Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniel Vișan-Dimitriu

Dor de copil

De-ai ști, tu, pom, ce supărată sunt,
mi-ai spune o poveste cu prințese
ori cu croitorașul care țese,
sau... ce crezi tu ca dorul să-mi înfrunt,

Să pot și eu să mă mai joc un pic
așa cum îmi plăcea: cu păpușica
pe care mi-a adus-o-n dar mămica
atunci când tata nu mi-a dat nimic.

El a venit o clipă și-a plecat
iar azi mi-a zis că ar putea să vină,
dar n-a venit și iar m-a supărat.

Nu știu ce a putut să intervină,
dar știu că ore-n șir l-am așteptat
și îmi e dor și nimeni nu m-alină.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Alin Ghiorghieș

Tu

A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
și mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
și mi-a zis
"Ce zbor o mai fi și ăsta?"
A venit
un pește mi-a pus mâinile pe el
și a zis
"Simți pieptul tău?"
A venit îngerul și a râs
Avenit melcul și m-a târât
A venit broasca și m-a scuipat
Ai venit tu
și m-ai amputat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

* * *

Tu mă crezi când spun Luna
Și-a făcut pe cer fereastră,
Iar eu văd sclipind acolo,
Când și când, lumină-albastră?

Crezi , uneori, e blondă,
Ori e roșie ca focul?
Crezi i-am furat sărutul
Și mi-a blestemat norocul?

Cum a zis? Îți spun pe dată,
Nu-i secret și mi-a plăcut:
"Dragule, când sunt albastră,
Tu să-mi vii cu un sărut,

Iar, de nu vii tu la mine
Să mă scapi de chin și dor,
Eu, în nopțile senine,
Vin, cuprinsă de amor,

Transformată într-o muză,
Demnă de invidiat,
te am o noapte-ntreagă."
Uf, greu m-a blestemat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"-Iubitule! Dacă ai ști că am dat mâna cu toți îngerașii cerului, toți mi-au spus "Bun venit!", numai că nu mi-am dat seama, unde? Oricum, vreau spun că am călătorit într-o trăsură de foc, era fiu acuma departe de tine, dar iată-te aici, așa că: Bine ai venit! Ah, cât de dor mi-a fost de tine. Probabil că dorul mi-a ars și caleașca, dar nu-i nimic, o să-mi faci tu alta. Așa-i?"

în Brigitte-simbolul iubirii mele, Corin V. Petraru, Editura Pastel, Brașov, 2019 (2019)
Adăugat de Corin V. PetraruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din viață

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute și-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea — de sus
Tot așa, eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.

Mi-a bătut în poartă și Necazul.
Eram dus departe. Liniștit,
S-a întins pe țolul de la ușă
Și m-a așteptat până-am venit.

poezie celebră de din Inedite (1966)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Daniel Vișan-Dimitriu

Nicio pagubă

Numai azi, -i Dragobete,
M-am gândit să-mi scot și eu
Dorul de la naftalină
(Ăsta-i suflețelul meu).

Și era, săracu', mare,
Că abia mai încăpea
Printr-un atriu, și-ăla tare,
Obosit de cât muncea.

Și l-am scos (știu, faceți glume!),
Dar l-am scos, îmi amintesc,
Și i-am zis: "Ia du-te-n lume,
După fete ce iubesc!"

Mi-a plecat în lume dorul
Și vă-ntreb: nu l-ați văzut?
Dau anunțul: "Găsitorul,
Să-și păstreze... ce-am pierdut",

simt și eu mai bine
Fără el, acum am loc
Și în atriu, și... la mine...
Numai azi... de am noroc.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Frumos și efemer

Mă faci râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură...
Dar nu vreau te sperii: doar surâd.

Nu ești albastru. El... a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit te alung, dar iată
ai venit la mine, mi-a plăcut!

Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc la zborul tău, să mă opun.

Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și -i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris știi te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

ÎNGER

ÎNGER
autor Ludmila Maciuga
Mi-a venit în noapte-un înger,
L-am simțit cum m-a atins,
L-am văzut atât de sincer,
Nemișcată l-am cuprins.

Aveam multă timidețe,
Și stăteam fără mișcare,
Văzusem, o fumusețe,
Care n-are-asemănare.

Îmi stătea vecin, alături,
Nu mi-a spus, nici un cuvânt.
Armonii simțind în gânduri,
Iar în suflet un avânt.

Genele-am deschis ușor,
Mi se luminează fața,
Și-l mai văd și-acum cu dor,
Îmi șoptește cu Amor,
Bună dimineața...
2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila MaciugaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără știi, sufăr în mine căci, știu că
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Gând în vânt

În ziua-n care salcia a plâns
Cu frunze așternute pe cărare,
M-am întrebat: "Sunt eu de vină, oare?"
Și aripile-n jurul ei mi-am strâns.

Când păsările, toate, au plecat,
Iar frunzele cădeau, îngălbenite
În zilele ploioase și cernite,
M-am întrebat: "Sunt, tot eu, vinovat?"

În iarna ce-a venit c-un alb pustiu,
Mă întrebam, continuându-mi zborul:
"De cruntul ger, de vină, eu să fiu?"

Sunt gând în vânt, pot fi furtună, știu,
Dar și o briză ce alină dorul
Cu bucuria de a ști că-i viu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Tu știi?

De unde vii? Din care gând ascuns,
de care n-am știut și-acum îl văd,
îl simt, îl mângâi, vreau să-l mai revăd
și, la-ntrebare, găsesc răspuns.

Și... cine esti, îmi spui? Aș vrea să știu
cum de-ai venit. Ești zâna din povești?
Așa îmi pari atunci când îmi zîmbești
sau când în brațe-mi vii, al tău fiu.

Știu, ești aceea care-am vrut fii,
ești steaua, nimfa, tot ce am visat
și am dorit alături să îmi vii.

Încerc, privindu-te, a-mi aminti
trecutul sau o lume ce-am uitat
și-n care te iubeam. Nu pot. Tu știi?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

John Ballard

În vara puterii mele
L-am înjurat pe Dumnezeu, dar el nu mi-a dat nici o atenție:
La fel de bine aș fi putut înjura stelele.
În timpul ultimei mele boli eram în agonie, dar neschimbat,
Și l-am înjurat pe Dumnezeu pentru suferințele mele;
Oricum, nu mi-a dat nici o atenție,
M-a lăsat de capul meu, cum, de altfel, a făcut-o întotdeauna.
Aș fi putut, la fel, înjur Edificiul Presbiterian.
Apoi, cum începusem să-mi pierd puterile, m-a cuprins groaza:
Poate îl alungasem pe Dumnezeu cu înjurăturile mele.
Într-o zi Lydia Humphrey mi-a adus un buchet de flori
Și mi-a trecut prin minte c-aș putea să mă apropii de Dumnezeu,
Așa că am încercat să mă fac prieten cu El;
Dar la fel de bine aș fi putut încerca să mă împrietenesc cu buchetul.
Acum eram deja aproape de secret,
Pentru chiar aș fi putut să mă împrietenesc cu buchetul
Aducând tot mai aproape de mine dragostea pentru buchet –
Și astfel apropiasem mult de secret, dar....

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Idilă

Duminică ne-am dat cuvântul
ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
ne iubim.

A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.

Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.

La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.

Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.

De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regret...

Azi am vorbit cu Dumnezeu,
Cum am putut, în felul meu,
L-am întrebat de viața mea,
De ce acum, de ce așa!

De ce mi-a dat acest destin
Cu lacrimi grele de pelin
De ce mi-a dat o cruce grea
Cu numele strivit pe ea.

Și nu mi-a spus când am venit
o să am de suferit,
Că viața mea e-o poezie
Precum a Pandorei cutie.

Un vers ce nu se mai termină
În drumul său către lumină,
Un vers hoinar într-o poveste
Care mereu călătorește.

El mi-a răspuns în felul Său,
L-am auzit în gândul meu,
Și Mi-a șoptit de viața mea,
Punând pe cer încă o stea.

Am înțeles atunci că-n viață,
Nu-s toate bune de povață,
Dar trebuie le-încercăm,
Si-apoi din ele -nvățăm.

Ne alergăm printre cuvinte,
Și nu vrem luăm aminte,
Că viața trebuie trăită,
Și nici o clipă irosită.

Căci vom ajunge printre stele,
Fără poți privi spre ele,
Și-adânc apoi vom regreta.
Căci n-am trăit când trebuia.

Deci ține-ti minte dragii mei,
Căci anii cât or fi de grei,
În univers se vor topi
Și alții nu vor mai veni.

Azi am vorbit cu Dumnezeu
Și Mi-a vorbit de viața mea
Mi-a arătat în felul Său
Că sus acolo am o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Nu știi ce-i asta?
Ly: Nu. Nu știu... Ce este?
Lucian: E mult mai bine să nu știi, crede-... E o țigară, care n-ar trebui folosită, pentru dăunează mult sănătății. De obicei, nu fumez, în general, dar acum nu știu ce mi-a venit, să-mi aprind țigara asta...
Ly: Dar ce-i ăla?! Dâra aia albă pe care o face?
Lucian: Fumul de la țigară... Nu-ți place cum miroase? Ascultă, dacă te deranjează, o arunc imediat. Și așa nu e bună de nimic, nu-mi folosește la nimic.
Ly: Parcă ar fi aerul de afară al planetei, așa arată dâra aia albă, dar miroase într-adevăr groaznic; aerul de afară nu miroase așa și ce bine că nu miroase atât de utât! Dar la ce-ți folosește această țigară?
Lucian: La nimic. Poate doar la distrugerea sănătății.
Ly: Păi, dacă nu e bună, după cum ai zis, de ce-ai mai aprins-o?
Lucian: Nu știu de ce; nu obișnuiesc fumez. Se spune că are darul de a te calma când ești nervos, agitat sau neliniștit.
Ly: Iar tu ești acum nervos, agitat sau neliniștit?
Lucian: Da, puțin, dar nu chiar atât de mult încât să nu mă pot calma și fără această țigară. N-am nevoie de ea...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau răspunsuri... încă mai aștept!

Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând -i a mea vină.

Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!

Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aștept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aștept
de-o viață
și unde-i bucuria
să mă răsfețe
în fiecare dimineață??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopți fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?

Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în față am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAȚĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!

Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găsești în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!

Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
văd de am dreptate
în cele socotite!
Și dacă am,
tu VIAȚĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!

L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieții
mi-e secat?
Și dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viața
știu,
va refuza?

Nu-mi reproșa că am trăit
ca Hermes,
știu că da,
dar dat-am tot ce am simțit
și altora!
Cu prisosință chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoști,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui -ți fie. Doar știi va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Pe lângă boi

Pocnind din bici pe lângă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Și după bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
ies de la război.

Și-atâta tort mi-am încâlcit
Și-n graba mare-am spart un geam,
Știu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam -i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
-ntreb cum a dormit.

Și vezi așa-i el, nu știu cum!
M-a prins de braț și m-a cuprins
Să mă sărute-n drum.
Dar eu din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins
Dar n-am făcut cu dinadins,
Și rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sângerat
La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e că e păcat!
Om bun ca dânsul nimeni nu-i,
Și pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
Muncește supărat!

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Nu a trebuit să plâng singur

Doamne,
Îmi amintesc ziua
Când tata mi-a prins mâna în ușă.
Durerea a fost atât de puternică.
Nimic nu a mai existat
În afară de durere.

Apoi
Tata m-a luat în brațe
Și m-a ținut strâns
Și m-a chemat pe nume în șoaptă
Iae
Și iar
Și iar.
Durerea nu înceta,
Dar știam
nu sufăr singur.

Doamne, îmi amintesc ziua
Când a murit.
Durerea a fost atât de puternică,
Încât mi-a tăiat orice răsuflare.
Nimic nu mai exista
În afară de durere.

Atunci Tu m-ai luat în brațe
Și m-ai ținut strâns
Și m-ai chemat pe nume în șoaptă
Iar
Și iar
Și iar.
Durerea nu înceta,
Dar știam
nu trebuie plâng singur.

poezie de din Vitamine duhovnicești pentru inimile rănite, traducere de Anthony M. Coniaris
Adăugat de L, IulianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook