu-nșeală -
Văd camera albă, tăcută, dar goală
Și-atunci înțeleg că tu nu mai vii...
Nu vreau să mai văd răsărituri pustii!
poezie de Daniel Dumitru
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric sau poezii despre seară
Încă mă visez cu tine
Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.
Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.
Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.
Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.
Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre vânt, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Cosește Doamne iarba de pe mine
azi ca și ieri ocnaș mă simt încarcerat în viață
mai am de ispășit pedeapsa încă
și car în transparenta mea făptură
o suferință dulce ca un izvor zidit în stâncă
și pleava mi-e deasupra Sfinte Doamne
i-ajung pe undeva la subsuoară
mi-s pletele murdare de păcate
un schit sunt de sudalme și ocară
și-aș vrea să mor o candelă curată
să-mi lumineze ultima suflare
Tu iartă-mă de viață pentru mine
doar viermii mai au trainică valoare
(așteaptă viermii trufandale Doamne
probabil le amiroase a pucioasă
dar viața mea ruină încă vie
palpită jalnic pe sub haina roasă)
cosește Doamne iarba de pe mine
mi-am luat sicriu și l-am plătit în rate
nu m-a costat prea mult am dat pe acesta
lunar (prin respirarea mea concavă)
întâiul adevăr și întâia-mi libertate
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viermi, poezii despre vestimentație, poezii despre valoare, poezii despre trecut, poezii despre suferință sau poezii despre stânci
Un poem de azi, de ieri, de mâine
Încă o dată să trec
prin anotimpul
epidemiilor, al copacilor înfloriți
secerați de ninsoare la sfâșit de aprilie,
al atacurilor de panică
de la sfârșitul zilelor, al momentelor
când
știu dinainte ce gest o să faci, ce replică o să-mi dai
pentru că sunt ale mele, ale tale,
ale noastre, amestecate-ntr-o
confuzie
psihedelica,
încă un knock-ut, încă
o dată puterea de a ierta
ce nu credeam că voi ierta,
eu, care-s o necredincioasă,
totuși tânjesc
la un fel de iluminare spirituală, la zen-ul suprem,
ca yoghinii, pielea deja palidă,
lipită de os, doar lipsa
unui canal de comunicare, lipsa unei surse
la care să mă pot conecta fără să mă pufnească râsul,
când în cele din urmă toate par infantilități,
felul nostru stupid
de a ne lăsa drenați
de vampiri energetici,
din start, fără să ne dăm nicio șansă,
încă o dată
să merg
prin iarba care îi părea neconceput de verde soră-mii
prin lentila ochelarilor,
după ani și ani de miopie,
să-mi alint pielea
cu câteva băi de soare,
aici, între dealurile acoperite
de km de viță-de-vie,
unde aș putea să mă prăbușesc oricând
și să nu mai știe
nimeni de mine.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre yoga, poezii despre vampiri, poezii despre sfârșit sau poezii despre râs
Nu-mi neliniști amurgul!
Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi neliniști amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopții, alergând prin vis, năuci.
Și mă ispitești, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în șuvoi învolburat,
Când din șaua tinereții, îmi aluneci înspre gură
Și cu un sărut mă tulburi și mă umpli de păcat.
Și ce dulce-mi e secunda dimineților vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n față, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Și să mai gustăm o dată legendarul amănunt.
Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanțuri și lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Și cu murgii și cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre rai
Poate îmi răspunzi din iarna ta...
Nu mă-ntreba de ce te caut iară!
(Am mai promis că-am să te uit, cândva).
Dar, șuieră prea tare vântu-afară
Și îmi aduce-n casă iarna ta.
Și cum să n-o primesc, când amiroase
A mere coapte și-a parfumul tău?
Și ninge cu zăpadă de mătase,
Cum ninge peste brazii din Ceahlău.
Și tot mătase albă se așterne
Pe-un țărm de mare ce l-am vrut al meu,
Când valurile ne foșneau sub perne
Și ne privea din ceruri Dumnezeu.
Să reînvii o clipă risipită
Dintr-un noian de alb rătăcitor,
E pentru mine-o tainică ispită,
Ca cerul pentr-un vajnic zburător.
Și-am să te caut și prin mine, iară...
Poate-ai rămas și eu încă nu știu,
Că n-ai plecat, nicicând, din mine-afară-
Doar, să nu te găsesc mult prea târziu!
Când va-nceta să ningă peste lume
Și albul, să tresară, va uita,
Voi îndrăzni să te mai strig pe nume
Și poate îmi răspunzi, din iarna ta.
......................................................
Doi oameni de zăpadă și-o tăcere-
Atât a mai rămas din tot ce-am fost.
Și eu și tu avem o mângâiere:
C-avem aceeași iarnă, adăpost.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre iarnă, poezii despre religie, poezii despre mere sau poezii despre brazi
Viața mi-a ucis povestea
Ți-am deschis cărări spre mine, să nu rătăcești vreun pas-
Cineva, dar nu știu cine, le-a închis și am rămas
Cu singurătatrea oarbă ce scâncește pe la uși
Într-un dialog de taină cu tăcutele păpuși.
Mor cuvintele pe buze, ce nu mai zâmbesc de-un veac,
Am uitat să cânt din frunză, primăverile iar tac;
Îmi dau roată la ferestre, dar ferestrele le-nchid
Și în cioburi de tristețe și în lacrimi mă divid.
În pustiul dintre ziduri amintiri încă dospesc,
Între file-ngălbenite, ochii-albaști îmi zâmbesc;
Aș pleca-napoi în mine, dar nu știu cum să pătrund-
Drumu-i sinuos prin stâncă și-i atâta de imund!
Viața mi-a ucis povestea dintr-un vis nevinovat,
N-am cerut nimic și totuși cruce grea am de cărat.
Când în jurul meu salcâmii ning cuminte dintr-un ram,
Eu mai port pe umeri iarna și-n zăpadă mă destram.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre păpuși
Prea devreme!
De știi ceva și nu îmi spui!
Tu preferi să taci!
Nu ești în grija nimănui!
Doar cum vrei, tu faci!
Poate acum e prea devreme,
N-ai cum să-nțelegi!
Greșelile în viață,
Cu lacrimi ți le stergi!
Totul este așa cum este!
Cine-n lume te oprește?
Măsori cerul cu pământul!
Măsori vorbele cu gândul!
Chiar de-ți place cum vorbesc?
N-am timp de stat, dar stau cu tine!
Și de spun că te iubesc,
Încredere tu n-ai în mine?
Din somn mă trezesc, fără să știu
Dar știu că sunt în somn!
Și tu ești lângă mine
Mai bine dorm!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre gânduri sau poezii despre greșeli
Tatăl nostru
Tatăl nostru carele umbli tehui prin biblioteci
și te faci că asulți și te faci că-nțelegi
șarpele din mine se hrănește cu cărți
nimeni acum n-l mai poate ucide.
Știu că emoțiile sunt mai reale decât aceste pagini
ce ziua și noaptea mușcă din mine
și știu că sunt singur pierdut că femeile mor
așteptându-mă prin spitale
știu pe de rost aurorele țărmul merii-nfloriți
știu știu. Dar nu mai pot să aleg.
poezie de Aurel Dumitrașcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre medicină, poezii despre femei, poezii despre cărți sau poezii despre biblioteci
Când voi fi mai mare, vreau să fac ceea ce face Violetta. Aș dori să fac o înregistrare de-a mea, iar lumea să știe despre mine, nu de Violetta. Visul meu este să pot face o înregistrare de-a mea și în acest sens știu deja că fanii mei mă vor ajuta. Dar nu e nici o grabă, eu sunt încă tânără, nu vreau să grăbesc lucrurile, dar cred că viața este dură și mai devreme sau mai târziu, va veni și partea cea mai grea pentru mine.
citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre superlative, citate despre dorințe sau citate despre ajutor
Sunt, nu sunt, tu știi mai bine...
Sunt un trecător prin viață,
Ca și alții, ca și tine,
Depăn firul meu de ață,
Nu știu dacă mă mai tine.
Sunt actor și joc o piesă,
Am un rol prestabilit,
Timpul strânge sub o presă
Cât mai am din ce-am trait.
Sunt un clovn râzând cu lacrimi,
Râd de mine cei din jur,
Unii văd în mine patimi,
Văd în mine omul șnur.
Sunt un om ca orișicare,
Așa mi-aș dori să vezi,
Dăruiesc și câte-o floare,
De ai timpul să mă crezi.
Sunt, nu sunt, tu știi mai bine,
Ai un loc și-n el m-așezi,
Până când sătul de mine,
Voi dormi sub pomii verzi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre copaci
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre coșmaruri, poezii despre schimbare, poezii despre măgari, poezii despre călărie sau poezii despre creștinism
Nu mai e vară-n iulie, iubite...
Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea
Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.
Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul
Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?
M-aș fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta și peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.
Îmi place să-mi atingă ploaia gândul
Și să-l trimit la tine să te-adape,
Că ți-a secat, iubite, iar, cuvântul
Și ți-au rămas numai silabe șchioape.
Eu încă te aștept în miezul verii
Să-nsuflețim, din nou, masa tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre vară sau poezii despre plâns
Vara amintirilor
Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...
Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.
Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...
Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.
Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...
Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tei, poezii despre amintiri, poezii despre sărbători sau poezii despre sat
Replică la poezia "Și-acum mai ești în mine" de Violetta Petre
M-ai adăpat iubite, ce sete-aveam în mine,
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta-mi rămâne pe tâțe și m-adoarme!
Acuma am în ochii deschiși, visări nebune,
Căci mă priveai cam galeș și tandru pe pășune,
Ieșeau gingaș din fluier acorduri minunate
Iar eu oftam din suflet cu genele lăsate.
Sunt aripile ramuri ce înfloresc amurgul,
Cam mustrător la mine, gelos, se uită murgul
Și buzele îmi tremur de o simtire pură,
Iubesc, dar condamnată-s pe veci să tac din gură.
M-ai adăpat iubite dar setea-mi este vie,
Mă copleșesc frisoane si simt o nebunie,
Că vreau să-mi strig iubirea ce-mi freamătă sub piele,
S-audă toată lumea, să urce pân la stele!
Îmi umflu tare pieptul și strig s-auzi și tu,
Sî-ți fie clar iubite ce-ți spun acuma: MUUUUUU!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre nebunie, poezii despre gură sau poezii despre gelozie